Appeal against rejection of motion to annul held inadmissible, upholding finality of lower court decisions.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petitioner's appeal against a decision that had rejected their motion to annul a previous ruling, thereby upholding the finality of the lower courts' decisions that had dismissed the underlying claims. The original dispute involved the petitioner suing a mayor for alleged violation of legally established rights and seeking moral damages of 1 RON, which claims were rejected at trial, in the appeal, and in the initial appeal on points of law; the subsequent motion to annul that appellate decision was also rejected, and the present challenge was brought against that rejection. The court based its ruling on Articles 483(1), 508(4), and 634(1)(4)-(5) of the Civil Procedure Code, holding that because the decision resolving the motion to annul concerned a final judgment and was itself definitive under the law, it was not subject to further appeal, and that allowing such a remedy would violate the legal principle of strict regulation of appeals (Articles 457(1) and 496(1), and Article 129 of the Constitution).
Legislator headnote
AI generatedart. 264 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 508 alin. (4) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Appeal against rejection of motion to annul held inadmissible, upholding finality of lower court decisions: The original dispute involved the petitioner suing a mayor for alleged violation of legally established rights and seeking moral damages of 1 RON, which claims were rejected at trial, in the appeal, and in the initial appeal on points of law; the subsequent motion to annul that appellate decision was also rejected, and the present challenge was brought against that rejection. The court based its ruling on Articles 483(1), 508(4), and 634(1)(4)-(5) of the Civil Procedure Code, holding that because the decision resolving the motion to annul concerned a final judgment and was itself definitive under the law, it was not subject to further appeal, and that allowing such a remedy would violate the legal principle of strict regulation of appeals (Articles 457(1) and 496(1), and Article 129 of the Constitution).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as inadmissible.
Ground for the inadmissibility, invoked because the decision was not subject to appeal under the law.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce va pronunţa, să se dispună deschiderea unei acţiuni în constatare privind încălcarea drepturilor şi libertăţilor, stabilite prin lege, de către primarul B.. De asemenea, a solicitat daune morale în valoare de 1 (unu) RON.
Prin sentinţa civilă nr. 797 din 13 august 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Mizil a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., în calitate de primar al comunei Colceag, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 1586 din 26 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Prahova a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 797 din 13 august 2019, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..
Prin decizia civilă nr. 183 din 11 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1586 din 26 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova.
La 19 iunie 2020, reclamantul A. a declarat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 183 din 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.
Prin decizia civilă nr. 281 din 20 august 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 183 din 11 iunie 2020 a Curţii de Apel, secţia I civilă.
La 7 ianuarie 2021, contestatorul A. a declarat recurs, prin care a solicitat nulitatea tuturor hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2019, deoarece instanţele au omis să aplice dispoziţiile art. 264 C. proc. civ. De asemenea, a solicitat rejudecarea cauzei, ţinându-se cont de toate susţinerile şi probele din dosar, aşa cum dispune art. 264 C. proc. civ.
Intimatul B. nu a depus întâmpinare.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."
Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, iar pct. 5 al aceluiaşi articol prevede că sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În speţă, calea de atac a recursului a fost declarată împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare - cale extraordinară de atac formulată împotriva unei hotărâri definitive, pronunţată de instanţa de recurs, decizie ce nu este supusă, prin lege, căii de atac a recursului.
Astfel, prin decizia civilă nr. 183 din 11 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1586 din 26 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova. Hotărârea instanţei de recurs este definitivă faţă de obiectul litigiului, acţiune în răspundere delictuală, aceasta fiind o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1, k) C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 281 din 20 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a respins contestaţia în anulare formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 183 din 11 iunie 2020 a Curţii de Apel, secţia I civilă.
Coroborând prevederile legale anterior menţionate, cum hotărârea ce a făcut obiectul contestaţiei în anulare este definitivă, reiese că decizia civilă nr. 281 din 20 august 2020, recurată în prezenta cauză, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare, este definitivă, nefiind supusă, prin lege, căii de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Pentru considerentele prezentate, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de contestatorul A. ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 20 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.