Property revindication cassation annulled for failure to articulate specific statutory interpretation errors rather than challenging factual findings

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se anulează, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 18 aprilie 2019, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Reşiţa a chemat în judecată pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Caraş-Severin, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pe pârâţi să-i lase în deplină proprietate şi administrare imobilele înscrise în cartea funciară nr. x a municipiului Reşiţa, în suprafaţă de 392.043,92 mp, în cartea funciară nr. x a localităţii A., în suprafaţă de 553.704,54 mp şi în cartea funciară nr. a localităţii 867 A. în suprafaţă de 462.894 mp.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1386 din 10 octombrie 2019, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Unitatea Administrativ Teritoarială Municipiul Reşiţa în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Caraş-Severin, având ca obiect revendicare imobiliară.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia civilă nr. 179 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, invocată de apelantă şi a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Reşiţa prin primar, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice - DGRFP Timişoara şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Caraş-Severin împotriva sentinţei civile 1368 din 10 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.

4. Calea de atac a recursului:

Împotriva deciziei civile nr. 179 din 28 octombrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs, în termen, reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Reşiţa, prin primar, la 28 decembrie 2020.

Prin cererea de recurs, reclamanta a solicitat casarea deciziei recurate, iar în rejudecare să fie admisă acţiunea în revendicare, cererea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei-reclamante, cauza trebuia soluţionată cu aplicarea art. 563 C. civ., deoarece Unitatea Administrativ Teritorială este proprietara tabulară a imobilelor, iar, potrivit art. 902 C. civ. dreptul de proprietate înscris în cartea funciară este opozabil erga omnes. A menţionat că împrejurarea că pârâta a administrat bunul din anul 1960 nu poate stinge dreptul de proprietate al reclamantei, iar susţinerile pârâtei referitoare la H.G. nr. 1705/2006 prin care încearcă să justifice dreptul de proprietate sunt irelevante.

A subliniat că prin extrasele de carte funciară a făcut dovada că este proprietar tabular al imobilelor, fiind de neînţeles faptul că instanţele de fond îi ignoră dreptul de proprietate.

5. Apărările formulate de părţi:

La 30 martie 2021, în termen legal, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, în reprezentarea Statului Român, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate ca temeinică şi legală.

La 14 aprilie 2021, în termen legal, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, în reprezentarea Statului Român, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

La 15 aprilie 2021, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Reşiţa a comunicat răspuns la întâmpinarea depusă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara.

La 20 aprilie 2021, în termen legal, intimata Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Caraş-Severin a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât criticile recurentei nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. a solicitat anularea recursului. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii ca legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Caraş-Severin, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamanta a criticat decizia pronunţată de instanţa de apel pe motiv că trebuiau aplicate prevederile art. 563 C. civ., deoarece Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Reşiţa este proprietara tabulară a imobilelor, arătând că prin extrasele de carte funciară s-a făcut dovada calităţii de proprietar asupra imobilelor.

Înalta Curte constată că aspectele evidenţiate privesc situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond şi modul de apreciere a probelor administrate, fiind formulate critici de netemeinicie a deciziei recurate, deoarece recurenta a susţinut, în esenţă, că a făcut dovada calităţii sale de proprietar.

De asemenea, a învederat că instanţa trebuia să aplice dispoziţiile art. 563 C. civ., iar, potrivit prevederilor art. 902 C. civ., a arătat că dreptul de proprietate este opozabil erga omnes, însă nu a indicat care sunt greşelile de interpretare şi aplicare a textelor de lege invocate.

Astfel, deşi cererea de recurs se întemeiază în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul său nu sunt învederate critici de nelegalitate cu privire la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material indicate, ci este exprimată nemulţumirea părţii faţă de modul în care instanţa a apreciat înscrisurile administrate.

Cu privire la aceste critici este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate. De asemenea, criticile recurentului pe stabilirea situaţiei de fapt nu se convertesc în motivul de nelegalitate invocat, deoarece stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţelor de fond.

Înalta Curte reţine că aprecierile recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului nu poate echivala doar cu exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci înseamnă expunerea tuturor motivelor pentru care, în opinia părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul indicării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea deciziei civile nr. 179 din 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

În aceste condiţii, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Reşiţa împotriva deciziei civile nr. 179 din 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.