Revision in land ownership dispute: inadmissibility of request to annul earlier rather than later conflicting final judgment under res judicata

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Decizia a cărei revizuire se solicită

Prin decizia nr. 100 din 3 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis recursul formulat de pârâţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1053 din 28 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Olt, secţia I civilă în acelaşi dosar, în contradictoriu cu reclamanţii C., D. şi E.. A casat decizia atacată şi a admis apelul formulat de pârâţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 660 din 2 mai 2017, pronunţate de Judecătoria Caracal, pe care a schimbat-o în parte. A respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta A. pentru lipsa calităţii procesuale pasive. A respins cererea privind despăgubirile pentru lipsa de folosinţă, ca neîntemeiată. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei referitoare la pârâtul B..

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut, în esenţă, că, în ceea ce priveşte legitimarea procesuală pasivă a pârâtei A., instanţele de fond au interpretat greşit dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., întrucât nu există identitate între persoana pârâtei şi cea care ar putea fi obligată în raportul juridic dedus judecăţii.

Curtea a reţinut că obiectul acţiunii l-a constituit, în principal, revendicarea a două suprafeţe de teren, între care şi cea de 5.000 mp, situată în extravilanul comunei Văleni, T.24, P.19 şi, ca un petit accesoriu, plata despăgubirilor rezultând din lipsa de folosinţă a terenului pe durata ocupaţiunii.

În raport de obiectul cauzei, a considerat că are legitimare procesuală pasivă persoana care a ocupat fără drept terenul în litigiu şi care, prin faptul ocupaţiunii, i-a lipsit pe adevăraţii proprietari de folosul fructelor ce puteau fi culese de pe teren. Astfel, Curtea a constatat, conform concluziilor raportului de expertiză în specialitatea topografie efectuat în cauză, urmare deplasării şi constatărilor făcute la faţa locului, că doar pârâtul B. ocupă suprafaţa de teren aflată în litigiu.

Curtea a apreciat, totodată, că sunt întemeiate criticile referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează prezumţia de bună-credinţă.

Sub acest aspect, a reţinut că buna-credinţă a pârâtului B. a fost dovedită de contractul de comodat înregistrat la Primăria Comunei Văleni sub nr. x/24.04.2015, încheiat cu F., soţia supravieţuitoare a fostului proprietar al terenului, G., anterior eliberării certificatului de moştenitor nr. x/05.06.2015 şi dezbaterii succesiunii acestuia la care F. a renunţat. Drept urmare, a considerat că momentul până la care a dăinuit buna-credinţă a pârâtului cu privire la perceperea fructelor de pe teren, în raport de dispoziţiile art. 948 alin. (2) C. proc. civ., coincide cu cel al introducerii cererii de chemare în judecată, nefăcându-se dovada că pârâtul ar fi cunoscut, anterior acestui moment, că este lipsită de efecte înţelegerea avută cu fostul proprietar G. şi, ulterior, contractul de comodat încheiat cu soţia supravieţuitoare F..

2. Hotărârea în raport de care se susţine contrarietatea deciziei a cărei revizuire se solicită

Prin sentinţa civilă nr. 315 din 11 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Caracal a admis cererea formulată de reclamanta F., în contradictoriu cu pârâtul B.. A constatat nulitatea absolută a contractului de comodat înregistrat la Primăria Comunei Văleni sub nr. x din 24 aprilie 2015, încheiat la 23 aprilie 2015 între reclamanta F. şi pârâtul B.. L-a obligat pe acest pârât să plătească reclamantei suma de 1.075 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1.000 de RON constând în onorariu de avocat şi 75 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, prin raportare la dispoziţiile art. 1246 alin. (1) şi alin. (2), art. 1250 şi art. 1251, art. 1166 şi art. 1182 alin. (1) C. civ., că este incident un caz de nulitate absolută, reprezentat de lipsa totală a consimţământului reclamantei la momentul încheierii contractului, interesul ocrotit fiind unul general.

Faptul că s-a demonstrat prin expertiza criminalistică, realizată în cadrul procesului penal, că semnătura de pe contractul de comodat nu aparţine reclamantei, a fost apreciat că echivalează cu o lipsă totală a consimţământului acesteia, nefiind îndeplinită una dintre condiţiile esenţiale de validitate a contractului, reglementată de art. 1179 C. civ.

3. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la 7 mai 2021 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă sub nr. x/2021, petentul C. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii E., D., B. şi A., revizuirea deciziei nr. 100 din 3 aprilie 2018, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016.

Invocând incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că această decizie a fost pronunţată în baza unui contract de comodat fals, încheiat la 23 aprilie 2015 şi înregistrat la Primăria Văleni sub nr. x din 28 aprilie 2015.

Revizuentul a precizat că, prin sentinţa civilă nr. 315 din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Caracal, s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract.

În cadrul dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică din 3 iunie 2021, consemnate în încheierea de la această dată, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, revizuentul a susţinut că invocă, în susţinerea cererii de revizuire şi motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

4. Întâmpinarea

Prin întâmpinare, intimatul B. a solicitat respingerea cererii de revizuire.

5. Hotărârea Curţii de Apel Craiova

Prin decizia nr. 640 din 1 iulie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

6. Înregistrarea cererii de revizuire pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 19 iulie 2021, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin rezoluţia completului din 23 iulie 2021, s-a stabilit termen la 21 octombrie 2021, pentru soluţionarea cererii de revizuire.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. - "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Examinând cererea de revizuire în raport de principiile şi normele legale enunţate, Înalta Curte constată că aceasta nu se circumscrie condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".

Înalta Curte constată că, prin cererea dedusă judecăţii, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei nr. 100 din 3 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, susţinând că aceasta este potrivnică sentinţei civile nr. 315 din 11 februarie 2021, pronunţate de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2020.

Prin precizările depuse la dosar la termenul din 21 octombrie 2021, revizuentul a arătat că se impune desfiinţarea deciziei nr. 100 din 3 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, în raport şi de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

De asemenea, prin concluziile orale formulate cu prilejul dezbaterilor asupra îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire, puse cu prioritate în discuţie de Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., petentul, prin apărător ales, a susţinut că solicită anularea sentinţei civile mai sus menţionate, considerând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Rezultă astfel, că manifestarea de voinţă a revizuentului, în sens procesual, este aceea de desfiinţare a primei hotărâri dintre cele pretins potrivnice.

Or, această solicitare nu poate fi primită, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că, în cazul revizuirii întemeiate pe aceste prevederi legale, instanţa va anula cea din urmă hotărâre.

Anularea ultimei hotărâri are la bază anterioritatea hotărârii în raport de care operează autoritatea lucrului judecat şi menţinerea acesteia în ordinea juridică.

Acest aspect derivă din faptul că, prin motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intenţia legiuitorului a fost de a sancţiona încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, de ultima hotărâre pronunţată.

O astfel de interpretare rezultă din însăşi esenţa autorităţii de lucru judecat, conform căreia nu se poate reveni asupra a ceea ce s-a statuat în mod irevocabil, în interesul unei bunei administrări a justiţiei şi respectării principiului securităţii raporturilor juridice.

Astfel cum rezultă din jurisprudenţa constată a Curţii Europene a Drepturilor Omului, unul dintre elementele fundamentale ale superiorităţii dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, conform căruia soluţia definitivă a unei instanţe judecătoreşti nu poate fi repusă în discuţie (Brumărescu c. României). În virtutea acestui principiu, procesul soluţionat definitiv nu poate fi redeschis pentru a se proceda la o nouă examinare a cauzei, cum, de altfel, a intenţionat revizuentul prin promovarea cererii de revizuire pendinte.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 100 din 3 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 100 din 3 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2021.