Appeal annulled as unfounded for unpaid stamp duty; credit rescission orders upheld.

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Deliberând, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 29 decembrie 2017 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi D., solicitând rezilierea convenţiei de credit nr. x/24.01.2008, încheiată între E. S.A. şi pârâţii B., C. şi D. şi a convenţiei nr. x/05.06.2007, încheiată între E. S.A. şi pârâţii B. şi C., ca urmare a neîndeplinirii de către pârâţi a obligaţiei contractuale principale de a plăti băncii ratele de credit devenite scadente şi obligarea pârâţilor la plata sumelor de 233.395 RON şi 597.478,10 RON - reprezentând contravaloarea sumelor datorate cu titlu principal, a sumelor de 26.073,87 RON şi 95.117,38 RON - reprezentând comision de penalizare - şi a sumelor de 174.293 RON şi 505.603,04 RON - reprezentând rată dobândă penalizatoare.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Iaşi:

Prin sentinţa civilă nr. 956 din 20 iunie 2019, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D..

A dispus rezilierea convenţiei de credit nr. x/24.01.2008 încheiată între E. S.A. şi pârâţii B., C. şi D..

A obligat pe pârâţii B. şi C., în solidar, să restituie reclamantei suma de 368.742,65 CHF (echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii efective) cu titlu de rate aferente convenţiei de credit nr. x/24.01.2008, nescadente la data pronunţării prezentei soluţii, precum şi suma de 531,3 CHF (echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii efective) cu titlu de dobândă nescadentă la data pronunţării prezentei soluţii şi solicitată de reclamantă.

A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei D. la restituirea vreunei sume reprezentând rate de credit sau accesorii la acestea, aferente convenţiei de credit nr. x/24.01.2008.

A dispus rezilierea convenţiei de credit nr. x/05.06.2007 încheiată între E. S.A. şi pârâţii B. şi C..

A obligat pe pârâţii B. şi C., în solidar, să restituie reclamantei suma de 717.999,88 CHF (echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii efective) cu titlu de rate aferente convenţiei de credit nr. x/05.06.2007, nescadente la data pronunţării prezentei soluţii, precum şi suma de 339,06 CHF (echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii efective) cu titlu de dobândă nescadentă la data pronunţării prezentei soluţii şi solicitată de reclamantă.

A respins, ca lipsită de interes, cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la restituirea sumelor reprezentând rate de credit şi accesorii la aceste rate de credit ce sunt scadente la data pronunţării soluţiei în prezenta cauză.

A obligat pe pârâţii B. şi C. să plătească, în solidar, reclamantei, suma de 55.070,48 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru. A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei D. la plata cheltuielilor de judecată.

A obligat pe reclamantă să plătească pârâtei D. suma de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat redus.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi:

Prin decizia civilă nr. 236 din 24 iunie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva sentinţei nr. 956 din 20 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi.

A obligat pe apelanţi să plătească intimatei A. S.A. suma de 8.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat redus.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 236 din 24 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, pârâţii B. şi C. au declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, după o amplă prezentare a situaţiei de fapt, recurenţii-pârâţi au arătat că există trei litigii ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2016, dosarului nr. x/2016 şi prezenta cauză, ce au acelaşi obiect şi aceeaşi motivare, respectiv rezilierea convenţiilor de credit, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 430-432 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea ce soluţionează fondul procesului are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată şi că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Au precizat că au invocat atât în faţa primei instanţe, cât şi în apel existenţa puterii de lucru judecat al considerentelor şi înţeleg să susţină în continuare acest aspect.

La fondul cauzei nu s-a administrat proba cu expertiza contabilă, astfel încât, raportat la multitudinea dosarelor de executare silită şi a contestaţiilor la executare admise, prin care s-a constatat că banca a executat mai mult decât creanţa deţinută, creanţa era incertă, iar cuantumul celor două creanţe nu avea cum să poată fi stabilit de instanţă cu certitudine la acel moment - sumele la plata cărora au fost obligaţi nu au un temei clar şi sigur.

Cererea de recurs se întemeiază în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 31 august 2020. Prin rezoluţia din 14 septembrie 2020 s-a dispus comunicarea cererii de recurs, urmând ca, după expirarea termenelor prevăzute de lege, să se întocmească raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Totodată, s-a pus în vedere recurenţilor-pârâţi B. şi C. să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 23.600 RON, calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi alin. (2), raportat la art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

La 22 octombrie 2020 intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi acordarea cheltuielilor de judecată, fără a preciza cuantumul acestora şi fără a depune înscrisuri justificative.

La 24 iunie 2021 raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în complet de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia părţilor din cauză.

În raport s-a consemnat faptul că recurenţii nu au depus dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 23.600 RON, deşi au fost încunoştinţaţi la 21/28-30 septembrie 2021 .

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimata-reclamantă A. S.A. în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, s-a reţinut că, deşi unele dintre susţinerile din recursul formulat de recurenţii-pârâţi ating chestiuni legate de netemeinicia hotărârii recurate (cele privind faptul că nu s-a administrat proba cu expertiza contabilă în dovedirea caracterului cert al creanţei), iar dispoziţiile art. 488 pct. 6 sunt formal invocate, neexistând critici de natură a fi încadrate în acest motiv de nelegalitate, totuşi, în cuprinsul cererii de recurs se dezvoltă critici ce pot fi subsumate motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 (încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarele nr. x şi 2748/99/2017 ale Curţii de Apel Iaşi) şi pct. 8 C. proc. civ. - din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a dispoziţiilor art. 430-432 C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor la 9 - 26 iulie 2021 (dovezi aflate la dosarul de recurs).

La 19 iulie 2021 intimata-reclamantă A. a depus punct de vedere la raport, solicitând anularea recursului, în principal, ca netimbrat, iar în subsidiar, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.598,45 RON, în a căror dovedire a depus factură şi extras de cont .

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 28 octombrie 2021, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţiile invocate, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia netimbrării, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic, sub sancţiunea nulităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2), dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.

În prezenta cauză, în sarcina recurenţilor-pârâţi B. şi C. s-a stabilit obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 23.600 RON, calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi alin. (2), raportat la art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

Recurenţii-pârâţi au fost încunoştinţaţi la 21 septembrie 2020 (la adresa cabinetului avocaţial-fără indicarea persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei), respectiv la 28-30 septembrie 2020 (la adresa de domiciliu) că au obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 23.600 RON (conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs), însă nu au depus dovada plăţii taxei de timbru în cuantumul indicat de instanţă şi nici nu au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de ajutor public judiciar.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, comunicat părţilor la 19 - 26 iulie 2021 (dovezi existente la dosar), s-a consemnat faptul că recurenţii-pârâţi B. şi C. nu au depus dovada plăţii taxei de timbru în cuantumul indicat de instanţă, astfel încât urmează a se aprecia, cu prioritate, asupra excepţiei netimbrării recursului.

Cum recurenţii-pârâţi nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, deşi au fost legal înştiinţaţi despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula recursul, ca netimbrat.

Având în vedere soluţia pronunţată, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, pârâţii B. şi C. vor fi obligaţi la plata sumei de 11.598,45 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei nr. 236 din 24 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Obligă pe pârâţii B. şi C. la plata sumei de 11.598,45 RON către reclamanta A. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.