Expropriation damages valuation: exclusion of comparable sales based on land classification and res judicata from parallel litigation

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă sub nr. x/2013 la data de 23.01.2013 reclamanţii A., B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri în sumă de 758.627,10 euro echivalentul în RON la data plăţii, sumă formată din: 115.500 euro reprezentând valoarea reală a terenului expropriat în baza HGR nr. 381/2009 completată prin HGR nr. 953/2011; acoperirea integrală a prejudiciului cauzat prin expropriere constând în devalorizarea terenului în suprafaţă de 2.517 mp pe care îl evaluează provizoriu la suma de 643.127,10 euro.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 255/2010.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat conexarea prezentei cauze la cauza cu nr. x/2013 şi respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin încheierea de şedinţă din 12.03.2013 a fost respinsă excepţie de conexitate.

2. Sentinţa Tribunalului Ilfov

Prin sentinţa nr. 147/14.01.2015, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a admis în parte acţiunea; a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 42.329 de RON (echivalentul a 9.476 de euro), reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 206 mp situat în localitatea Voluntari, judeţul Ilfov, nr. cadastral x, a sumei de 11.941,6 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului aferent zonei de protecţie şi a sumei de 15,939 de euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin lipsa drumului de acces; a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 4.914,7 RON cu titlul de cheltuieli de judecată; a respins, ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta B..

A reţinut tribunalul că la data de 10.02.2004, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov a emis titlul de proprietate nr. x, prin care reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietare asupra unui teren în suprafaţă totală de 5.000 mp situat în localitatea Voluntari, judeţul Ilfov, din care face parte şi terenul din prezenta cauză.

Prin Hotărârea nr. 82/03.12.2012, emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, s-a dispus exproprierea şi acordarea despăgubirii pentru terenul în suprafaţă de 206 mp situat în localitatea Voluntari, judeţul Ilfov, în cuantum de 3.581,93 de RON.

În cauză, a fost întocmit un raport de expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare, în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 33/1994, iar din cuprinsul acestuia reiese faptul că valoarea de piaţă a imobilului care face obiectul cauzei este de 42.329 de RON (echivalentul a 9.476 de euro), iar diminuarea estimată a prejudiciului aferent zonei de protecţie este de 11.941,6 euro, în timp ce prejudiciul cauzat prin lipsa drumului de acces este de 15.939 de euro.

Potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mica decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau altă persoană interesată.

În conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, persoanele expropriate formulează pretenţii sau solicită despăgubiri dacă înţeleg să-şi exercite dreptul de dispoziţie, drept ce nu poate fi îngrădit de instanţa de judecată, care are numai atribuţia de a compara oferta şi cererea.

În cauză, modul de calcul prezentat în expertiza efectuată a rezultat din aplicarea metodei comparaţiei vânzărilor, fiind în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare valabile şi în România.

Prin urmare, în baza art. 21 şi urm. din Legea nr. 33/1994, tribunalul a admis în parte cererea, constatând îndeplinite formalităţile legale, şi a dispune obligarea pârâtului la plata, către reclamant, a sumei de 42.329 de RON (echivalent a 9.476 de euro), reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 206 mp situat în localitatea Voluntari, judeţul Ilfov, numărul cadastral x, a sumei de 11.941,6 euro, reprezentând valoarea prejudiciului aferent zonei de protecţie, şi a sumei de 15.939 de euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin lipsa drumului de acces.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta C., tribunalul a respins-o, ca neîntemeiată, reţinând că aceasta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului care face obiectul prezentei cauze, având în vedere că în titlul de proprietate depus la dosarul cauzei figurează ca fiind proprietar doar reclamantul A..

În temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ., având în vedere soluţia pronunţată cu privire la cererea principală, tribunalul a obligat pe pârâtă la plata, către reclamantă, a sumei de 4.914,7 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii pentru efectuarea expertizelor.

3. Primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 1659/A/21.12.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelurile formulate de părţi împotriva sentinţei; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâtul la plata, către reclamantul A., a sumei de 60.448 RON (echivalentul a 13.596 de euro), reprezentând contravaloarea despăgubirilor la data exproprierii pentru terenul în suprafaţă de 206 mp situat în localitatea Voluntari, judeţul Ilfov, nr. cadastral x, a sumei de 8.028,36 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului aferent zonei de protecţie şi a sumei de 11.557 de euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin lipsa drumului de acces; a menţinut în rest sentinţa apelată.

Prin decizia nr. 1086/30.05.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei menţionate; a admis recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.; a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

A constatat instanţa de recurs că soluţia tribunalului de respingere a acţiunii reclamantei B., pentru nedovedirea dreptului de proprietate al acestei părţi asupra imobilului expropriat, a intrat în puterea lucrului judecat prin neatacarea, pe acest aspect, a hotărârii primei instanţe.

Înalta Curte a constatat a fi fondată critica prin care recurenţii (atât reclamantul, cât şi pârâtul) au susţinut încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece expertiza pe care şi-a fundamentat soluţia nu s-ar fi raportat la criteriile prevăzute de lege în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data exproprierii.

În rejudecare, apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, la 23.09.2019, sub nr. x/2013*.

Instanţa de apel a încuviinţat şi administrat proba cu o nouă expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare, raportul comisiei de experţi, precum şi răspunsul la obiecţiunile formulate şi încuviinţate fiind ataşate la dosar.

4. Decizia Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1073/A/02.07.2021 pronunţată în rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins apelul reclamantei B. împotriva sentinţei; a admis apelurile reclamantului A. şi Statului Român prin CNAIR împotriva aceleiaşi sentinţe; a schimbat în parte sentinţa în sensul că a obligat pe pârât la plata, către reclamant, a sumei de 18.388 euro (echivalent în RON la data plăţii), reprezentând valoarea terenului expropriat în suprafaţă de 206 mp, a sumei 38.643 euro (echivalent în RON la data plăţii), reprezentând prejudiciul aferent zonei de protecţie şi a sumei de 38.246 euro (echivalent în RON la data plăţii), reprezentând prejudiciul aferent lipsei drumului de acces; a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei; a obligat pe apelantul-pârât la plata, către apelantul-reclamant, a sumei de 3700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel; a respins cererea apelantului-pârât privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.

Referitor la apelul reclamantei s-a reţinut că acesta este nefondat, în condiţiile nedovedirii dreptului de proprietate asupra terenului expropriat, chestiune intrată în puterea lucrului judecat prin neatacarea, pe acest aspect, a hotărârii primei instanţe.

Referitor la apelul pârâtului Statul Român, s-a reţinut că, întrucât sentinţa pronunţată de tribunal a avut în vedere un raport de expertiză prin care s-a procedat la evaluarea terenului ce a făcut obiectul exproprierii la momentul expertizei, iar nu la data transferului dreptului de proprietate, sub acest aspect, apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. este fondat şi urmează a fi admis.

Faţă de prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, în sensul că "hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate (…) sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", curtea de apel învestită cu rejudecarea apelului a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în vederea determinării preţului cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află imobilul expropriat, la data transferului dreptului de proprietate, preţ rezultat din contracte de vânzare cumpărare autentice, încheiate cât mai aproape de acest moment (noiembrie 2011).

Pentru realizarea expertizei, s-a dispus ca experţii să aibă în vedere, pentru comparaţie, următoarele contracte de vânzare-cumpărare, depuse de apelanţii-reclamanţi:contract nr. x/17.01.2012, contract nr. x/04.05.2012, contract nr. x/10.08.2011, contract nr. x/18.03.2011, contract nr. x/05.08.2011, precum şi următoarele contracte, indicate de apelantul-pârât: contract nr. x/14.09.2011, contract nr. x/30.11.2011 şi contract nr. x/06.12.2011.

Prin raportul de expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare, în opinie majoritară, în forma iniţială, s-a concluzionat că valoarea de piaţă a terenului supus evaluării, la data de 28.11.2011, este de 18.388 euro; totodată, valoarea prejudiciului înregistrat prin raportare la suprafeţele de teren rămase în proprietatea reclamanţilor, afectate de expropriere, este de 38.643 euro.

În ceea ce priveşte valoarea terenului expropriat, de 18.388 euro (206 mp x 89,26 euro/mp), în cuprinsul raportului s-a arătat că imobilele din elementele de comparaţie nr. 4, 5 şi 6, respectiv contractele de vânzare-cumpărare indicate de apelantul-pârât, nr. 1327/14.09.2011, nr. 1558/30.11.2011 şi nr. 1578/06.12.2011, nu sunt imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află imobilul expropriat, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 380/26.05.2015, pentru că au destinaţia de teren intravilan şi categoria de folosinţă arabil, faţă de terenul expropriat, care este intravilan, cu categoria de folosinţă curţi-construcţii.

Cu privire la aceste contracte (obiect al dezbaterii contradictorii dintre părţi şi al obiecţiunilor la raportul de expertiză), prin decizia civilă nr. 1447A/12.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au apreciat următoarele:

"Curtea reţine că iniţial experţii au ales, în unanimitate, patru comparabile (contractul de vânzare-cumpărare nr. x/22.11.2010, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/05.08.2011, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/11.08.2011 şi contractul de vânzare-cumpărare nr. x/10.08.2011) şi au explicat argumentat prin răspunsul la obiecţiuni depus la termenul din 18.06.2019 de ce le-au înlăturat pe celelalte: - contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.09.2011 pentru că vizează transferul unei cote-părţi, având în vedere relaţia de afiliere a părţilor şi faţă de categoria de folosinţă altele (vii, livezi, păşuni, etc.); - contractul de vânzare-cumpărare nr. x/30.11.2011 pentru că vizează un teren intravilan agricol, preţul este nereal şi neserios, având în vedere modul de calcul al taxelor notariale, şi terenul are categoria de folosinţă altele; - contractul de vânzare-cumpărare nr. x/06.12.2011 pentru că preţul este nereal şi neserios, iar terenul are categoria de folosinţă agricol; - contractul de vânzare-cumpărare nr. x/27.06.2012 pentru că vizează un teren extravilan agricol; - contractul de vânzare-cumpărare nr. x/27.09.2012 pentru că vizează un teren parţial scos din circuitul agricol."

Este de menţionat că reclamantului i s-au expropriat mai multe suprafeţe de teren similare, învecinate, cu privire la care s-au derulat mai multe procese, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor stabilite în urma exproprierii, iar terenul din dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, este unul dintre acestea.

Efectele unei hotărâri judecătoreşti se impun cu caracter obligatoriu faţă de părţi, iar apelantul-pârât nu poate ignora acest act jurisdicţional, invocând reţinerea în prezenta cauză a contractelor în discuţie, după cum nici instanţa nu poate face aprecieri contrare celor ce rezultă din hotărârea anterioară.

Decizia civilă nr. 1447A/12.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost pronunţată ulterior aprobării privind scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol nr. 3277/19.04.2004, invocate de către apelantul-pârât pentru a justifica aspectul că terenurile în discuţie au destinaţia de curţi-construcţii şi puteau fi folosite de comisia de experţi ca şi elemente de comparaţie.

Experţii, în majoritate, s-au întemeiat, în ceea ce priveşte categoria de folosinţă a terenurilor menţionate, pe extrasele de carte funciară emise cu privire la acestea, de natură a asigura opozabilitatea faţă de terţi a actelor şi faptelor pe care le atestă.

Argumentele pentru care au fost înlăturate contractele în discuţie conform deciziei civile nr. 1447A/12.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti au privit nu doar categoria de folosinţă, ci şi alte aspecte (contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.09.2011 pentru că vizează transferul unei cote-părţi şi având în vedere relaţia de afiliere a părţilor; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/30.11.2011 pentru că preţul este nereal şi neserios, având în vedere modul de calcul al taxelor notariale; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/06.12.2011 pentru că preţul este nereal şi neserios).

Toate cele trei contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate între aceleaşi părţi, iar aspectele la care s-a făcut referire în decizia civilă nr. 1447A/12.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, decurgând din relaţia dintre părţile contractante/reprezentanţii lor, au fost invocate în mod repetat şi în prezentul apel. Or, puterea de lucru judecat de care se bucură decizia civilă anterior menţionată împiedică prezenta instanţă să aprecieze în sens contrar, astfel încât, nu doar raportat la categoria de folosinţă a terenurilor, ci şi la relaţiile personale, cu caracter subiectiv, dintre cocontractanţi, actele de vânzare-cumpărare indicate de apelantul-pârât, nr. 1327/14.09.2011, nr. 1558/30.11.2011 şi nr. 1578/06.12.2011, nu puteau fi avute în vedere pentru evaluarea terenului expropriat.

A reţinut instanţa de apel că nu poate fi reţinută valoarea acordată reclamanţilor de către pârât pentru un alt teren expropriat, în anul 2008, de 566,86 euro/mp, întrucât fiecare teren trebuie analizat în funcţie de situaţia sa particulară. Mai mult, o atare evaluare ar încălca dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, Deciziile nr. 12/15.01.2015 şi nr. 380/26.05.2015 ale Curţii Constituţionale, precum şi statuările deciziei de casare, obligatorii conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, în sensul că valoarea imobilului expropriat se determină la data transferului dreptului de proprietate (în cauză, noiembrie 2011).

Cu privire la prejudiciul cauzat proprietarului, instanţa de apel a constatat că, ulterior exproprierii terenului de 206 mp, în proprietatea reclamantului a mai rămas o suprafaţă de 1.155 mp (suprafaţa totală iniţială fiind de 1.361 mp). Pentru suprafaţa neexpropriată, experţii au identificat două parcele - parcela x, teren afectat de zona de protecţie a autostrăzii, în suprafaţă totală de 1.107,35 mp şi parcela x - teren neafectat de autostradă, în suprafaţă totală de 47,22 mp.

După modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015 privind aprobarea O.G. nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, lit. d) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997 prevede că "zonele de protecţie sunt cuprinse între marginile exterioare ale zonelor de siguranţă şi marginile zonei drumului", în cazul autostrăzilor fiind de 50 de metri. În urma modificării aduse de Legea nr. 198/2015, suprafaţa "zonei de protecţie" a rămas tot de 50 de metri, însă ea este calculată, de această dată, "de la marginea exterioară a zonei de siguranţă până la marginea zonei drumului", iar nu "de la axul drumului până la marginea exterioară a zonei drumului", cum era înainte de modificare.

Prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, refăcut, întocmit în apel, primul ciclu procesual, zona de protecţie a autostrăzii a fost în mod corect determinată în conformitate cu prevederile legale mai sus expuse, suprafeţele astfel stabilite fiind avute în vedere şi prin raportul de expertiză evaluatorie.

Comisia de experţi evaluatori, în rejudecare, a stabilit, în majoritate, un prejudiciu de -40% pentru restul de teren rămas în proprietatea reclamanţilor, afectat de zona de protecţie, corecţia negativă fiind justificată prin raportare la coeficientul de construibilitate menţionat în certificatele de urbanism şi care, urmare a aplicării O.G. nr. 43/1997, nu mai pot fi respectate.

Instanţa de apel a constatat că nu poate fi avută în vedere, pentru terenul neexpropriat, modalitatea de evaluare solicitată de către apelanţii-reclamanţi, prin aplicarea diferenţei dintre valoarea terenului cu destinaţia curţi-construcţii şi valoarea aceluiaşi teren, cu destinaţia agricol. Într-adevăr, terenul de 1.155 mp nu va mai putea fi utilizat pentru construire, conform destinaţiei sale juridice, însă, pe de altă parte, această destinaţie, încă existentă, nici nu poate fi ignorată; atâta vreme cât, potrivit legii, terenul în discuţie nu este agricol/arabil, nici nu se poate proceda la evaluarea lui ca atare, ci doar prin aplicarea unor corecţii negative, determinate de existenţa zonei de protecţie a autostrăzii, prejudiciul suferit fiind astfel în mod suficient reparat.

Experţii desemnaţi, în majoritate, cu privire la suprafaţa de 47,22 mp, rămasă în proprietatea reclamantului şi neafectată de zona de protecţia a autostrăzii, au arătat că, potrivit regulamentelor de urbanism şi Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, aceasta nu poate face obiectul unei autorizaţii de construire. Această suprafaţă de teren, deşi are categoria de folosinţă curţi-construcţii, se devalorizează, în considerarea faptului că, având în vedere caracteristicile sale (dimensiune şi suprafaţă), nu este construibilă, prejudiciul pentru acest lot fiind estimat de către experţi, în opinie majoritară, egal cu valoarea terenului afectat de zona de protecţie (valoarea pe mp). O astfel de evaluare este una raţională şi rezonabilă, având în vedere că, în fapt, terenul de 47,22 mp nu mai poate fi folosit potrivit destinaţiei sale şi, dată fiind suprafaţa sa redusă, sunt puţine scopuri cărora le-ar putea servi, consecinţele stabilirii zonei de protecţie a autostrăzii răsfrângându-se în mod nemijlocit şi asupra sa, cu atât mai mult cu cât terenul reclamantului fusese scos definitiv din circuitul agricol în scopul realizării unui complex imobiliar/ansamblu rezidenţial.

Instanţa de apel a reţinut că prejudiciul stabilit din perspectiva constituirii zonei de protecţie a autostrăzii prin raportul de expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare, în opinie majoritară, în forma iniţială, de 38.643 euro.

Terenul rămas în proprietatea reclamantului este afectat însă de o dublă sarcină: parţial, se constituie în zona de protecţie a autostrăzii şi, totodată, drept efect al exproprierii, devine, în totalitate, loc înfundat, lipsit de o modalitate de acces la drumul public.

Prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit în apel, primul ciclu procesual, au fost identificate două variante de servitute privind accesul la calea publică (DE 446): varianta 1, în suprafaţă de 637,45 mp şi varianta 2, în suprafaţă de 641,96 mp, pe terenurile proprietatea vecinilor D. şi E. (conform informaţiilor obţinute de expert de la OCPI Ilfov).

Ca urmare a obiecţiunilor formulate de către apelanţii-reclamanţi, privind lipsa evaluării prejudiciului cauzat terenului neexpropriat ca urmare a lipsei drumului de acces, comisia de experţi evaluatori, în majoritate, prin răspunsul formulat, a arătat că servitutea de trecere se face cu plată în favoarea proprietarului care trebuie să suporte această sarcină. Plecând de la varianta de servitute cea mai puţin costisitoare identificată de expertul topograf, respectiv suprafaţa de 637,45 mp, rezultă că proprietarul acesteia ar trebui să fie despăgubit cu o valoare egală cu preţul lipsei de folosinţă a acestei suprafeţe de teren, pe care trebuie să o pună la dispoziţia reclamanţilor. Lipsa de folosinţă a acestui teren (conform ofertelor de închiriere în zonă, de 0,50 euro/mp/lună), este de 318,72 euro/lună, adică 3.824,64 euro/an. Această lipsă de folosinţă are în vedere posibilităţile de dezvoltare a suprafeţei de 637,45 mp; aceasta, deşi are destinaţie agricolă, se află situată după zona de protecţie a autostrăzii şi nu este supusă restricţiilor din O.G. nr. 43/1997, motiv pentru care comisia de experţi nu a ales ca lipsă de folosinţă producţia agricolă anuală pe care ar putea să o obţină proprietarul terenului de 637,45 mp. Ar rezulta că numai pentru o perioadă de 10 ani reclamanţii ar trebui să suporte o sumă de 38.246 euro, reprezentând despăgubirea pentru servitutea de trecere. Însă, servitutea trebuie să fie perpetuă.

A mai apreciat comisia de experţi că, în plus, la această sumă trebuie adăugate cheltuieli cu marcarea şi realizarea unui drum care să permită accesul la proprietatea reclamanţilor (de exemplu, costuri cu delimitarea, taluzarea, pietruirea, etc.). De asemenea, trebuie adăugate costurile cu litigiul pentru constituirea servituţii, pentru că este puţin probabil ca proprietarul terenului să fie de acord cu constituirea voluntară a acesteia.

În concluzie, având în vedere că suprafaţa de 1.155 mp suferă o depreciere sub două aspecte, atât din perspectiva restricţiilor prevăzute de O.G. nr. 43/1997 (evaluată), cât şi din perspectiva lipsei drumului de acces, depreciere care nu poate fi cuantificată în mod cert, cei doi experţi au opinat că prejudiciul pentru suprafaţa de 1155 mp, din cele două perspective mai sus menţionate, este mult mai mare decât valoarea terenului stabilită la nivelul anului 2011, adică 1.155 mp x 89,26 euro/mp = 103.095,3 euro.

Instanţa de apel a constatat că reţinerea acestei sume drept contravaloare totală a prejudiciului ar avea semnificaţia evaluării terenului neexpropriat în mod identic cu terenul expropriat (89,26 euro/mp), deşi exproprierea a privit doar 206 mp, nu şi restul de 1.155 mp. În acest context, nu se poate ignora faptul că suprafaţa de 1.155 mp, deşi grevată de anumite restricţii, rămâne în proprietatea reclamantului, care poate dispune în mod liber de aceasta, în exercitarea prerogativelor dreptului său. Deşi este evident că reclamantul suportă un prejudiciu raportat la terenul neexpropriat, nu se poate totuşi pune semnul egalităţii între acesta şi terenul supus exproprierii, din punct de vedere al modalităţii de evaluare; exproprierea semnifică lipsirea de teren, în timp ce restricţiile ce afectează suprafaţa rămasă înseamnă diminuarea valorii terenului, cele două nefiind, în mod cert, echivalente.

Pe de altă parte, în aprecierea prejudiciului determinat reclamantului, raportat la terenul rămas neexpropriat, trebuie să se ţină cont de faptul că acesta este dublu afectat, atât de zona de protecţie a autostrăzii, cât şi de lipsa accesului la calea publică. Dacă prejudiciul suferit din perspectiva constituirii zonei de protecţie a autostrăzii a fost determinat prin raportul de expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare, în opinie majoritară, la suma de 38.643 euro, raportat la criteriile deja arătate, prejudiciul cauzat drept urmare a lipsei posibilităţii de acces la drumul public a creat dificultăţi de evaluare.

Instanţa de apel a reţinut că aceste dificultăţi sunt inerente naturii prejudiciului invocat; deşi existenţa acestuia este certă, modalitatea de reparare şi, implicit, evaluarea sa depind de mai mulţi factori incerţi în acest moment.

Astfel, pe de o parte, constituie o certitudine aspectul că reclamantul nu are acces la calea publică şi ca va fi necesar să solicite constituirea unei servituţi de trecere pe terenurile proprietatea vecinilor; cu siguranţă, edificarea drumului presupune costuri (materiale, manoperă); în plus, proprietarul fondului aservit are dreptul să primească despăgubiri de la proprietarul fondului dominant (art. 617 alin. (1) C. civ. - proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu; art. 620 alin. (1) C. civ. - termenul de prescripţie pentru dreptul la acţiunea în despăgubire pe care o are proprietarul fondului aservit împotriva proprietarului fondului dominant începe să curgă din momentul stabilirii dreptului de trecere).

Pe de altă parte, nu se cunoaşte momentul în care reclamantul va solicita constituirea dreptului de trecere; costurile pentru realizarea drumului pot fi cunoscute cu claritate doar la momentul edificării efective; despăgubirile datorate fondului aservit vor fi determinate în viitor; stabilirea acestora se va face prin declanşarea unui litigiu, cu costurile eferente, sau, dimpotrivă, se va realiza prin înţelegerea proprietarilor.

În plus, astfel cum s-a argumentat mai sus, nu se poate reţine ca valoare a prejudiciului total, pentru suprafaţa de 1155 mp, suma de 103.095,3 euro, care ar avea semnificaţia evaluării terenului neexpropriat în mod identic cu terenul expropriat (89,26 euro/mp).

Faţă de toate aceste considerente şi fiindcă paguba produsă reclamantului trebuie evaluată acum, iar nu în viitor, instanţa de apel a apreciat că poate fi avută în vedere, pentru stabilirea acestei componente a prejudiciului, lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţă de 637,45 mp (varianta de servitute cea mai puţin costisitoare identificată de expertul topograf), în raport de ofertele de închiriere din zonă, pentru o perioadă de 10 ani, respectiv 38.246 euro, evaluare stabilită prin raportul de expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare - răspunsul la obiecţiuni, în opinie majoritară.

Această valoare este una echilibrată, de natură a reflecta prejudiciul evident suportat de către reclamant, dar aptă, totodată, de a nu conduce la o supraapreciere a acestuia şi, în plus, se raportează la criterii obiective, expres determinate (ofertele de închiriere din zonă, perioadă de 10 ani).

Instanţa de apel nu a reţinut punctul de vedere al expertului F., desemnat de expropriator, acesta rămânând constant în varianta opiniei singulare în raport de opinia majoritară exprimată de ceilalţi membri, deşi a făcut parte dintr-o comisie de experţi. Soluţia legiuitorului în reglementarea comisiei de trei experţi pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pe cale judiciară, din care fac parte câte un expert propus de părţi (expropriatorul şi expropriatul) şi unul desemnat de instanţă, a avut în vedere tocmai echilibrarea concluziilor pe care experţii sunt chemaţi să le formuleze, armonizarea metodelor, criteriilor, corecţiilor. Pretinzând reţinerea opiniei singulare formulate de expertul F., apelantul-pârât solicită practic ignorarea soluţiei legislative privind stabilirea cuantumului despăgubirilor de către o comisie de experţi. Or, faţă de norma legală aplicabilă şi în lipsa altor motive de invalidare, se impun a fi reţinute concluziile raportului de expertiză întocmit în opinie majoritară de către expertul numit de instanţă (G.) şi expertul desemnat de expropriat (H.).

5. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea pârâtă, Statul Român, prin CNAIR, invocând incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, partea pârâtă susţine că instanţa de apel a stabilit greşit cuantumul despăgubirii reprezentând valoarea de circulaţie a terenului expropriat la valoarea de 89,26 euro/mp dând eficienţă opiniei majoritare a experţilor G. şi H..

Aceasta, întrucât, experţii au avut în vedere doar contractele de vânzare-cumpărare depuse de partea reclamantă ce aveau ca obiect terenuri situate în aceiaşi unitatea administrativ-teritorială însă care nu similare (prin localizare, utilităţi şi căile de acces) cu terenul expropriat, nu şi contractele de vânzare-cumpărare depuse de partea pârâtă, caz au în care au fost încălcate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi dezlegările date prin decizia nr. 380/26.05.2015 a Curţii Constituţionale.

În dezvoltarea criticii, partea pârâtă susţine că instanţa de apel a statuat, prin încheierea de şedinţă din 17 iulie 2020, în sensul că cele trei contracte de vânzare-cumpărare indicate de partea pârâtă, anume contractele nr. x/14.09.2011, nr. y/30.11.2011 şi nr. 1578/6.12.2011 (identificate cu comparabilele nr. 4,5 şi 6) întrunesc cerinţele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât fac dovada că terenurile care au făcut obiectul înstrăinării sunt situate în intravilan, iar la dosar s-a depus dovada aprobării scoaterii din circuitul agricol, situaţie în care experţii aveau obligaţia de a avea în vedere în operaţiunea de stabilire a valorii despăgubirii cuvenite părţii reclamante.

Or, susţine partea pârâtă, concluziile expertizei, în opinia majoritară, însuşite de instanţa de apel, evidenţiază faptul că cei doi experţi au aplicat un coeficient de corecţie de 77,14% comparabilelor reprezentate de cele trei contracte de vânzare-cumpărare, apreciind eronat că terenurile ar avea categoria de folosinţă "arabil" sau "altele", refuzând, astfel, să le aibă în vedere la calcularea despăgubirii, poziţie pe care şi-au menţinut-o, nejustificat, şi în răspunsul la obiecţiunile pe care le-a formulat sub acest aspect.

Partea pârâtă susţine, totodată, că instanţa de apel nu putea argumenta înlăturarea celor trei contracte de vânzare-cumpărare din grile de comparaţie sub motiv că într-un alt litigiu, derulat între aceleaşi părţi, anume în dosarul nr. x/2918, s-a procedat în acelaşi sens, al înlăturării respectivelor contracte din grilele de comparaţie, deoarece nu a verificat dacă în litigiul menţionat exista depusă Aprobarea privind scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol nr. 3277/19.04.2004, relevantă din perspectiva analizei efectelor lucrului judecat al considerentelor hotărârii definitive din respectivul dosar, împrejurarea că această hotărâre, decizia civilă nr. 1477/A/12.11.2019 a Curţi de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, a fost pronunţată ulterior momentului adoptării aprobării menţionate, 19 aprilie 2004, nefiind de natură a dovedi existenţa şi analizarea acestei dovezi.

Omologând eronat opinia majoritară a experţilor G. şi H. în ceea ce priveşte despăgubirea cuvenită pentru exproprierea suprafeţei de 206 mp teren, partea pârâtă susţine că instanţa de apel a stabilit greşit şi valoarea despăgubirilor acordate părţii reclamante pentru terenul rămas în proprietatea sa care se include în zona de protecţie a autostrăzii, întrucât această despăgubire a fost calculată prin aplicarea unui procent de 40% valorii terenului expropriat.

Cât priveşte despăgubirea acordată părţii reclamante pentru terenul rămas în proprietatea sa lipsit însă de acces la calea publică, partea pârâtă susţine că nu se justifica, deoarece prejudiciul pretins a fi fost suferit prin închiderea accesului la calea publică a restului proprietăţii este ipotetic, neputând fi evaluat prin raportare la necesitatea constituirii unei servituţi de trecere.

Aceasta, întrucât, pe de o parte, fondul aservit îşi poate schimba situaţia juridică (prin confuziune, pieirea lucrului în folosul căruia s-a instituit, neuzul etc.) iar, pe de altă parte, posibilitatea de evaluare a unui astfel de prejudiciu este inexistentă la acest moment, comisia de experţi subliniind că nu poate proceda la o "evaluare certă" a acestui prejudiciu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat.

Dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, a căror încălcare o pretinde partea pârâtă, prevăd că în caz de expropriere, la calcularea cuantumului despăgubirii, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile din acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (…).

Prin decizia nr. 380/2015, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt neconstituţionale, statuând că valoarea terenului expropriat trebuie să fie stabilită la un moment contemporan realizării transferului dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte momentul de referinţă al determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite părţii reclamante, se constată că a fost stabilit prin decizia de casare nr. 1086/30 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată într-un ciclu procesual anterior al cauzei, ca fiind anul 2011, anul în care s-a dispus exproprierea, sens în care instanţa de casare a dispus refacerea expertizei prin luarea în considerare a unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate la o dată cât mai apropiată de acest moment.

Prin decizia de casare s-a statuat, deopotrivă, cu privire la necesitatea analizării de către instanţa de trimitere şi a celorlalte prejudicii pretins a fi fost suferite de partea reclamantă prin exproprierea suprafeţei de 206 mp.

Printr-o primă critică de nelegalitate, subsumată motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., partea pârâtă susţine că valoarea de circulaţie a terenului expropriat, de 89,26 euro/mp, a fost stabilită cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, la întocmirea raportului de expertiză, experţii au avut în vedere doar contratele de vânzare-cumpărare depuse de partea reclamantă, nu şi contractele de vânzare-cumpărare nr. x/14.09.2011, nr. y/30.11.2011 şi nr. 1578/6.12.2011 (comparabilele 4, 5 şi 6 din grila de comparaţie), încuviinţate prin încheierea de şedinţă din 17.07.2020, pe care le-au înlăturat, intenţionat, prin aplicarea unor corecţii extrem de mari, deşi aceste terenuri erau similare celui expropriat.

Critica nu este fondată.

Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară depus la dosarul cauzei, rezultă că experţii G., F. şi H. au analizat toate contractele de vânzare-cumpărare indicate de către instanţa de judecată, inclusiv pe cele cu nr. x depuse de partea pârâtă, identificate ca fiind comparabilele nr. 4, 5 şi 6 în grila de comparaţie

Potrivit raportului de expertiză, terenurilor din aceste comparabile le-au fost aplicate însă corecţii în considerarea localizării, a caracteristicile fizice, a categoriei de folosinţă ori a disponibilităţii utilităţii tehnico-edilitare, corecţii aplicate, de altminteri, şi celorlalte comparabile, pentru argumentele detaliate în cuprinsul raportului de expertiză.

Prin recurs, pretinzând că experţii au înlăturat, nelegal, din evaluare, contractele de vânzare-cumpărare menţionate, deşi înscrierea în grila de comparaţie fusese dispusă prin încheierea de şedinţă din 17.07.2020, partea pârâtă, în realitate, critică valorile indiciilor de corecţie stabiliţi pentru comparabilele nr. 4, 5 şi 6, susţinând că sunt rezultatul unei greşite statuări asupra categoriei de folosinţă a terenurilor, aceea de arabil şi altele, în loc de curţi-construcţii, cum ar fi fost corect, aspect cu privire la care a formulat obiecţiuni, respinse neîntemeiat.

Or, stabilirea categoriei de folosinţă a terenurilor înscrise în grila de comparaţie şi determinarea valorii indicilor de corecţie aplicabili în considerarea acestei parametru se constituie în chestiuni de fapt ale cauzei care scapă controlului instanţei de recurs, ştiut fiind că, urmare a abrogării dispoziţiilor art. 304 pct. 11 C. proc. civ., aspectele de netemeinicie ale cauzei scapă controlului instanţei de recurs, care are a examina hotărârea recurată doar din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute la pct. 1-9 ale articolului menţionat.

De altminteri, verificând conţinutul încheierii de şedinţă din 17.07.2020, se constată că instanţa de apel nu a statuat cu privire la categoria de folosinţă a terenurilor care fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare menţionate, ci a reţinut că terenurile întrunesc cerinţele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 în considerarea faptului că au destinaţia intravilan, s-a făcut dovada scoaterii lor din circuitul agricol prin aprobarea nr. x/16.04.2004 a Oficiului Judeţean de Cadastru, sunt situate în vecinătatea celui expropriat şi au fost tranzacţionate la o dată apropiată de momentul exproprierii (noiembrie 2011), respectiv, că experţii pot aplica indici de corecţie dacă acestea fac obiect al zonei de protecţie a autostrăzii.

Lucrările dosarului evidenţiază şi faptul că partea pârâtă a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză prin care a contestat valorile indicilor de corecţie aplicaţi comparabilelor nr. 4, 5 şi 6 în considerarea categoriei de folosinţă reţinută, arabil şi altele, obiecţiuni la care experţii au răspuns, arătând că determinarea categoriei de folosinţă a terenurilor s-a realizat în acord cu menţiunile evidenţiate în extrasele de carte funciară.

Totodată, răspunzând obiectivului formulat de instanţa de apel din oficiu, experţii au precizat că valoarea unitară a terenului expropriat de 89,26 euro/mp a fost stabilită în funcţie de comparabila 7, care are corecţia totală brută cea mai mică (44,66%) şi că această valoare se menţine indiferent dacă sunt sau nu avute în vedere comparabilele 4, 5 şi 6.

În atare condiţii, susţinerea părţii pârâte potrivit căreia experţii, în aplicarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, au refuzat stabilirea valorii reale a terenului expropriat pe baza tuturor contractelor de vânzare-cumpărare încuviinţate de instanţa de apel, nu poate fi primită.

Nici susţinerea potrivit căreia instanţa de apel nu putea reţine efectul pozitiv al lucrului judecat al deciziei civile nr. 1447/2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, în condiţiile în care în prezentul proces nu s-a probat dacă instanţa care a pronunţat decizia civilă menţionată a avut în vedere menţiunile Aprobării nr. 3277/19.04.2004 de scoatere definitivă din circuitul agricol a acestor terenuri atunci când a statuat că terenurile din cele trei contracte de vânzare-cumpărare nr. x/14.09.2011, nr. y/30.11.2011 şi nr. 1578/6.12.2011, în considerarea categoriei de folosinţă diferite, nu sunt similare celui expropriat, cu consecinţa înlăturării din grila de comparaţie, nu poate fi primită.

Pe de o parte, pentru că pârâtul a fost parte litigantă atât în litigiul pendinte, cât şi în litigiul finalizat prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti care se opune cu puterea lucrului judecat, calitate în care are cunoştinţă despre aspectul de fapt învederat şi cu privire la care, în măsura în care aprecia că este fi util judecăţii, îi incumba sarcina probei la judecata în fond a cauzei.

Pe de altă parte, în litigiul anterior, potrivit considerentelor hotărârii judecătoreşti definitive menţionate, înlăturarea din grila de comparaţie a terenurilor ce fac obiectul celor trei contracte de vânzare-cumpărare s-a realizat, astfel cum a reţinut instanţa de apel, în considerarea şi a altor aspecte: transmiterea doar a unei cote-părţi dintr-o parcelă de teren în considerarea unei relaţii de afiliere, în ceea ce priveşte unul dintre contracte şi consemnarea unui preţ neserios în celelalte două, nu doar în considerarea categoriei de folosinţă, caz în care dovedirea inexistenţei aprobării în respectivul dosar nu este de natură să înlăture efectele puterii lucrului judecat, cum urmăreşte partea pârâtă prin critica formulată.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondată, critica privind greşita evaluare a despăgubirii stabilite pentru terenul expropriat, calculată la suma de 89,26 euro/mp.

Pe cale de consecinţă, urmează a fi respinsă şi critica privind evaluarea eronată a despăgubirii stabilite pentru terenul de 1107,25 mp rămas în proprietatea părţii reclamante dar care se include în zona de protecţie a autostrăzii, această despăgubire fiind calculată procentual (40%) din valoarea despăgubirii stabilite pentru terenul expropriat care, astfel cum s-a arătat, a fost corect determinată.

Subsumat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., partea pârâtă pretinde că instanţa de apel a statuat greşit că se justifică acordarea şi a unei despăgubiri în sumă de 38.246 euro pentru prejudiciul determinat de lipsa drumului de acces la terenul rămas în proprietatea părţii reclamante, întrucât, pe de o parte, acest prejudiciu este ipotetic şi, pe de altă parte, nu există consfinţită o metodă de evaluare a despăgubirii pentru un astfel de prejudiciu.

Partea pârâtă susţine că lipsa accesului la parcela de teren rămasă în proprietate părţii reclamante nu reprezintă un impediment insurmontabil în utilizarea terenului potrivit categoriei sale de folosinţă şi că această parcelă de teren îşi poate schimba, în viitor, situaţia juridică prin confuziune, pieirea lucrului în folosul căruia s-a instituit, neuz etc.

Critica este, de asemenea, nefondată.

Dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, mai sus arătate, prevăd că despăgubirea cuvenită proprietarului în cazul exproprierii se compune din valoarea reală a imobilului dar şi din orice alt prejudiciu cauzat proprietarului.

Cât priveşte terenul rămas în proprietatea părţii reclamante în urma exproprierii suprafeţei de 206 mp, potrivit constatărilor de fapt ale instanţelor de fond, măsoară 1155 mp, are categoria de folosinţă "curţi-construcţii" şi se compune din parcela de 1107,35 mp, încadrată în zona de protecţie a autostrăzii, şi din parcela de 47,22 mp, liberă de sarcini.

Întreaga parcelă de 1155 mp teren a devenit însă loc înfundat în urma exproprierii dispuse de partea pârâtă, caz în care este necesară constituirea în folosul acestui teren a unei servituţi de trecere peste terenurile învecinate, sarcină care presupune, potrivit constatărilor expertizei tehnice, afectarea unor suprafeţe de teren considerabile, de 637,45 mp ori de 641,96 mp pentru accesul la DE 446.

Constituirea unei servituţi care să permită părţii reclamate accesul la proprietate, deşi nu reprezintă un impediment insurmontabil, astfel cum susţine partea pârâtă, este indispensabilă pentru utilizarea terenului şi reprezintă, deopotrivă, o constrângere costisitoare pentru aceasta, indiferent de modalitatea în care îşi propune să folosească terenul.

De altminteri, contrar susţinerii părţii pârâte potrivit căreia terenul de 1155 mp poate fi folosit, în continuare, conform categoriei de folosinţă actuale, aceea de curţi-construcţii, instanţa de apel a statuat explicit că o atare folosinţă este exclusă dat fiind că parcela de 1.107,35 mp este zonă de protecţie a autostrăzii iar cea de 47,22 mp nu permite, în considerarea dimensiunilor reduse, eliberarea unei autorizaţii de construire.

Indiferent însă de modul de folosinţă, împrejurarea că terenul a rămas fără acces la calea publică împiedică partea reclamantă, în mod nepermis, în exerciţiului normal al dreptului de proprietate şi, necontestat, o prejudiciază cât timp atributul posesiei nu poate fi exercitat decât condiţionat de stabilirea unei servituţi de trecere.

În atare condiţii de fapt, ignorate ori minimalizate de partea pârâtă prin recurs, în mod corect instanţa de apel a constatat că atâta timp cât lipsa accesului la proprietate este consecinţa exproprierii, în patrimoniul părţii a fost generat un prejudiciu a cărui existenţă actuală şi viitoare este sigură şi neîndoielnică care impune acordarea de despăgubiri, în temeiul dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.

Alegaţiile părţii pârâte potrivit cărora parcela de 1155 mp teren ar putea fi înstrăinată în viitor de partea reclamantă în favoarea fondului aservit, ceea ce ar conduce la dispariţia caracterului de loc înfundat, ori ar putea fi abandonată prin neuz nu sunt de natură, astfel cum se pretinde fără însă a se argumenta, să confere caracter incert prejudiciului cauzat părţii reclamante prin înfundarea restului de proprietate în urma exproprierii.

Nici susţinerea potrivit căreia la acest moment nu ar exista formalizate prin lege metode de evaluare a unui astfel de prejudiciu nu impune o altă concluzie, întrucât stabilirea întinderii unui prejudiciu şi identificarea criteriilor de evaluare sunt în sarcina instanţei de judecată învestite cu judecata cererii în despăgubire.

Aşa fiind, pentru considerentele arătate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea pârâtă.

În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., constatând că a căzut în pretenţii, partea pârâtă urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON către partea reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR) împotriva deciziei nr. 1073/A din 02 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON către intimaţii-reclamanţi A., B..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 octombrie 2021.