Taxpayer’s appeal rejected as claims moot or lacking interest; prior dismissal upheld for tax authority.

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Deliberând, asupra cauzei constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal la 29 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţi­onală de Administrare Fiscală-Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Bu­cureşti-Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, a solicitat:

- obligarea autorităţii fiscale, ca în baza art. 165 Codul de procedură fiscală, să respecte dreptul de opţiune al societăţii debitoare potrivit indicaţiilor din ordinul de plată cu care se achită atare obligaţii, atât pentru perioada aprilie 2016 - ianuarie 2017, cât şi pentru perioada începând cu 17 februarie 2017 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii în prezen­ta cauză şi, pe cale de consecinţă, să procedeze la redistribuirea sumelor reţinute cu nerespectarea acestui drept;

- obligarea autorităţii fiscale să anuleze toate obligaţiile fiscale accesorii cu titlu de penalităţi reţinute în sarcina societăţii, pentru perioadele menţionate, penalităţi care au fost reţinute atât cu nerespectarea dreptului de opţiune, cât şi cele care au fost reţinute cu nerespectarea ordinii de stingere prevăzute la art. 165 lit. a), respectiv în situaţia în care au fost stinse accesoriile înaintea principalului;

- obligarea pârâtei să transfere toate sumele care au fost reţinute cu titlu de debit principal în contul aferent plăţii creanţei rezultate din decizia de impunere nr. x/31.03.2016 şi R.I.F. nr. x/31.03.2016, în conturile aferente reprezentând debite principale pentru contribuţii fiscale ale societăţii pentru perioada 17 februarie 2017 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii în prezenta cauză, astfel cum s-a precizat în cuprinsul OP-urilor cu nr. x şi nr. x din 18 ianuarie 2018 obligaţii fiscale pe care societatea înţelege să le stingă, raportat la art. 166 coroborat cu art. 233 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală ţinând cont de faptul că la 17 februarie 2017, conform Deciziei nr. 590/2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2016 a fost suspendată executarea silită privind creanţa rezulta­tă din decizia şi RIF-ul, mai sus-menţionate;

- în situaţia admiterii petitului 1 şi în cazul în care rezultă suprasolviri în fişa societăţii, să fie obligată pârâta să procedeze la compensarea sumelor aflate astfel în suprasolvire pentru datorii viitoare ale societăţii până la concurenţa acestor sume;

- obligarea pârâtei la emiterea unei fişe sintetice de plătitor a societăţii pentru anii 2016-2017.

Regulatorul de competenţă:

Prin sentinţa civilă nr. 298 din 25 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 1932 din 18 septembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii.

A admis excepţia lipsei de obiect pentru capătul nr. 5 de cerere şi a respins acest capăt de cerere formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, ca fiind lipsit de obiect.

A admis excepţia lipsei de interes pentru restul capetelor de cerere şi a respins în rest cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, ca fiind lipsită de interes.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 528 A din 23 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1932 din 18 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 528 A din 23 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, expunând următoarele critici:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect invocată raportat la petitul nr. 5 din cererea de chemare în judecată, recurenta a invocat că instanţele de fond au admis această excepţie cu nesocotirea sau greşita interpretare a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. c), art. 30 alin. (1), art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) si art. 194 lit. c) C. proc. civ. şi a deciziei nr. 2749/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Obiectul dedus judecăţii este determinat, iar intimata nu a probat nicio împrejurare nouă intervenită ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, care să fi justificat depunerea fişei sintetice direct în instanţă, ignorând solicitările recurentei-reclamante anterioare din procedura prealabilă. Interpretarea per a contrario ar deschide calea pentru autorităţile administrativ-fiscale de a nu mai da curs cererilor contribuabilului decât urmare a promovării acţiunilor în justiţie.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes raportat la petitele 1-4 din cererea de chemare în judecată, recurenta a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că, potrivit adresei nr. x/12.10.2018, executarea silită a sumei cuprinse în titlul executoriu nr. x/27.05.2016 şi a somaţiei nr. 101/2 7.05.2016 a fost suspendată, întrucât a fost omologată împotriva recurentei procedura concordatului preventiv, fără a corobora probele de la dosar constând în fişa sintetică pe plătitor, OP-urile recurentei, hotărârile pronunţate în dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2014;

Instanţa de apel a reţinut în mod greşit starea de fapt atât timp cât fişa sintetică pe plătitor, depusă de intimată în procedura prealabilă, din care reiese faptul că aceasta nu a ţinut cont de imputaţia plăţii făcută de către recurentă, are forţă probantă superioară unei adrese ulterioare emise de intimată.

Interesul recurentei în promovarea acţiunii subzistă în contextul în care actele administrativ-fiscale contestate nu erau anulate la data judecării apelului în prezenta cauză. În acest sens, a făcut trimitere la actele administrativ-fiscale care au stat la baza emiterii titlului nr. 100 şi a somaţiei nr. x, acestea fiind suspendate de la executare, conform deciziei nr. 2341/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2016, însă această suspendare operează doar până la pronunţarea instanţei de fond asupra contestaţiei promovate, contestaţie ce face obiectul dosarului cu nr. x/2019, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Nu se poate confunda prezenta acţiune, care are caracterul unei acţiuni preventive, cu contestaţia la executare, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond, întrucât de esenţa acţiunilor preventive este tocmai să preîntâmpine încălcarea unui drept subiect posibil a fi lezat, drept care în speţa de faţă priveşte plata taxelor şi contribuţiilor la bugetul de stat, în condiţii de legalitate, conform imputaţiei plăţii făcute prin intermediul ordinelor de plata în cuprinsul cărora a specificat ce tip de contribuţii înţelege să achite.

Interesul există şi se justifică prin reţinerile şi distribuirile de sume nelegale efectuate de către intimată, aspect confirmat de fişa sintetică pe plătitor, independent de contestaţiile sau suspendările câştigate şi care au efect doar pentru viitor. Însă, în speţă a fost invocată o situaţie de fapt fiscală din trecut, distinctă de acţiunile promovate ce au vizat ordinele de plată şi de modalitatea în care intimata a ales să nu ţină cont de imputaţia plăţii sau de ordinea de stingere a creanţelor, încălcând astfel prevederile art. 165 Codul de procedură fiscală şi ale OMFP -ANAF nr. 3637/2015.

Intimata a încălcat prevederile fiscale menţionate atât în ceea ce priveşte dreptul de opţiune, cât şi ordinea de stingere a creanţelor, stingând accesorii înaintea principalului sau stingând debite mai vechi anterioare celor curente şi, în consecinţă, producând prejudicii reclamantei.

În drept, s-a indicat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Apărările părţilor:

La 17 noiembrie 2019, în termenul legal, intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, pe cale de excepţie, nulitatea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, intimata-pârâtă a arătat că prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate în mod formal atât timp cât au fost indicate într-o manieră generală mai multe prevederi din Codul fiscal, fără ca recurenta să aducă vreo critică deciziei atacate sub aspectul aplicării şi interpretării greşite a normelor de drept avute în vedere la soluţionarea cauzei.

6. Procedura parcursă în faţa instanţei de recurs:

La 15 ianuarie 2021, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat de completul de filtru nr. 6, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.

Prin rezoluţia din 4 martie 2021, completul nr. 6 a fixat termen la 20 aprilie 2021, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului.

Ca urmare a Hotărârilor de Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8 din 27 ianuarie 2021 şi nr. 33 din 31 martie 2021, începând cu 9 aprilie 2021, completul nr. 6 a fost desfiinţat, iar dosarul pendinte a fost repartizat, prin metoda sistemului ciclic, completului nr. 5.

Prin încheierea din 12 aprilie 2021, completul CF x a preschimbat, din oficiu, termenul pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului de la 20 aprilie 2021 la 24 iunie 2021.

Prin încheierea din 24 iunie 2021, recursul declarat de reclamantă a fost admis în principiu, fiind fixat termen la 28 octombrie 2021, în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursului, când instanţa a rămas în pronunţare asupra cauzei.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii în cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivele de recurs formulate putând fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-a îndreptat, din oficiu, eroarea materială strecurată în minuta deciziei nr. 2298 din 28 octombrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, în sensul că se va trece menţiunea omisă, "Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021."

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prin criticile subsumate de către recurentă dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susţinut că au fost încălcate prevederile art. 32 alin. (1) lit. c), art. 30 alin. (1), art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) si art. 194 lit. c) C. proc. civ.

Cum pentru acest motiv de recurs se poate cere casarea unei hotărâri când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, iar prevederile indicate de recurentă, ca fiind greşit aplicate, reprezintă norme de procedură, Înalta Curte urmează a le analiza din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Dispoziţiile art. 32 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia formulează o pretenţie, aceasta fiind una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile.

Art. 9 alin. (2) din aceleaşi cod statuează că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, astfel că, potrivit art. 194 lit. c), cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii şi valoarea lui.

Conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul este obligat să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afara cazurilor în care legea prevede altfel.

Interpretând aceste dispoziţii legale, rezultă că obiectul cererii de chemare în judecată fixează limitele judecăţii, instanţa fiind obligată să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii.

Înalta Curte constată că petitul nr. 5 din cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat obligarea intimatei-pârâte la emiterea fişei sintetice de plătitor a societăţii reclamante pentru anii 2016-2017, a fost respins de prima instanţă ca fiind lipsit de obiect, soluţie menţinută în apel cu motivarea că această fişă sintetică totală (cuprinzând evidenţa până la 23 martie 2018) a fost depusă la dosar de intimata-pârâtă la 19 aprilie 2018. În acest context, instanţele de fond au apreciat că obiectul capătului nr. 5 de cerere nu mai subzistă, din moment ce pretenţia reclamantei a fost satisfăcută prin executarea de bunăvoie de către pârâtă a obligaţiei privind emiterea fişei sintetice de plătitor pentru anii 2016-2017, aceasta fiind depusă la dosar.

În această privinţă, recurenta-reclamantă a criticat că, în ipoteza în care pârâtul a executat pretenţia dedusă judecăţii urmare a unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, nu se poate reţine soluţia de admitere a excepţiei lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, obiectul dedus judecăţii fiind determinat şi în fiinţă.

Critica nu poate fi primită.

Recurenta-reclamantă pretinde, în mod nejustificat, că în soluţionarea cauzei instanţa de apel ar fi nesocotit dispoziţiile procedurale anterior enunţate.

Soluţia de respingere a cererii ca rămasă fără obiect este consacrată în practica judiciară vechiul C. proc. civ. pentru situaţia când ceea ce s-a dedus judecăţii a fost deja executat de pârât/pârâţi de bunăvoie, înainte de finalizarea procesului. O atare soluţie îşi menţine aplicabilitatea şi se justifică şi sub imperiul noului C. proc. civ., deşi nu este prevăzută legislativ, deoarece se deduce pe cale de interpretare din dispoziţiile art. 194 lit. c) C. proc. civ.

Deoarece executarea obligaţiei de emitere a fişei sintetice (împrejurarea) a survenit ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, instanţa a respins capătul de cerere ca lipsit de obiect; or, dacă împrejurarea ar fi survenit înainte de introducerea cererii, în virtutea dispoziţiilor art. 196 alin. (1) C. proc. civ. s-ar fi dispus anularea sa, deoarece ar fi însemnat că, la momentul formulării cererii, obiectul lipsea.

Contrar susţinerilor recurentei, pentru a fi reţinută această soluţie nu era necesar ca intimata-pârâtă să fi probat că a survenit o împrejurare ulterioară introducerii cererii de chemare în judecată care să justifice depunerea fişei sintetice direct în instanţă.

Considerentele deciziei recurate sunt explicite în acest sens, în mod corect fiind reţinut că "obiectul acţiunii, fiind una dintre condiţiile de exercitare şi susţinere a acţiunii civile, trebuie să existe nu doar la momentul învestirii instanţei, ci pe tot parcursul procesului, în caz contrar cererea urmând a fi respinsă ca lipsită de obiect sau rămasă fără obiect, astfel cum în mod corect a procedat în cauză prima instanţă, cu referire la capătul nr. 5 de cerere."

În ceea ce priveşte criticile aduse cu privire la soluţia de respingere a celorlalte capete de cerere ca lipsite de interes, din perspectiva motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi analizată susţinerea că interesul în promovarea acţiunii subzistă în contextul în care actele administrativ-fiscale contestate nu erau anulate la data judecării apelului în prezenta cauză.

În mod corect instanţele de fond au verificat dacă subzistă interesul în susţinerea acţiunii, fiind analizat argumentul recurentei în sensul că interesul urmărit constă în obligarea pârâtei la respectarea hotărârii judecătoreşti definitive privind suspendarea executării silite, precum şi la respectarea imputaţiei plăţii.

Raportat la circumstanţele speţei s-a reţinut în mod legal în considerentele deciziei recurate că reclamanta nu justifică un interes practic din moment ce executarea silită care face obiectul dosarului de executare nr. x a fost suspendată până la soluţionarea contestaţiei la executare, iar această contestaţie a fost admisă la 6 iunie 2018 şi s-a dispus anularea titlului executoriu nr. x din 27 mai 2016, a somaţiei nr. x din 27 mai 2016 şi a adresei de înfiinţare a popririi nr. 100 din aceeaşi dată.

În acest sens, curtea de apel a reţinut că prin decizia civilă nr. 2266 din 6 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a fost schimbată în parte sentinţa apelată şi au fost anulate actele anterior menţionate.

Ca atare, instanţele de fond nu au făcut decât să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32 alin. (1) C. proc. civ., conform cu care condiţiile de exercitare a acţiunii civile trebuie să existe în tot cursul judecăţii. Aceasta deoarece textul prevede că nu doar pentru formularea, ci şi pentru susţinerea oricărei cereri este necesar să fie îndeplinite cele patru condiţii de exerciţiu, astfel că norma sugerează că aceste condiţii trebuie să se păstreze pe tot parcursul procesului, până la soluţionarea definitivă a litigiului.

Procedând astfel, în mod judicios, în aplicarea prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., primele patru petite ale cererii de chemare în judecată au fost respinse ca lipsite de interes.

Un argument suplimentar a fost evidenţiat în sensul că instanţa de fond nu a avut în vedere caracterul preventiv al acţiunii, deoarece a reţinut în analiza condiţiei interesului că reclamanta va avea deschisă calea unei contestaţii la executare în cazul în care autoritatea fiscală nu va respecta ordinea stingerii obligaţiilor fiscale.

Nici această critică nu poate fi primită.

Deşi a susţinut caracterul preventiv al acţiunii, recurenta-reclamantă nu a expus prin recurs critici de nelegalitate care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 34 C. proc. civ., care prevăd expres excepţiile de la cerinţa dreptului pretins de a fi actual.

În conformitate cu art. 34 C. proc. civ.:,,(1) Cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen.

(2) Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligaţiei de întreţinere sau a altei prestaţii periodice.

(3) Pot fi încuviinţate, înainte de împlinirea termenului, şi alte cereri pentru executarea la termen a unor obligaţii, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o pagubă însemnată pe care reclamantul ar încerca-o dacă ar aştepta împlinirea termenului."

Cum recurenta-reclamantă susţine că urmăreşte să preîntâmpine încălcarea dreptului de a plăti taxele şi contribuţiile la bugetul de stat conform imputaţiei plăţii indicate prin ordinele de plată, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de apel a respins această susţinere în condiţiile în care actele de executare emise în dosarul de executare nr. x au fost deja anulate, iar în cazul în care pârâta va proceda la o nouă executare, fără respectarea imputaţiei plăţii, reclamanta va avea deschisă calea contestaţiei la executare.

De altfel, această susţinere nu poate fi încadrată în ipotezele descrise de prevederile art. 34 C. proc. civ., câtă vreme nu s-a pus în discuţie realizarea unui drept afectat de termen sau o cerere pentru executarea la termen a unei obligaţii.

Alte critici deduse analizei în recurs vizează reţinerea greşită a situaţiei de fapt şi aprecierea probelor, recurenta-reclamantă făcând trimitere la înscrisuri pe care le consideră relevante în analiza condiţiei interesului, precum şi a nerespectării imputaţiei plăţii.

Asemenea critici nu pot fi primite, deoarece se tinde la o cenzurare a aprecierii deja date mijloacelor de probă şi la schimbarea situaţiei de fapt reţinute, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 528 A din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.