Exclusion of structural repairs from paid additions under property retrocession law defeats unjust enrichment claim for reimbursement of building works

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej la 29 octombrie 2019, reclamantul Municipiul Dej, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Parohia Reformată Dej, obligarea acesteia la plata actualizată a sumei de 299.316,57 RON, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor necesare şi utile efectuate la imobilul situat în Dej, Piaţa Bobâlna, denumit "Galerie de Artă", înscris în CF nr. x Dej nr. top. x, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 94/2000, ale art. 1345-1348 C. civ. şi ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Dej şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

2. Hotărârea Judecătoriei Dej

Prin sentinţa civilă nr. 173 din 3 martie 2020, Judecătoria Dej a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta Parohia Reformată Dej şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la 12 martie 2020, sub acelaşi număr.

3. Hotărârea Tribunalului Cluj

Prin sentinţa nr. 591 din 25 noiembrie 2020, Tribunalul Cluj, secţia civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta Parohia Reformată Dej. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Dej, prin primar, în contradictoriu cu pârâta Parohia Reformată Dej, obligând-o pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 299.316,57 RON, actualizate, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor necesare şi utile efectuate la imobilul situat în Dej, Piaţa Bobâlna, denumit "Galerie de Artă", înscris în CF nr. x Dej, nr. top x. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 6.598 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

4. Hotărârea Curţii de Apel Cluj

Prin decizia nr. 97 din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis în parte apelul declarat de pârâta Parohia Reformată Dej împotriva sentinţei nr. 591 din 25 noiembrie 2020 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins, în întregime, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul Municipiul Dej, prin primar. A înlăturat din sentinţă dispoziţia referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 6.598 RON către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată. A păstrat dispoziţia din sentinţa apelată referitoare la respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune. L-a obligat pe intimatul Municipiul Dej, prin primar, să plătească apelantei suma de 7.299,08 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel şi în fond.

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 97 din 14 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul Municipiul Dej, prin primar, în termenul legal.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 1345-1348 C. civ. şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste texte de lege cu privire la îmbogăţirea fără justă cauză.

A menţionat, că în anul 2015 a considerat că se impune să efectueze lucrări structurale la imobil, care au necesitat resurse financiare suplimentare faţă de cele de întreţinere uzuală, proiectul fiind întocmit de S.C. A. S.R.L..

În urma lucrărilor executate, au fost încheiate procese-verbale de recepţie în care a fost consemnată valoarea totală a lucrărilor şi faptul că acestea corespundeau standardelor de calitate. Acest aspect a fost menţionat şi în protocolul de predare-primire nr. x din 11 septembrie 2019 încheiat de părţi.

Cum intimata va beneficia de lucrările efectuate la imobil de recurent, fără să fi avut vreo contribuţie financiară la executarea acestora, a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile pentru ca îmbogăţirea fără justă cauză să dea naştere raportului juridic de obligaţii, iar acţiunea în restituire a sumei solicitate să fie admisă.

Recurentul a arătat că există o mărire a patrimoniului intimatei, cu suma de 299.316,57 RON, respectiv, o micşorare a patrimoniului său cu aceeaşi sumă, ambele fiind efectul unei cauze unice.

6. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 28 iunie 2021, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin rezoluţia completului din 30 iunie 2021, s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare în termenul legal de 30 de zile de la primire.

7. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinarea depusă la 9 iulie 2021, în termenul legal, intimata a solicitat anularea recursului, ca netimbrat, invocând şi excepţia nulităţii acestuia din perspectiva neîncadrării criticilor în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 21 iulie 2021, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului, la 21 octombrie 2021, în condiţiile prevăzute de art. 490 alin. (2) coroborat ce art. 4711 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursul din perspectiva dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul invocă, în recurs, interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 1345-1348 C. civ., de către instanţa de apel, derivată din modalitatea de soluţionare a problemei referitoare la întrunirea condiţiilor de îmbogăţire fără justă cauză, curtea reţinând că lucrările a căror contravaloare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată intră în categoria celor care nu reprezintă, în înţelesul legii, adăugiri ale imobilului supus retrocedării.

Raportând aceste statuări la situaţia juridică existentă în cauză şi exercitând controlul de legalitate asupra deciziei recurate, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care se constată a fi incident conform criticilor invocate, Înalta Curte reţine că dezlegările instanţei de apel asupra chestiunii deduse judecăţii sunt conforme cu dispoziţiile legale în materie.

Pornind de la reglementarea conţinută de art. 1345 C. civ., care obligă la restituire pe "Cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia (…), în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri", Înalta Curte constată că art. 1346 din acelaşi cod stabileşte condiţiile în care îmbogăţirea este considerată a fi justificată, anume când aceasta rezultă, lit. a) din executarea unei obligaţii valabile, lit. b) din neexercitarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogăţit şi, lit. c), dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal şi exclusiv, pe riscul său ori, după caz, cu intenţia de a gratifica.

Reiese, astfel că, pentru a fi îndeplinite condiţiile juridice pentru promovarea acţiunii în restituire se impune ca îmbogăţirea şi, deopotrivă, însărăcirea să fie lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice.

În cauză, imobilul asupra căruia poartă litigiul, la care au fost efectuate lucrările pentru care recurentul a solicitat contravaloarea acestora, face parte din categoria celor prevăzute de art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, în sensul că, potrivit situaţiei de fapt expuse de părţi şi necontestate de niciuna dintre acestea, a fost preluat abuziv de către stat în baza contractului de donaţie nr. x/1964, intrând în domeniului public al Municipiului Dej în perioada 2001-2019 şi, ulterior, în domeniului privat al acestuia, prin HCL nr. 91/2019, până la încheierea protocolului de predare-primire nr. x din 11 septembrie 2019, când a fost trecut în proprietatea şi posesia intimatei în baza O.U.G. nr. 94/2000.

Conform situaţiei de fapt a imobilului, relevate de înscrisurile depuse în probaţiune în etapele procesuale anterioare şi reţinute de instanţele de fond şi apel în considerentele hotărârilor pronunţate, necontestate, în anul 2015, imobilul a fost supus unor lucrări de reabilitare, faţadizare şi de schimbare a tâmplăriei, lucrări efectuate asupra bunului în perioada în care acesta se afla în domeniul public al reclamantului.

În privinţa acestor lucrări, dispoziţiile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, act normativ care a stat la baza retrocedării bunului către intimată, prevăd că "Adăugirile aduse construcţiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparaţii curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării iniţiale, îmbunătăţiri funcţionale şi altele asemenea".

Observând aceste prevederi legale, raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii (care nu mai poate face obiectul cenzurii în faza procesuală a recursului), Înalta Curte constată că lucrările efectuate de recurent sunt excluse prin lege de a fi preluate cu plată de către intimată, nefiind considerate adăugiri ale imobilului supus retrocedării. În această situaţie, intimata are dreptul la restituirea bunului în starea avută ulterior efectuării lucrărilor de consolidare de către recurent.

Prin urmare, nu poate fi reţinută o îmbogăţire fără justă cauză a patrimoniului intimatei în detrimentului celui al recurentului, cu atât mai mult cu cât acesta a executat lucrările în virtutea calităţii sale de proprietar asupra imobilului, deţinute la momentul desfăşurării activităţii de reabilitare.

Această obligaţie rezidă, astfel cum corect a constatat curtea de apel, din lege (art. 1378 C. civ. şi art. 1 alin. (1) şi art. 4 lit. a) şi c) din Legea nr. 153/2011), proprietarii de edificii trebuind să realizeze lucrările de reparaţie şi de intervenţie pentru reabilitarea structural-arhitecturală a imobilelor, iar intimata fiind îndreptăţită să primească bunul cu îmbunătăţirile permise de O.U.G. nr. 94/2000.

În raport de aceste considerente, nu se poate reţine existenţa unei fapte juridice ilicite generatoare a unei obligaţii de plată în sarcina intimatei.

Pentru motivele expuse, Înalta Curte, reţinând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza art. 496 alin. (1) din acest act normativ, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul Dej, prin primar, împotriva deciziei nr. 97 din 14 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., îl va obliga pe recurentul-reclamant Municipiul Dej, prin primar, la plata către intimata-pârâtă Parohia Reformată Dej, a sumei de 2.760 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, dovedite cu chitanţele seria x nr. x din 30 iulie 2021 şi nr. 141 din 20 octombrie 2021, emise de Cabinet de Avocat B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul Dej, prin primar, împotriva deciziei nr. 97 din 14 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant Municipiul Dej, prin primar, la plata sumei de 2.760 RON către intimata-pârâtă Parohia Reformată Dej, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2021.