Nullity of cassation appeal for non-payment of stamp duty and lack of legal grounds against suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din 08 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost suspendată judecarea recursului declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1786 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş , secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 05 iulie 2021 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului nr. 10.

2. Cererea de recurs

Prin cererea de recurs, recurenta-contestatoare a solicitat admiterea recursului, arătând că, la data de 14 decembrie 2020, a depus recursul al Tribunalul Timiş şi s-a stabilit termen de judecată la data de 08 iunie 2021 la Curtea de Apel Timişoara, însă a omis să formuleze cerere de judecare a cauzei în lipsă.

În continuare, recurenta a redat solicitările sale din cuprinsul cererii de recurs din data de 14 decembrie 2020 şi din întâmpinarea din 12 octombrie 2020, depuse la Tribunalul Timiş, prezentând, pe larg, situaţia de fapt a litigiului.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei, care nu a depus întâmpinare, în termen legal.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, după efectuarea procedurilor de comunicare, a stabilit termen la data de 20 octombrie 2021, în şedinţă publică şi cu citarea părţilor, în vederea soluţionării cererii de recurs formulate de recurenta-contestatoare A..

3. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul, în raport de excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: b) încheierea de suspendare a judecării cauzei."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia de primire din 6 iulie 2021 s-a stabilit că recurenta- contestatoare A. datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin adresa emisă de instanţă şi comunicată recurentei la data de 13 iulie 2021, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs, s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Totodată, recurentei i s-a pus în vedere că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, sau cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În cauză, recurenta-contestatoare nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Susţinerea recurentei din cuprinsul cererii de recurs că înţelege să se folosească de art. 29 lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 nu poate fi analizată, atâta vreme cât după comunicarea adresei prin care i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru, nu a înţeles să formuleze cerere de reexaminare în condiţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

În cauza Iordache contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţie faţă de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată; or, în cauza de faţă, Înalta Curte reţine că prin adresa emisă la data de comunicată la 13 iulie 2021, recurenta a fost înştiinţată despre sancţiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată a taxei judiciare de timbru datorate în recurs, precum şi despre posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare sau de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru în condiţiile O.U.G. nr. 80/2013.

De altfel, se reţine că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină, nefiind respectate dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care dispun în sensul că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin încheierea din 08 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât, din verificările dosarului, a reieşit că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar părţile, legal citate, nu s-au prezentat în cauză.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ci doar s-a limitat la a preciza că a omis să solicite judecarea cauzei în lipsă şi la a prezenta situaţia de fapt a litigiului.

Or, omisiunea recurentei de a solicita judecarea cauzei în lipsă nu o exonerează pe aceasta de sancţiunea expres prevăzută de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în cazul în care părţile nu se prezintă la judecată şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă, iar aspectele referitoare la situaţia de fapt a litigiului excedează controlului de legalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte motive prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea soluţiei de suspendare a cauzei.

Având în vedere că recurenta nu a formulat critici de nelegalitate care să privească încheierea atacată, şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 8 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 8 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019 .

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.