Conflict of jurisdiction resolved in favor of the court that initially established territorial competence, barring subsequent declination based on interlocutory binding effect

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin formularul de cerere cu valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu B., obligarea pârâtei la plata sumei de 2.106,93 RON, aşa cum rezultă din factura nr. x/17.01.2019 emisă de C. S.A., reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate şi neachitate şi/sau a echipamentelor achiziţionate cu plata în rate conform ofertei promoţionale în baza contractului/contractelor de servicii aferente codului de client, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 8666 din 26 mai 2021, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Bârlad.

S-a reţinut că în cauză reclamanta are calitatea de profesionist, astfel cum este definită de art. 3 alin. (2) şi (3) C. civ., debitoarea fiind consumator (noţiune definită de Legea nr. 296/2004), iar obiectul cererii este în legătură cu raporturile juridice născute între aceştia în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 275/7.06.2014.

S-a constatat, ca atare, că este reglementată o competenţă teritorială exclusivă potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu art. 121 C. proc. civ.

Deşi teza a doua a art. 121 C. proc. civ. permite alegerea de competenţă prin convenţia părţilor, derogând de la art. 126 alin. (1) din cod, instanţa a reţinut că alin. (2) al art. 126 prevede expres că în litigiile din materia protecţiei consumatorului, părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată ca nescrisă.

Făcând aplicarea art. 1016 coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. j), art. 121 alin. (1), art. 126 alin. (2) şi art. 112 alin. (1) C. proc. civ., s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, ca instanţă de la domiciliul pârâtei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 3110 din 2 decembrie 2021, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat, în favoarea Judecătoriei Buftea, competenţa de soluţionare a cererii. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

S-a reţinut că la termenul de judecată din 11 mai 2021, Judecătoria Buftea s-a constatat competentă general, material şi teritorial să judece cauza, iar ulterior, prin sentinţa din 26 mai 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale.

Coroborând prevederile art. 129, art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că o dată stabilită competenţa de soluţionare a cauzei, Judecătoria Buftea nu mai avea posibilitatea de a invoca excepţia necompetenţei sale teritoriale, încheierea din 11 mai 2021 având caracter interlocutoriu.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, în considerarea argumentelor ce succed:

Acţiunea care a determinat desesizările reciproce ale instanţelor are ca obiect cererea cu valoare redusă prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unei unei sume reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate şi neachitate şi/sau a echipamentelor achiziţionate cu plata în rate conform ofertei promoţionale în baza contractului/contractelor de servicii aferente codului de client.

Se observă însă că prin încheierea din 11 mai 2021, Judecătoria Buftea, constatând că este competentă să soluţioneze cauza din punct de vedere general, material şi teritorial, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) raportat la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut cauza în pronunţare, amânând pronunţarea la 26 mai 2021.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepţiei, "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Referitor la verificarea competenţei, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că la primul termen de judecată, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu.

Or, în speţă, procedând la verificarea competenţei, instanţa iniţial învestită, respectiv Judecătoria Buftea şi-a reţinut la termenul din 11 mai 2021, prin încheierea pronunţată la acea dată, competenţa generală, materială şi teritorială de judecată în cauză.

Ca atare, Judecătoria Buftea nu mai putea reveni asupra celor stabilite la termenul din 11 mai 2021, dat fiind caracterul interlocutoriu al încheierii pronunţate.

Conform art. 235 C. proc. civ., instanţa este legată de încheierile interlocutorii, ceea ce presupune că, în cazul dat, instanţa nu mai putea reveni asupra aspectului prin care s-a stabilit competenţa soluţionării cauzei.

Întrucât, ca efect al celor statuate la termenul de judecată din 11 mai 2021, Judecătoria Buftea a devenit instanţa competentă teritorial să judece actuala pricină, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, va fi determinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.