Appeal against appeal declared inadmissible; damages claim against finance ministry definitively barred.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the claimant's appeal against the Court of Appeal's decision of 5 April 2019, which had already rejected as unfounded the claimant's prior appeal; this final ruling leaves intact the earlier decisions denying the claimant's damages claim against the Ministry of Public Finance for alleged unlawful deprivation of her property. The underlying dispute arose from a 2013 claim for 500,000 RON plus minimum-wage compensation for nine years, which was rejected at first instance and subsequently defeated through a series of procedural appeals and annulment challenges. The Court held that, under Articles 634(1)(5) and 483(1) of the Civil Procedure Code, a decision rendered in an appeal is final and cannot be subject to another appeal, making the current recourse a prohibited "appeal against an appeal"; the legality of remedies under Article 457(1) and constitutional principles bar recourse beyond those expressly provided by law.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Appeal against appeal declared inadmissible; damages claim against finance ministry definitively barred: The underlying dispute arose from a 2013 claim for 500,000 RON plus minimum-wage compensation for nine years, which was rejected at first instance and subsequently defeated through a series of procedural appeals and annulment challenges. The Court held that, under Articles 634(1)(5) and 483(1) of the Civil Procedure Code, a decision rendered in an appeal is final and cannot be subject to another appeal, making the current recourse a prohibited "appeal against an appeal"; the legality of remedies under Article 457(1) and constitutional principles bar recourse beyond those expressly provided by law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe basis for dismissing the appeal as inadmissible.
Applied as the principle of legal remedies, supporting the inadmissibility of an appeal against an already final decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021
Deliberând, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele litigiului:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 2 iulie 2013 sub dosar nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 500.000 RON, la care să se adauge contravaloarea salariului minim pe economie timp de 9 ani, pentru daunele provocate prin soluţiile netemeinice şi nelegale prin care s-a încercat deposedarea acesteia de imobilul aflat în proprietatea sa.
2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti:
Prin sentinţa civilă nr. 3151 din 15 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Sector 5 Bucureşti, s-a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de către pârât prin întâmpinare.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A. in contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
3. Decizia pronunţată de Tribunalul Bucureşti:
Prin decizia civilă nr. 2433 din 26 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a anulat ca netimbrat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 3151 din 15 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
4. Căile de atac exercitate în cauză:
Prin decizia civilă nr. 320R din 30 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2433 din 26 iunie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva acestei decizii, precum şi a deciziei nr. 2433/2015, dar şi împotriva altor hotărâri judecătoreşti, reclamanta A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2016.
Prin decizia civilă nr. 706R din 19 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 320R din 30 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanţelor Publice. S-a respins, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1136/2013 a Curţii de Apel Bucureşti.
S-a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti contestaţia în anulare formulată împotriva deciziilor nr. 2433/2015 şi nr. 198/2016 ale Tribunalului Bucureşti.
Prin decizia civilă nr. 2127 A din 15 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2433 A din 26 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2013.
Împotriva deciziei civile nr. 2127 A din 15 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, contestatoarea A. a formulat recurs.
Prin decizia civilă nr. 282 din 5 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2127 A din 15 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017.
Împotriva acestei deciziei prin care s-a soluţionat acest recurs, reclamanta A. a declarat un nou recurs, cale de atac ce face obiectul prezentului dosar înregistrat pe rolul instanţei supreme.
5. Procedura de filtru:
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 10 iunie 2021.
La 20 septembrie 2021 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.
Raportul a fost comunicat părţilor la 24-27 septembrie 2021, confirm dovezilor aflate la dosarul de recurs. Părţile nu au formulat punct de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 28 octombrie 2021, în complet de filtru, fără citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În speţă, reclamanta A. supune căii extraordinare de atac a recursului decizia civilă nr. 282 din 5 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2127 A din 15 iunie 2018 a pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Înalta Curte reţine că, faţă de dispoziţiile art. art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată este o hotărâre definitivă, care nu poate face obiectul căii de atac a recursului potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Drept urmare, cum în speţă, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive (pronunţate în soluţionarea unui alt recurs), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 282 din 5 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.