Lease Claims Over Different Property Fail on Res Judicata; Appeal Rejected

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Deliberând, asupra cauzei constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., toţi prin mandatar K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Munca Timiş:

- să se constate că între reclamanţi şi pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă s-a încheiat la 25 şi 26 februarie 2016 un contract de locaţiune valabil asupra imobilului clădit situat în municipiul Timişoara, Splaiul N. Titulescu, nr. 12, în condiţiile prevăzute de art. 1781 din noul C. civ., convenind asupra bunului imobil şi preţului în suma de 10.000 euro chiria lunară;

- să oblige pârâtul la plata sumei de 360.000 euro, sau echivalentul în RON al acestei sume, împreună cu dobânzile penalizatoare datorate, reprezentând fructe civile derivând din folosirea în perioada ultimelor 36 de luni a imobilului clădit situat în municipiul Timişoara, Splaiul Nicolae Titulescu, nr. 12, cu dobânda legală aferentă acestei perioade de 36 de luni şi până la data achitării integrale a acestei sume;

- să oblige pârâtul să înainteze la Tribunalul Timiş, spre competentă soluţionare, notificarea Nr. 1952/22.03.2001 care a fost adresată pârâtului Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş de reclamanţii moştenitori ai foştilor proprietari tabulari şi trimisă prin Biroul Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Judecătoria Timişoara, notificare înregistrată la Primăria Municipiului Timişoara sub nr. x din 29 martie 2001, prin care au cerut restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, Spl. N. Titulescu, nr. 12, înscris în CF nr. x Timişoara, nr. top. x, notificare care a fost trimisă de Primăria Municipiului Timişoara cu adresa nr. x/12.12.2001, către Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş, în vederea soluţionării cererii privind restituirea în proprietatea reclamanţilor a imobilului clădit situat în municipiul Timişoara, Splaiul Nicolae Titulescu, nr. 12, înscris în CF nr. x Timişoara, sub nr. top. x, precizându-se faptul că aceste din urmă două corpuri funciare au rezultat din dezmembrarea imobilului învecinat care a fost naţionalizat tot de la soţii L. şi M., conform încheierii CF nr. x din 30.09.1999; iar în subsidiar:

- să oblige pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş să le predea în posesie imobilul clădit situat în municipiul Timişoara, Splaiul Nicolae Titulescu, nr. 12, înscris în CF nr. x, sub nr. top. x şi

- să dispună evacuarea necondiţionată a acestuia din acest imobil, cu obligarea la plata unor daune interese de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 902 din 24 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., toţi reprezentaţi prin mandatar K., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia nr. 22 din 30 ianuarie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul formulat de către apelanţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. împotriva sentinţei civile nr. 902 din 24 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 22 din 30 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. au formulat recurs.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurenţii-reclamanţi au susţinut că soluţia instanţei de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 7178 din 22 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Reclamanţii au arătat că au formulat trei notificări pentru restituirea imobilelor ce au format proprietatea tabulară a defuncţilor soţi L. şi M., imobile situate în municipiul Timişoara:

- Splaiul Nicolae Titulescu nr. x, înscris în CF nr. x Timisoara sub nr. top. x, compus din casă cu subsol şi două etaje, precum şi curte în suprafaţă de 928 mp;

- str. x (fosta str. x), nr. x, înscris în CF nr. x Timişoara sub nr. top. xl, cu suprafaţă de 690 mp şi în CF nr. x Timişoara, sub nr. top. x, cu suprafaţă de 1594 mp.

Din cauza faptului că pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă nu a răspuns notificărilor formulate de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001, prin Biroul Executorilor Judecătoreşti, reclamanţii s-au adresat instanţei.

Reclamanţii au prezentat istoricul litigiului purtat între părţi, arătând că notificarea pentru restituirea imobilului a rămas nesoluţionată, părţile adresându-se instanţelor judecătoreşti.

Prin sentinţa civilă nr. 563 din 20 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Timiş s-a respins acţiunea formulată de reclamanţi.

Prin decizia nr. 128 din 12 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara s-a admis apelul, s-a admis acţiunea reclamanţilor şi s-a constatat că imobilul din litigiu a fost preluat de Statul Roman în mod abuziv, fără titlu valabil, fiind respinsă în rest acţiunea.

Prin decizia nr. 3997 din 17 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de reclamanţi, a fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecarea apelului.

Instanţa de recurs a reţinut că prin decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual s-a statuat cu putere de lucru judecat că imobilul în litigiu a fost preluat în mod nevalabil de către Statul Român şi că acţiunea reclamanţilor se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Înalta Curte a reţinut că, atâta vreme cât s-a stabilit în mod irevocabil că imobilul a fost preluat abuziv, instanţa de apel a greşit atunci când nu a aplicat dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în confonnitate cu care persoanele ale căror imobile au fost preluate de stat fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.

Prin decizia civila nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara s-a constatat nulitatea şi, prin urmare, lipsa titlului valabil al Statului Roman asupra imobilului situat în Timişoara, Splaiul Nicolae Titulescu nr. x, evidenţiat in CF nr. x Timişoara, nr. top. x, compus din casa cu subsol, două etaje şi curte şi s­a constatat nulitatea actelor de înscriere în CF a dreptului de proprietate al Statului Roman, apoi a dreptului de administrare în favoarea ICRAL Timişoara şi apoi a S.C. Recon S.A. Timişoara, precum şi ulterior a dreptului de proprietate a S.C. Recon S.A. Timişoara, respectiv a Inspectoratului Teritorial de Muncă Timişoara, atât asupra casei cu 2 etaje, cât şi a terenului evidenţiat în CF x Timişoara, nr. top. x.

Recurenţii-reclamanţi au arătat că în dispozitivul acestei decizii definitive sunt cuprinse măsuri categorice care au rămas neexecutate de instituţiile de stat competente:

"Dispune rectificarea CF x Timişoara, nr. top. x, prin radierea tuturor acestor drepturi înscrise succesiv şi dispune reînscrierea dreptului de proprietate al foştilor proprietari tabulari, antecesori ai reclamanţilor, L. şi Sofia M. născ. N..

Obligă I.T.M. Timiş - Timişoara să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor şi obligă pârâta să restituie imobilul descris mai sus către reclamanţi, în natură."

Recursurile declarate de I.T.M. Timiş, de Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Timiş şi de S.C. R. S.A. Timişoara împotriva deciziei nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 7178 din 22 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

În această perioadă, Inspectoratul Teritorial de Muncă a plătit în total reclamanţilor suma de 616.203 RON, cu titlu de chirie şi cheltuieli de judecată la care a fost obligat prin hotărâri judecătoreşti, iar de la 1 ianuarie 2017 a sistat orice plată.

În privinţa cuantumului foloaselor datorate pentru folosirea imobilului reclamanţii au precizat că îşi menţin toate solicitările convenite prin înţelegerea din luna februarie 2016 şi 21 aprilie 2016, conform e-mailului adresat Secretarului de Stat O. din Ministerul Muncii.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 7 C. proc. civ.

5. Apărările părţilor:

În termen legal, la 23 iulie 2020, intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş a depus întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 6 august 2020, recurenţii-reclamanţi au transmis prin e-mail răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea nulităţii recursului, reluând aspectele expuse în cuprinsul cererii de recurs.

6. Procedura de filtru:

La 11 martie 2021 raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în complet de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.

În cuprinsul raportului s-a reţinut că hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, recursul este formulat în termenul legal şi criticile pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7/pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 mai 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul. Cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, Înalta Curte a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivele de recurs formulate de către recurenţii-reclamanţi putând fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7/pct. 8 C. proc. civ., astfel cum s-a reţinut şi prin raportul întocmit cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este învestită, prin motivele de recurs, exclusiv cu privire la încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 7178 din 22 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2011.

Recurenţii consideră că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru a opera efectele autorităţii de lucru judecat, având în vedere că prin decizia menţionată a fost restituit întreg imobilul, iar nu o parte a acestuia.

Astfel, este necesar să se facă distincţie între efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, care are drept consecinţă respingerea acţiunii în temeiul acestei excepţii, şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care se referă la imposibilitatea de a statua diferit asupra modului în care anterior au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi.

Verificând criticile recurenţilor în raport cu efectele pe care le poate produce autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reţine că se pune în discuţie efectul pozitiv al lucrului judecat, respectiv dacă prin decizia recurată se încalcă considerentele ce au intrat în autoritatea de lucru judecat prin pronunţarea deciziei definitive şi irevocabile din dosarul nr. x/2011.

Criticile recurenţilor-reclamanţi sunt nefondate.

Ambele părţi s-au prevalat în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor de decizia pronunţată în dosarul nr. x/2011 pentru a circumstanţia obiectul material avut în vedere la stabilirea eventualelor obligaţii în sarcina pârâtului. Raportat la această împrejurare, prima instanţă a procedat în mod corect la analiza prealabilă a obiectului material, ca apoi să analizeze fondul pretenţiilor reclamanţilor.

Prin decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosarul nr. x/2011 s-a constatat:

"nulitatea şi, prin urmare, lipsa titlului valabil al Statului Român asupra imobilului situat în Timişoara, Splaiul Nicolae Titulescu, nr. 12, evidenţiat în CF nr. x Timişoara, nr. top. x compus din casă cu subsol şi două etaje, precum şi curte." S-a dispus rectificarea cărţii funciare şi ITM Timişoara a fost obligat să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor şi să restituie imobilul către reclamanţi, în natură, cu respectarea de către aceştia a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 cu referire a Anexa I lit. a) pct. 3 din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, este relevant că prin decizia civilă nr. 288 din 28 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015 s-a reţinut că între imobilul înscris în CF x Timişoara nr. top x şi imobilul înscris în CF x Timişoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF x Timişoara) cu număr topografic x există neconcordanţă, imobilul fiind diferit atât în ceea ce priveşte suprafaţa de teren, cât şi în ceea ce priveşte suprafaţa clădirii, ca urmare a mansardării acesteia.

Înalta Curte constată că petitele cererii de chemare în judecată vizează imobilul clădit situat în municipiul Timişoara, Splaiul Nicolae Titulescu, nr. 12, înscris în CF nr. x, sub nr. topografic x, acesta fiind obiectul material al pretenţiilor reclamanţilor.

Analizând obiectul material al pretenţiilor reclamanţilor cu obiectul material asupra căruia s-a statuat prin decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, irevocabilă prin decizia nr. 7178 din 22 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011, rezultă că nu există identitate între imobilul vizat de reclamanţi şi acela restituit prin decizia menţionată.

Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 805 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoară, definitivă şi irevocabilă, s-a restituit imobilul situat în Timişoara, Splaiul Nicolae Titulescu, nr. 12, evidenţiat în CF x, nr. topografic x compus din casă cu subsol, două etaje şi curte, fără ca această decizie să includă şi imobilele cu nr. topografice x.

Aşadar, în cauză nu se poate reţine că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 805 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoară, neexistând identitate de obiect material între cele două litigii.

Dimpotrivă, recurenţii-reclamanţi tind să lipsească de efectele lucrului judecat hotărârile anterioare, prin care s-a stabilit că imobilul restituit este diferit atât în ceea ce priveşte suprafaţa de teren, cât şi în ceea ce priveşte suprafaţa clădirii, ca urmare a mansardării acesteia, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel.

În mod corect, instanţele de fond au constatat că "reclamanţii pot formula pretenţii doar cu privire la imobilul înscris în CF nr. x Timişoara nr. topografic x, nu şi pentru imobilul cu nr. topografic x pentru că notificarea depusă pentru aceste din urmă două corpuri funciare care au rezultat din dezmembrarea imobilului învecinat care a fost naţionalizat tot de la soţii L. şi M., conform încheierii CF nr. x din 30.09.1999, nu a fost soluţionată în mod favorabil până în prezent."

Ca atare, instanţele de fond nu au făcut decât să dea eficienţă prezumţiei legale de lucru judecat, reglementată de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. ca manifestare pozitivă a autorităţii de lucru judecat, pentru a tranşa obiectul material ce urma a fi avut în vedere în cadrul analizei fondului pretenţiilor reclamanţilor. Aceasta deoarece, conform textului de lege, oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Procedând astfel, în mod judicios, s-a reţinut de către instanţa de apel că prima instanţă şi-a sprijinit judecata pe efectul pozitiv al hotărârilor enunţate, prin care se asigură imposibilitatea contrazicerii dezlegărilor anterioare ale unei instanţe asupra unei chestiuni litigioase; în speţă, chestiunea litigioasă dezlegată fiind imobilul revendicat de reclamanţi.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. împotriva deciziei civile nr. 22 din 30 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.