Finality of appellate judgments barring further cassation appeal and forfeiture for late challenge of unconstitutionality exception dismissal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible regarding the merits of the case and as late-filed regarding the procedural ruling, thereby upholding the lower court's decision and maintaining the finality of the appellate judgment. The dispute involved a civil claim against a municipal authority, where the appellate court had previously rejected the appellant's appeal and dismissed her request to refer an unconstitutionality exception concerning Article 478(1) of the Code of Civil Procedure to the Constitutional Court. The Supreme Court ruled that the appellate decision was a final judgment not subject to further appeal under Articles 483(1) and 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure, and that the challenge to the dismissal of the unconstitutionality exception was barred by the lapse of the mandatory 48-hour deadline prescribed by Article 29(5) of Law No. 47/1992 and Article 185(1) of the Code of Civil Procedure, triggering the sanction of forfeiture.
Legislator headnote
AI generatedart. 478 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 185 alin. (1) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ; Finality of appellate judgments barring further cassation appeal and forfeiture for late challenge of unconstitutionality exception dismissal: Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021
asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin decizia nr. 138 din 11 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a dispus următoarele: a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 478 alin. (1) C. proc. civ. a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 746/16.09.2020 a Tribunalului Olt, în contradictoriu cu pârâta Primăria Oraşului Corabia.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., criticile formulate fiind îndreptate împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi a căii de atac anterioare (recursul) prin decizia nr. 138 din 11 februarie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
a.Recursul declarat împotriva deciziei nr. 138 din 11 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, este inadmisibil prin prisma următoarelor considerente:
Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Coroborând dispoziţiile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.
În speţă, decizia nr. 138 din 11 februarie 2021, obiect al căii de atac pendinte, a fost pronunţată de Curtea de Apel în soluţionarea recursului declarat de recurenta reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 746/16.09.2020 a Tribunalului Olt, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Oraşului Corabia.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, această decizie este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi supusă cenzurii pe calea unui alt recurs.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În consecinţă, pentru argumentele înfăţişate, se va respinge ca inadmisibil, recursul exercitat contra deciziei Curţii de Apel.
b.Recursul cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 478 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respins, ca tardiv formulat, în considerarea argumentelor ce succed:
Dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale au următorul conţinut:
"Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare ...", iar art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prescrie că atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
În aplicarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în calcularea termenului de recurs, instanţa se va raporta la momentul pronunţării deciziei ce conţine soluţia recurată, 11 februarie 2021. Termenul pentru exercitarea căii de atac a început să curgă din 12 februarie 2021, ora zero şi s-a împlinit la 14 februarie 2021, ora zero, conform modalităţii de calcul stabilite prin art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. "Când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.’’
Cererea de recurs a fost, însă, formulată peste termenul de 48 de ore de la pronunţare, respectiv la 4 martie 2021, fiind transmisă instanţei prin serviciul poştal .
Termenul de promovare a căilor de atac este un termen legal imperativ, peremptoriu, absolut, iar nerespectarea lui conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. ce reglementează sancţiunea decăderii.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Cum recursul a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte îl va respinge, ca tardiv formulat, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 138 din 11 februarie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A. împotriva aceleiaşi decizii, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 478 alin. (1) C. proc. civ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.