Patent infringement claims remanded for reassessment of equivalent tooth use; appeals of claimants and guarantor rejected

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă la 1 iulie 2013, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Miniera Tg-Jiu, au solicitat să se constate că sunt autorii invenţiei denumite "Cupă poligonală pentru excavator" protejată prin brevetul de invenţie nr. x Bl/30.12.2005, în temeiul contractului de cesiune încheiat cu S.C. K. S.A., prin lichidator şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând eficienţa economică, realizată prin utilizarea neautorizată a "dinţilor cupă excavator 1400 (II) desen E14 - 328.05/M", părţi componente ale invenţiei "Cupă poligonală excavator", în perioada 01 iulie 2010 - 30 iunie 2013, precum şi la plata sumelor datorate, actualizate cu coeficientul de inflaţie, de la data când erau datorate până la data plăţii, cu plata dobânzilor legale de la data introducerii acţiunii până la data plăţii.

Cererea de chemare în judecată a fost precizată de către reclamanţi în faţa instanţei la 5.12.2016, în sensul că pretenţiile că vizează perioada 1 iulie 2010 - 31 decembrie 2015.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 73 din 22 februarie 2018, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.- Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu să plătească fiecărui reclamant suma de 25.972,20 RON reprezentând despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală de la 01 octombrie 2017 şi până la data plăţii efective. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant 1.771 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin aceeaşi hotărâre, au fost respinse cererile de chemare în garanţie formulate de pârâtă împotriva chematelor în garanţie L. S.A. şi S.C. M. S.A..

I.3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 2268 din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu împotriva sentinţei tribunalului, a admis apelul declarat de reclamanţii A., B., C., E., F., G., H., I., J. şi a schimbat în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că a luat act, pe de o parte, de renunţarea la judecată a reclamantului D. şi, pe de altă parte, de cesiunea de drepturi litigioase intervenită între reclamanţii A. şi I.. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului I. suma de 77.916,6 RON şi fiecăruia dintre reclamanţii B., C., E., F., G., H., J. suma de 25.972,20 RON reprezentând despăgubiri civile, suma ce se va actualiza cu dobânda legală de la data de 01 octombrie 2017, până la data plătii efective. Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei privitoare la modul de soluţionare a cererilor de chemare în garanţie şi a cheltuielilor de judecată.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs reclamanţii B., C., E., F., G., H., I., J., pârâta Complexul Energetic Oltenia SA-Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu şi chemata în garanţie M. S.A.

II.1. Motivele de recurs

II.1.1. Recursul reclamanţilor

Prin cererea de recurs, recurenţii-reclamanţi au invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele:

- instanţa de apel, în analiza autorităţii de lucru judecat, nu a observat statuări esenţiale cuprinse în decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv faptul că dinţii pentru cupă fac obiectul protecţiei conferite de către brevet, independent de ansamblul cupă - port-dinte - dinte;

- instanţa de apel a nesocotit autoritatea de lucru judecat şi a conchis că întinderea protecţiei nu se interpretează în sensul invocat de reclamanţi atunci când se defineşte noţiunea de volum de activitate existent la numărul dinţilor achiziţionaţi, ci folosirea dinţilor de cupă presupune montarea acestora la cupe de excavator, astfel că, pentru a determina volumul de activitate trebuie stabilit numărul de utilaje la care s-au montat dinţii de cupă;

- hotărârea recurată conţine motive contradictorii, în sensul că instanţa de apel, pe de o parte, a motivat că brevetul x Bl. protejează atât dinţii pentru cupă, cât şi "ansamblul" cupă - port-dinte - dinte, iar pe de altă parte, a reţinut că protecţia conferită de brevet se întinde doar asupra cupei poligonale în ansamblul ei nu şi asupra dinţilor din cupă priviţi în mod distinct şi individual;

- instanţa de apel a încercat să rescrie brevetul de invenţie, dând o interpretare descrierii şi revendicărilor ce nu corespunde cu cererea de brevet;

- în mod greşit a fost folosit în decizia recurată, în raţionamentul deductiv noţiunea de "ansamblu" pentru a caracteriza elementele componente ale invenţiei, pentru a se conchide că dinţii de cupă nu sunt protejaţi decât într-un "ansamblu", protecţia lor depinzând de "ansamblu", concluzie evident greşită, deoarece dinţii de cupă sunt protejaţi fără a se face o asemenea distincţie.

- recurenţii-reclamanţi conchid că pe baza acestui raţionament greşit, instanţa a stabilit volumul de activitate al folosirii dinţilor de cupă prin raportare la numărul de utilaje care folosesc acest "ansamblu", iar nu la numărul fizic de dinţi de cupă protejaţi prin brevet şi folosiţi de pârâtă.

II.1.2. Recursul pârâtei

În motivarea căii de atac, pârâta a susţinut, în esenţă, următoarele:

- instanţa de apel a reţinut în mod greşit, în contradictoriu cu cele reţinute prin decizia civilă nr. 2328/29.11.2016, decizia civilă nr. 1931 din 19 mai 2018, decizia civilă nr. 5432 din 22 noiembrie 2013 şi decizia civilă nr. 2797 din 21 octombrie 2014 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că autoritatea de lucru judecat se referă la toate tipurile de dinţi care au fost analizaţi de experţii tehnici, întrucât hotărârile anterior menţionate au avut în vedere doar dinţii de cupă excavator 1400 (11) desen E14-328.05/M;

- instanţa de apel a confundat în mod evident societatea producătoare L. cu M., confuzie făcută şi de către doamna expert N. la efectuarea expertizei făcute în primă instanţă;

- a fost înlăturat în mod inexplicabil brevetul societăţii L. intitulat "Dinte antivibraţii cu fiabilitate ridicată pentru cupă de excavator cu rotor", reţinându-se că L. nu deţine niciun brevet, deşi la pct. 5 din raportul de expertiză efectuat în apel de expert O. se face referire la acest brevet;

- hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii deoarece este evident că s-au făcut numeroase confuzii atât referitoare la autoritatea de lucru judecat, cât şi cu privire la situaţia de fapt şi de drept constatată prin expertizele tehnice efectuate în dosarul cauzei şi în dosarele anterioare;

- instanţa de fond şi cea de apel în mod greşit au motivat hotărârea invocând practica judiciară ce face referire doar la tipul de dinţi de cupă excavator 1400 II, desen E14-328.05/M, deşi expertiza din cauza de faţă se referă la eficienţa economică obţinută ca urmare a tipului de dinţi cu fiabilitate sporită.

II.1.3. Recursul chematei în garanţie M. S.A. Piteşti

În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 Cod procedură civilă, intimata-chemată în garanţie a susţinut, în esenţă, următoarele:

- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 2671 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2013;

- instanţa de apel a omis complet să arate raţiunile pentru care raportul de expertiză efectuat în apel nu a fost luat în considerare, ceea ce împiedică, pe de o parte, ca părţile să formuleze critici asupra acestui aspect şi, pe de altă parte, şi instanţa de recurs este împiedicată să efectueze controlul judiciar;

- instanţa de apel a omis să analizeze motivul de apel legat de greşita omologare a raportului de expertiză realizat de expert N.;

- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 32 alin. (6) din Legea nr. 64/1991 şi art. 64 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 64/1991.

II.2. Apărările formulate în cauză

Recurenţii-reclamanţii au formulat întâmpinare, în termen legal, prin care, în ceea ce priveşte recursul pârâtei, au invocat excepţia nulităţii acestuia pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la recursul chematei în garanţie, intimaţii-reclamanţi au invocat excepţiile inadmisibilităţii, a lipsei de interes şi a nulităţii acestuia. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, au susţinut că M. S.A. Piteşti, chemată în garanţie, nu are deschisă calea de atac a recursului, întrucât aceasta nu a atacat cu apel încheierea prin care Tribunalul Gorj a respins cererea de chemare în garanţie formulată împotriva sa de către pârâtă.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, intimaţii-reclamanţi au susţinut că aceeaşi chemată în garanţie nu are interes în promovarea recursului, având în vedere că pârâta, prin motivele de recurs, nu a criticat soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie, iar cu privire la excepţia nulităţii recursului, au susţinut că deşi prin motivele de recurs recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6, 7 şi 8, C. proc. civ., în realitate, aceasta critică modul în care instanţa de apel a interpretat probatoriul administrat în cauză.

Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului reclamanţilor ca nefondat.

Recurenţii-reclamanţii au depus răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 21 septembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamanţii B., C., E., F., G., H., I., J. şi de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 2268 din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a reţinut excepţia lipsei de interes a recursului declarat de chemata în garanţie M. S.A. împotriva aceleiaşi decizii şi a prorogat pronunţarea asupra acestei excepţii până la soluţionarea recursurilor declarate de reclamanţi şi pârâtă, fixând termen de judecată la data de 26 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs, precum şi prin raportare dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul chematei în garanţie este lipsit de interes, cel al reclamanţilor este nefondat, iar recursul pârâtei va fi admis, pentru considerentele ce urmează.

Obiectul pricinii de faţă priveşte pretenţia reclamanţilor, în calitate de titulari ai brevetului nr. x Bl/30.12.2005, de a se dispune obligarea pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la plata unor despăgubiri constând în eficienţa economică înregistrată de aceasta, prin utilizarea neautorizată, în perioada 01.07.2010 - 31.12.2015, a "dinţilor cupă excavator 1400 (II) desen E14 - 328.05/M", părţi componente ale invenţiei "Cupă poligonală excavator", solicitând ca sumele ce vor fi stabilite cu titlu de despăgubiri, să fie actualizate cu coeficientul de inflaţie, de la data când erau datorate până la data achitării efective, cu plata dobânzilor legale, de la data introducerii acţiunii până la data plăţii.

Potrivit situaţiei de fapt reţinute de instanţele de fond, recurenţii-reclamanţi au dobândit calitatea de titulari de brevet în temeiul contractului de cesiune încheiat cu S.C. K. S.A., prin lichidator judiciar P., potrivit contractului de cesiune din 13.05.2009, publicat în BOPI nr. 7/30.07.2009, dată de la care transmiterea drepturilor asupra bevetului a devenit opozabilă terţilor, în conformitate cu art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 (forma în vigoare în perioada pentru care reclamanţii au formulat pretenţiile deduse judecăţii).

Prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în litiigile derulate anterior între părţi, s-a reţinut că până la data de 30.07.2009, reclamanţii nu aveau calitatea de titulari de brevet, iar pentru intervalul 30.07.2009-30.06.2010 pretenţiile reclamanţilor au fost respinse, reţinându-se, în esenţă, că pârâta a dobândit, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, un drept de folosinţă gratuită a obiectului invenţiei aparţinând reclamanţilor, în acelaşi volum cu cel din perioda în care titularul anterior al brevetului (K.) era decăzut din drepturile conferite de acest titlu de proprietate industrială.

Perioada de referinţă pentru speţa de faţă este plasată însă ulterior datei de 30.06.2010, fiind reprezentată de intervalul 1.07.2010 - 31.12.2015, astfel încât, în speţă, deşi pârâta nu s-a prevalat de prevederile art. 34 lit. f) din Legea nr. 64/1991, analiza efectuată în cauză, în coordonatele simbolice în care aceasta a fost realizată de instanţa de apel, este fundamentată pe reţinerea unei relaţii între obiectul pricinii de faţă şi dreptul de folosinţă gratuită a obiectului invenţiei, dobândit de pârâtă în perioada în care titularul brevetului era decăzut din drepturile conferite de brevet, ceea ce se constituie într-o excepţie de la regula exploatării a obiectului unei invenţii doar cu consimţământul titularului.

Această constatare a instanţei de recurs decurge din împrejurarea confirmării de către curtea de apel a soluţiei pronunţate de tribunal; or, prima instanţă a avut în vedere "extinderea folosirii dinţilor de cupă identici sau echivalenţi cu cei protejaţi prin brevetul reclamanţilor, la un număr de 8 excavatoare", extindere ce a avut loc după momentul revalidării brevetului.

Atare dezlegare în fapt şi în drept a primei instanţe nu a fost reformată în calea de atac şi, deşi acest aspect a fost invocat de către reclamanţi prin motivele de apel (neincidenţa pentru perioada în discuţie a art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, apărare, de altfel, neinvocată de către pârâtă), curtea de apel nu a răspuns acestei critici şi nici nu a confirmat explicit raţionamentul tribunalului din acest punct de vedere.

Înalta Curte constată că apărarea susţinută în mod constant de către pârâtă în faţa instanţelor de fond (aspect reluat în mod neechivoc şi prin propriile motive de apel) priveşte însă faptul că, în perioada de interes pentru speţă, nu a încălcat drepturile exclusive ale reclamanţilor de exploatare a invenţiei decurgând din calitatea lor de titulari de brevet, întrucât, în procesul de extracţie a cărbunelui, foloseşte dinţii de cupă produşi de cele două chemate în garanţie - L. S.A. şi S.C. M. S.A. Piteşti -, cu privire la care s-a arătat că ele însele sunt titulare ale unor drepturi de proprietate industrială - dinţi de cupă pentru excavator - şi că aceştia sunt diferiţi de obiectul protecţiei ce operează în favoarea reclamanţilor, conform brevetului de invenţie nr. x B1.

Astfel, s-a invocat de către pârâtă, că intimata L. S.A. este titulară a certificatelor de întregistrare a modelelor industriale nr. xx, dar şi a brevetului de invenţie cu titlul "Dinte antivibraţii cu fiabilitate ridicată pentru cupă cu excavator cu rotor", nr. x/28.02.2014.

În legătură cu drepturile conferite chematei în garanţie L. de certificatele de înregistrare a modelelor industriale menţionate a fost efectuată expertiză de specialitate la prima instanţă, ale cărei concluzii au fost valorificate de tribunal, prima instanţă apreciind că deţinerea de către chematele în garanţie a unor certificate eliberate de OSIM pentru cele 3 modele industriale menţionate, nu este de natură să justifice încălcarea dreptului exclusiv al reclamanţilor de exploatare a brevetului de invenţie, deoarece aceste certificate protejează doar aspectul exterior al unor produse, potrivit regimului juridic stabilit de lege pentru aceste titluri de proprietate industrială (art. 2, art. 5 şi art. 8 din Legea nr. 129/1992), distincte de drepturile recunoscute unui titular de brevet (în principal, art. 32 din Legea nr. 64/1991).

Pe de altă parte, în calea devolutivă de atac, instanţa de apel a încuviinţat o nouă expertiză în specialitatea proprietate industrială, expertiză ce a fost efectuată de expert O., şi ale cărei obiective ar fi fost necesar a se circumscrie verificării condiţiilor prevăzute de lege pentru soluţionarea fondului pretenţiilor reclamanţilor, anume verificarea întrunirii cerinţelor art. 32 alin. (2) lit. a) şi (6) din Legea nr. 64/1991, respectiv dacă pârâta, în intervalul 1.07.2010 - 31.12.2015, a folosit în procesul de extracţie a cărbunelui, fără consumţământul reclamanţilor, dinţi de cupă identici sau echivalenţi celor protejaţi prin brevetul de invenţie ce le aparţine.

Această expertiză a fost efectuată, părţile au formulat obiecţiuni, cărora expertul le-a răspuns, iar concluziile acesteia, între altele, au fost în sensul că L. S.A. (chemată în garanţie de către pârâtă) produce dinţii pentru cupă numai în temeiul revendicărilor din propriul brevet.

Înalta Curte constată, astfel cum susţine recuranta-pârâtă, că pe lângă împrejurarea că instanţa de apel nu a revelat importanţa pentru speţă a acestor concluzii (proba fiind, de altfel, încuviinţată pentru verificarea uneia dintre apărările apelante-pârâte), singura referire care se face în cuprinsul deciziei la această lucrare, este exclusiv una inexactă, curtea de apel reţinând că expertul ar fi "arătat în răspunsul la obiecţiuni că L. nu deţine niciun brevet, corectând astfel menţiunile din raportul de expertiză", în condiţiile în care se constată că întreaga expertiză se concentrează pe analizarea însuşirilor brevetului nr. x/28.02.2014, având-o ca titulară pe chemata în garanţie L. S.A. (conform brevetului de la dosar apel) şi pe compararea obiectului acestei invenţii cu obiectul brevetului de invenţie aparţinând reclamanţilor, nr. x B1.

O astfel de verificare stabilită în sarcina expertului este de presupus că era utilă instanţei de apel în analizarea motivelor de apel formulate de părţi, având în vedere că reclamanţii susţineau că pârâta foloseşte, fără consimţământul lor, dinţi de cupă identici sau echivalenţi celor ce intră în obiectul de protecţie al brevetului ce le aparţie, în timp ce apărarea pârâtei era în sensul că a folosit dinţi de cupă produşi de către L. S.A., acoperiţi de protecţia acordată acesteia prin propriul brevet de invenţie, nr. x/28.02.2014.

În acest context, Înalta Curte apreciază că recurenta-pârâtă susţine în mod fondat că instanţa de apel a substituit, în cadrul raţionamentului său, societăţile producătoare (L. şi M.) şi a înlăturat în mod neargumentat brevetul societăţii L. intitulat "Dinte antivibraţii cu fiabilitate ridicată pentru cupă de excavator cu rotor" din analiza ce trebuia efectuată în cauză, astfel încât, se reţine că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, ce au pornit de la unele confuzii în stabilirea situaţiei de fapt şi de drept, constatare ce conduce la reţinerea caracterului fondat al motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Totodată, aceeaşi recurentă-pârâtă a susţinut că s-a făcut o greşită aplicare a autorităţii de lucru judecat, întrucât instanţa de apel ar fi reţinut că prin hotărârile judecătoreşti anterioare, definitive sau irevocabile, după caz, s-ar fi statuat concluzii cu privire la toate tipurile de dinţi pe care îi foloseşte în activitatea de extracţie minieră, în condiţiile în care, în litigiile precedente, s-au avut în vedere doar dinţii de cupă de excavator 1400 II după desenul E14-328.05/M, acoperiţi de brevetul reclamanţilor.

Înalta Curte, din punct de vedere procedural, apreciază că o atare critică nu poate fi evaluată pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. care are în vedere doar efectul negativ al lucrului judecat (art. 431 alin. (1) şi art. 432), din perspectiva triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, astfel cum reiese din intrepretarea coroborată a acestei norme cu art. 497 teza finală din C. proc. civ., întrucât recurenta-pârtă are în vedere pretinsa încălcare a efectului pozitiv al lucrului judecat (art. 431 alin. (2) invocându-se unele dezlegări date de instanţele anterioare cu privire la anumite aspecte litigioase între părţi şi care ar avea incidenţă şi în speţa de faţă, care ar fi fost greşit reţinute sau chiar contrazise în considerentele deciziei recurate.

Urmare a acestor precizări, Înalta Curte va analiza critica evocată pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte însă fondul acestui motiv de casare, având în vedere absenţa oricărei distincţii a instanţei de apel în cuprinsul considerentelor deciziei recurate în privinţa modelului sau tipului de dinţi pentru cupă de excavator pe care pârâta îl foloseşte în exploatările sale miniere ce interesează speţa (de altfel, instanţa de apel nu a făcut vreo referire la împrejurarea folosirii unor modele diferite de dinţi de cupă), Înalta Curte apreciază că este lipsită de elementele necesare pentru evaluarea fondului acestei susţineri şi, ca atare, pentru efectuarea controlului judiciar.

Astfel cum s-a arătat, curtea de apel a reţinut că intimata L. S.A. nu este titulară de brevet, contrar dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 64/1991, care o îndreptăţesc să invoce, la rândul său, exclusivitatea drepturilor de exploatare a propriei sale invenţii şi, în consecinţă, şi pe pârâtă să justifice folosirea (exclusivă sau parţială), în activitatea sa, a dinţilor de cupă produşi potrivit acestui brevet al chematei în garanţie, însă instanţa de apel nu a analizat în mod efectiv această apărare a recurentei-pârâte prin decizia recurată.

Cu alte cuvinte, constatarea că recurenta-pârâtă foloseşte, total sau parţial, în activitatea de extracţie minieră (la exploatările miniere ce fac obiectul prezentei cauze, precizate de reclamanţi la dosar primă instanţă, şi la care face trimitere sentinţa tribunalului), dinţi de cupă care nu sunt identici sau echivalenţi cu dinţii pentru cupă excavator 1400 (II) desen E14 - 328.05/M, acoperiţi de protecţia acordată prin brevetul x B1, avându-i ca titulari pe reclamanţi, ar fi permis instanţei de apel o raportare corectă la dispoziţiile legale incidente în cauză - art. 32 alin. (2) lit. a) şi alin. (6) din Legea nr. 64/1991 de care reclamanţii s-au pravalat.

În plus, o atare analiză ar fi fost de natură a permite şi instanţei de recurs efectuarea controlului judiciar, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de raportare a instanţei de apel la unele dezlegările juridicţionale ale instanţelor anterioare din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti irevocabile sau definitive invocate de părţi, dezlegări care, prin ipoteză, ar fi putut avea incidenţă şi în speţa de faţă.

Singura hotărâre judecătorească reţinută în mod explicit în decizia recurată, în sensul indicării problemei de drept dezlegate şi pe care a considerat-o relevantă şi prezenta cauză, cu valoarea efectului pozitiv al lucrului judecat, a fost decizia civilă nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul x/2013, anume referitor la chestiunea întinderii protecţiei acordate prin brevet, în sensul că brevetul al cărui titulari sunt reclamanţii, protejează atât dinţii pentru cupă, dar şi ansamblul cupă - port dinte - dinte.

În acest context, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi invocă în mod nefondat că instanţa de apel a stabilit în mod greşit întinderea protecţiei conferite prin brevet, încălcând autoritatea de lucru judecat a aceleiaşi decizii nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Pentru considerentele arătate în precedent, cu referire la critica similară a pârâtei (încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat), şi această critică a reclamanţilor va fi analizată pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Or, aşa cum s-a enunţat, curtea de apel s-a raportat în mod corect la considerentele deciziei civile nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte întinderea protecţiei conferite prin brevet, fără a nega faptul că dinţii de cupă fac obiectul protecţiei conferite prin brevet, independent de ansamblul cupă - port dinte - dinte; pe de altă parte, în considerentele soluţiei primei instanţe se indică ambere repere factuale în evaluarea cererii de contrafacere.

În consecinţa acestei premise, instanţa de apel în mod corect a confirmat raţionamentul tribunalului sub acest aspect, anume că pentru verificarea pretenţiilor deduse judecăţii este necesar a se avea în vedere numărul de utilaje la care dinţii de cupă (care ar trebui să fie identici sau echivalenţi celor protejaţi în favoarea reclamanţilor).

Prin urmare, Înalta Curte va înlătura ca nefondat şi motivul de recurs al reclamanţilor dezvoltat pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât considerentele din decizia recurată, din acest punct de vedere, nu sunt contradictorii.

Se constată, totodată, că recurenţii-reclamanţi, deşi se raportează la obiectul protecţiei brevetului lor astfel cum a fost menţionat, în susţinerea acestei critici au în vedere o altă premisă, inexistentă în speţă, anume că brevetul al căror titulari sunt protejează exclusiv dinţii de cupă, independent de ansamblul în care sunt integraţi, întrucât circumscriu această critică necesităţii verificării pretenţiilor lor independent de numărul de utilaje (excavatoare) la care pârâta ar fi folosit, fără consimţământul lor, dinţi pentru cupă excavator, identici sau echivalenţi celor pentru care invocă drepturi exclusive în temeiul brevetului x B1.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că în mod corect, din acest punct de vedere, instanţa de apel a reţinut că folosirea dinţilor de cupă presupune montarea acestora la cupele de excavator, respectiv la utilajele ce sunt folosite de pârâtă în activitatea de extracţie minieră.

Prin urmare, pentru analizarea activităţii de contrafacere imputate pârâtei, în mod real este necesar a se cunoaşte numărul utilajelor la care aceasta a montat dinţi de cupă identici sau echivalenţi celor acoperiţi de obiectul invenţiei aparţinând reclamanţilor, întrucât dinţii, în mod izolat sau individual, fără a fi ataşaţi cupei de excavator pentru care au fost concepuţi, pentru rezolvarea unei anumite probleme tehnice, nu au utilitate practică sau aplicabilitate industrială, condiţie intrinsecă pentru o invenţie deja brevetată.

Atare dezlegare nu este defavorabilă recurenţilor-reclamanţi întrucât, într-o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) lit. a) şi alin. (6) din Legea nr. 64/1991, nu limitează beneficiile la care reclamanţii ar avea vocaţie prin obligarea pârâtei la plata despăgubirilor solicitate, în limitele activităţii de contrafacere, în cazul în care aceasta, la cupele excavatoarelor pe care le exploatează în producţia de extracţie minieră, a montat, fără consimţământul reclamanţilor, dinţi identici sau echivalenţi celor protejaţi prin brevetul acestora.

Fiecare utilaj (excavator) este prevăzut cu o cupă ce are un anumit număr de dinţi, iar aceşti dinţi de cupă reprezintă părţi componente ale utilajului, în ansamblul său, fiind componente consumabile, întrucât, în activitatea de extracţie minieră aceştia se uzează, având o durată de exploatare limitată, astfel încât, periodic, trebuie înlocuiţi, în concordanţă cu normativele de utilizare.

Aşa fiind, se constată că nici din acest punct de vedere decizia recurată nu conţine motive contradictorii, iar Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut nu ar fi suficientă cunoaşterea doar a numărului de dinţi de cupă fără identificarea şi a numărului de utilaje la care aceştia sunt montaţi pentru a se putea stabili activitatea desfăşurată de către pârâtă cu încălcarea dispoziţiilor art. 32 alin. (2) lit. a) şi alin. (6) din Legea nr. 64/1991, aşadar, pentru folosirea obiectului brevetului, fără consimţământul reclamanţilor.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu sunt fondate criticile reclamanţilor, neverificându-se în cauză niciunul dintre motivele de casare invocate de aceştia - art. 488 alin. (1) pct. 6 şi (8), dar nici pct. 5, astfel cum a fost recalificată critica acestora, fundamentată, în cererea de recurs, pe ipoteza de la pct. 7.

În ceea ce priveşte recursul declarat de chemata în garanţie M. S.A., Înalta Curte va reţine excepţia lipsei de interes a acestei părţi în promovarea recursului, excepţie invocată de către recurenţii-reclamanţi prin întâmpinare.

Astfel, se constată că cererea de chemare în garanţie a M. S.A., formulată de către pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A., a fost respinsă de prima instanţă, iar pârâta, ca titulară a acestei cereri de intervenţie forţată şi, ca atare, persoană vătămată procesual prin respingerea cererii în discuţie, nu a atacat soluţia tribunalului şi cu privire la această dispoziţie din dispozitivul sentinţei ca, de altfel, nici vreun considerent prin care cererea a fost analizată de prima instanţă.

Ca atare, procedura derulată în faţa instanţei de apel nu a privit şi această parte, iar decizia recurată nu conţine nicio dispoziţie care să aibă în vedere situaţia în proces a acestei interveninte, de natură a-i fi activat un interes procesual pentru etapa recursului.

În consecinţă, aceasta nu are interes procesual pentru a formula critici împotriva deciziei curţii de apel, întrucât, indiferent de soluţia ce se va pronunţa asupra recursurilor declarate de reclamanţi şi pârâtă, poziţia procesuală a acesteia, în eventualitatea rejudecării cauzei în apel (având în vedere că cerinţa interesului se evaluază în considerarea momentului declarării recursului), rămâne neschimbată pentru etapa procesuală a apelului.

Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reglementată ca atare de art. 33 din C. proc. civ., condiţie ce trebuie să subziste în toate etapele procesului, atât în faţa primei instanţe, cât şi în căile de atac.

În faţa primei instanţe, interesul procesual pentru formularea cererii de chemare în judecată aparţine reclamantului, pe când în căile de atac, interesul procesual se analizează în privinţa părţii care declanşează controlul judiciar sau formulează o cale de atac de retractare, sens în care prevede art. 458 din C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte, în aplicarea normei anterior menţionate, dar şi a art. 499 teza a doua din C. proc. civ., va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de chemata în garanţie M. S.A. Piteşti, fără a mai proceda la analizarea motivelor de recurs susţinute de aceasta pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din acelaşi Cod.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă, constatându-se că în speţă sunt întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., nu şi cel de la pct. 5 (în limitele în care a fost posibilă evaluarea acestuia).

În rejudecare, pentru o cercetare efectivă a raporturilor juridice deduse judecăţii, curtea de apel va analiza criticile cu care este învestită pornind de la conţinutul normativ al prevederilor art. 32 alin. (2) lit. a) şi alin. (6) din Legea nr. 64/1991, luând în considerare că pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. nu a invocat în apărare prevederile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, întrucât intervalul dedus judecăţii în cauza de faţă (1.07.2010 -31.12.2015) este plasat ulterior perioadei în care a fost operantă sancţiunea decăderii din drepturile conferite de brevet şi, prin urmare, şi ulterior anului 2010 până când s-a acordat pârârtei beneficiul normei evocate.

În plus, excepţia reglementată de art. 34 alin. (1) lit. f) de la dispoziţiile art. 32 alin. (2) lit. a) şi alin. (6) din Legea nr. 64/1991 - exploatarea obiectului unei invenţii cu consimţământul titularului de brevet - este de strictă interpretare şi aplicare, fiind temporară şi limitată doar la "folosirea cu bună credinţă sau luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului", în volumul existent la data publicării menţiunii revalidării.

Or, astfel cum s-a arătat în debutul prezentelor considerente, revalidarea brevetului a avut loc anterior dobândirii brevetului de către reclamanţi prin cesiune la 13.05.2009, iar de la data de 30.07.2009 operează şi opozabilitatea faţă de terţi, ca efect al publicării cesiunii în BOPI.

De la data publicării menţiunii revalidării încetează buna-credinţă a oricărui terţ pentru acte de folosire a obiectului invenţiei, întrucât acesta nu se mai poate prevala de necunoaşterea drepturilor exclusive ale titularului de brevet care a reactivat, în condiţiile legii, protecţia conferită prin brevet şi nici nu poate susţine, pentru acest motiv, că nu săvârşeşte acte de încălcare.

Având în vedere că terţul ar fi putut efectua cheltuieli consistente cu luarea unor măsuri "efective şi serioase" de folosire a unei invenţii aflate în domeniul public (ca efect al decăderii), legea îngăduie ca după revalidarea brevetului, terţul să folosească în continuare invenţia, însă numai în volumul existent la data publicării menţiunii revalidării, adică acel volum de exploatare pentru care luase măsurile efective şi serioase de folosire a invenţiei până la data publicării menţiunii revalidării, cum ar fi, de exemplu, achiziţionarea unor consumabile în perioada decăderii, destinate a fi fost folosite în activitatea pârâtei ulterior revalidării.

Or, în condiţiile în care instanţa de apel a luat în considerare pentru analizarea activităţii de contrafacere imputate pârâtei, pentru un interval ulterior revalidării (în anul 2009) şi chiar ulterior anului 2010, pentru care, prin hotărâri judecătoreşti definitive, s-a reţinut în favoarea pârâtei incidenţa situaţiei de excepţie reglementate de art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, curtea de apel a validat soluţia primei instanţe prin care s-a instituit, contrar dispoziţiilor legale, o situaţie de excepţie perpetuă (pe durata de valabilitate a brevetului sau pe durata menţinerii lui în vigoare prin plata anuităţilor de către titulari) de la regula exploatării obiectului unei invenţii doar cu consimţământul titularului, contrar dispoziţiilor art. 32 din lege.

Prin urmare, în speţă nu interesează aspecte referitoare la eventuala extindere a folosirii dinţilor de cupă identici sau echivalenţi celor protejaţi în favoarea reclamanţilor dincolo de volumul permis de norma anteior menţionată art. 34 alin. (1) lit. f) teza finală din Legea nr. 64/1991, întrucât pentru intervalul din cauza pendinte, pârâta nu a invocat incidenţa acestei dispoziţii legale.

În baza prevederilor legale aplicabile cauzei de faţă - art. 32 alin. (2) lit. a) şi alin. (6), art. 59 alin. (3) din Legea nr. 61/1991, dar şi art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 -, curtea de apel va avea de lămurit dacă pârâta foloseşte în activitatea sa, la excavatoarele alocate extracţiilor miniere menţionate în raportul de expertiză contabilă efectuat la prima instanţă, dinţi de cupă identici sau echivalenţi celor protejaţi în favoarea reclamanţilor, indiferent de furnizorul (producătorul) acestora: chematele în garanţie (L. S.A. şi M.) ori alţi furnizori, cum sunt cei menţionaţi în decizia recurată - UM Rovinari, Q. ş.a.

Va reveni instanţei de apel, în rejudecare, sarcina de a decide asupra probelor necesare pentru verificarea cerinţelor prevăzute de normele legale, pornind de la cele arătate în prezenta decizie, urmând să aprecieze, între altele, dacă este suficientă expertiza contabilă efectuată la prima instanţă.

În privinţa chematei în garanţie L. S.A. va trebui să concluzioneze asupra apărării pârâtei cu privire la tipul de dinţi achiziţionaţi de la această societate, anume dacă în intervalul relevant pentru cauză (1.07.2010 - 31.12.2015), au fost produşi de chemata în garanţie şi achiziţionaţi de către pârâtă, fiind folosiţi în activitatea sa, în acelaşi interval, dinţi pentru cupă de excavator exclusiv în baza propriului brevet (x/28.02.2014) sau această chemată în garanţie a produs şi alte tipuri de dinţi, identici sau echivalenţi celor protejaţi prin brevetul reclamanţilor nr. x B1 - "dinţi cupă excavator 1400 (II) desen E14 - 328.05/M".

Referitor la exploatările miniere ce interesează speţa, curtea de apel va avea în vedere, dacă va fi cazul, soluţionarea, într-un litigiu distinct, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2013, a pretenţiilor reclamanţilor împotriva aceleiaşi pârâte în legătură cu exploatarea minieră Berbeşti, recurenţii reclamanţi depunând la dosar, în şedinţa publică de astăzi, copia deciziei civile nr. 2738/15.12.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care acest litigiu a fost soluţionat definitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B., C., E., F., G., H., I., J. - decedat, continuat de succesorii R. şi S. - împotriva deciziei nr. 2268 din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul formulat de chemata în garanţie M. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Admite recursul declarat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi, în consecinţă:

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2021.