Compensation offer claim barred by res judicata; appeal held inadmissible under statutory remedy limits.

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 18 iulie 2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General, Primăria Municipiului Bucureşti şi Comisia Internă pentru Analizarea Notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să emită o ofertă scrisă de compensare cu alt imobil echivalent valoric apartamentului nr. x de la et. 7 din blocul Soutzo, situat în Bucureşti, str. x şi cotei indivize de 8,1% din dreptul de proprietate asupra terenului de 875,39 mp, aferentă apartamentului, în executarea sentinţei civile nr. 2140 din 24 octombrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia civilă nr. 725A din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţate în dosarul nr. x/2017.

În drept, în ceea ce priveşte competenţa şi timbrajul, reclamantul a indicat dispoziţiile art. 35 alin. (1)1 şi alin. (5) din Legea nr. 165/2013.

La termenul din 17 decembrie 2019, tribunalul a pus în discuţie temeiul de drept al acţiunii, reprezentantul reclamantului arătând că acţiunea se întemeiază pe dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 2891 din 17 decembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primar General, Primăria Municipiului Bucureşti şi Comisia Internă pentru Analizarea Notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia nr. 1230A din 12 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis apelul formulat de reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2891 din 17 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în contradictoriu cu pârâţi Municipiul Bucureşti, prin Primar General, Primăria Municipiului Bucureşti şi Comisia Internă pentru Analizarea Notificărilor Formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată pentru autoritate de lucru judecat.

4. Calea de atac a recursului:

Împotriva deciziei civile nr. 230A din 12 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a declarat recurs reclamantul A. la 27 ianuarie 2021.

Prin cererea de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamantul a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea soluţionării excepţiei autorităţii de lucru judecat.

În opinia sa, în cazurile reglementate de prevederile art. 35 alin. (1)1 din Legea nr. 165/2013, hotărârile judecătoreşti sunt supuse căii de atac extraordinare a recursului. A apreciat că, întrucât a solicitat obligarea intimaţilor la îndeplinirea procedurii administrative de lansare a unei oferte cu propunere de compensare cu alt imobil, această chestiune priveşte "modalitatea de aplicare a prevederilor" Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Prin notele scrise depuse la 26 octombrie 2021, recurentul a precizat că în privinţa acţiunilor reglementate de art. 35 alin. (1)1 nu se pot aplica prevederile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

5. Apărările formulate de părţi:

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. statuează că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de soluţionarea notificării cu privire la imobilul preluat în temeiul art. 1egii nr. 10/2001 şi al Legii nr. 165/2013, emiterea unei oferte de compensare cu un alt imobil echivalent valoric reprezentând o etapă în acordarea măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Cât priveşte temeiul de drept al cererii, se reţine că reclamantul a indicat dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, (1) "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării."

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

În conformitate cu prevederile alin. (3) al aceluiaşi text de lege, "În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi."

Prin dispoziţiile art. 35 alin. (4) se prevede că hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 35 alin. (4) din Legea 165/2013, decizia civilă nr. 1230A din 12 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, atacată în prezenta cauză, este o hotărâre definitivă, considerent pentru care nu este supusă, prin lege, căii de atac a recursului.

Susţinerile recurentului în sensul că şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art. 35 alin. (1)1 din Legea nr. 165/2013, cărora nu li se aplică dispoziţiile art. 35 alin. (4) din acelaşi act normativ, sunt neîntemeiate.

Dispoziţiile art. 35 alin. (1)1 din Legea nr. 165/2013, introduse prin Legea nr. 212/2018 prevăd următoarele: "Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii."

Înalta Curte reţine că aceste prevederi reglementează competenţa funcţională a secţiilor civile în materia litigiilor care vizează executarea deciziilor emise în aplicarea acestei Legii nr. 165/2013, legiuitorul realizând un regim unitar de reglementare în materie.

Astfel cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, prin introducerea alin. (1)1 al art. 35, intenţia legiuitorului a fost aceea ca toate litigiile privind modalitatea de aplicare a Legii nr. 165/2013, fără distincţie în legătură cu obiectul acestora, să fie date în competenţa secţiei civile a tribunalului. Acest text de lege are valoare de normă procedurală, care consacră soluţia potrivit căreia, deşi dispoziţia entităţii deţinătoare reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, fiind emis de către autoritatea administrativă în regim de putere publică, totuşi calea legală de contestare a acestui act administrativ nu este acţiunea în contencios administrativ, ci calea acţiunii civile, reglementată de către dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Aşadar, dispoziţiile legale evocate nu pot fi interpretate în sensul invocat de către recurent, motiv pentru care acestea nu au relevanţă sub aspectul admisibilităţii căii de atac a recursului.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti. Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Pentru considerentele prezentate, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamantul A. ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1230A din 12 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.