Jurisdiction resolved in favor of Bucharest court based on death certificate domicile over actual residence in succession dispute

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 08.04.2021, reclamanţii A., B. şi C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D., E. şi F., anularea actului de dezmoştenire emis de BNP G. şi autentificat prin încheierea nr. 978/30.06.2004, precum şi anularea parţială a certificatului de moştenitor legal nr. 23/21.05.2020 emis de Biroul Individual Notarial H. - cu privire la moştenitori şi includerea reclamanţilor în acest certificat la rubrica "moştenitori".

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1927 din 10 septembrie 2021, Judecătoria Vaslui a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată de pârâte, şi a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti

În motivare, s-a reţinut faptul că acţiunea în anularea actului notarial prin care reclamanţii au fost dezmoşteniţi, precum şi a certificatului de moştenitor reprezintă cereri privitoare la moştenire, ce se soluţionează de către judecătoria în a cărei rază teritorială s-a aflat ultimul domiciliu al lui de cuius, conform art. 118 C. proc. civ.

Cum din certificatul de deces, cât şi din certificatul de moştenitor legal nr. 23/21.05.2020 rezultă că la data decesului domiciliul defunctei era în mun. Bucureşti, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Vaslui şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 12568 din 23 noiembrie 2021, a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 118 C. proc. civ., în materie de moştenire, competenţa teritorială este una exclusivă şi de ordine publică de la care părţile nu pot deroga.

Chiar dacă din cuprinsul certificatului de deces a rezultat că defuncta a avut ultimul domiciliu pe raza Sectorului 2 a municipiului Bucureşti, iar din verificările efectuate în evidenţele stării civile a reieşit că defuncta a avut ultimul domiciliu pe raza Sectorului 5 a municipiului Bucureşti, din probele administrate a rezultat că defuncta a locuit în mod statornic şi decesul acesteia a survenit în localitatea Negreşti, judeţul Vaslui, în cauză impunându-se stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza în funcţie de locuinţa statornică şi principală a defunctei.

Pentru aceste considerente, Judecătoriei Vaslui îi revine competenţa să soluţioneze cererea de chemare în judecată.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Raportat la obiectul litigiului dedus judecăţii, respectiv anularea actului de dezmoştenire emis de BNP G. şi autentificat prin încheierea nr. 978/30.06.2004, precum şi anularea parţială a certificatului de moştenitor legal, competenţa teritorială este absolută, fiind reglementată de dispoziţii de ordine publică.

Sunt de avut în vedere, sub acest aspect, dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora:

"În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Prin urmare, în materie succesorală, până la ieşirea din indiviziune, competenţa aparţine în mod exclusiv instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului. Problema care a generat desesizarea celor două instanţe aflate în conflict îl constituie interpretarea diferită a noţiunii de "ultim domiciliu" al defunctei, prima instanţă, reţinând în motivarea soluţiei de declinare a competenţei domiciliul din cartea de identitate şi din certificatul de moştenitor, iar a doua instanţă acordând valenţe locuinţei de fapt a defunctei, unde a intervenit şi decesul acesteia.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (2) C. civ.:

"Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

În cauza dedusă judecăţii, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctei I., aflat la dosarul Judecătoriei Vaslui, reiese că aceasta a avut ultimul domiciliu în municipiul Bucureşti.

Împrejurarea că anterior decesului defuncta a locuit în mod statornic în localitatea Negreşti din judeţul Vaslui, aspect confirmat de probele administrate în cauză, unde a intervenit şi decesul acesteia, nu are relevanţă cu privire la stabilirea instanţei competente teritorial, câtă vreme la determinarea instanţei competente trebuie să se ţină seama de ultimul domiciliu al defunctei, astfel cum acesta este stabilit prin dispoziţiile art. 954 alin. (2) C. civ.

Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2022.