Divorce jurisdiction conflict resolved: Iași Court holds competence under parties' agreed choice.

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 15 februarie 2021, A. şi B. au solicitat, în conformitate cu art. 373 C. proc. civ., desfacerea căsătoriei în baza acordului părţilor şi revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 9998 din 1 octombrie 2021, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Plecând de la prevederile art. 915 C. proc. civ., s-a constatat că din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu susţinerile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese faptul că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în România, însă la acest moment niciuna dintre părţi nu mai are domiciliul în ţară.

Instanţa a avut în vedere decizia nr. 20/2016 pronunţată de Înalta Curte în recurs în interesul legii, prin prisma căreia a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unui acord între părţi pentru ca Judecătoria Iaşi să soluţioneze cauza.

S-a reţinut, astfel, că în conformitate cu art. 1240 alin. (2) C. civ., se poate da eficienţă şi consimţământului exprimat în mod tacit, însă numai dacă comportamentul în care acesta este exteriorizat are o astfel de semnificaţie conform legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea sau uzanţelor.

S-a apreciat însă că astfel de forme de manifestare a consimţământului nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 915 alin. (2) C. proc. civ. referitor la acordul expres pentru soluţionarea cauzei de către o anumită instanţă.

S-a mai considerat că chiar dacă apărătorul reclamantului a depus un presupus acord din partea acestuia cu privire la soluţionarea cauzei de către Judecătoria Iaşi, există dubii că înscrisul ar parveni de la parte, un indiciu suplimentar fiind faptul că din cuprinsul contractului de asistenţă juridică rezultă o altă semnătură decât cea din cuprinsul înscrisului.

2.2. Prin sentinţa nr. 9566 din 16 noiembrie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

S-a constatat, în esenţă, prin prisma art. 915 C. proc. civ., că voinţa părţilor de a se judeca la Judecătoria Iaşi a fost manifestată în mod expres prin contractele de asistenţă juridică nr. x din 9 februarie 2021, semnate de ambii reclamanţi, în care s-a stipulat că obiectul contractului îl constituie asistenţa/reprezentarea juridică în faţa Judecătoriei Iaşi, instanţa competenţă teritorial în urma acordului cu celălalt soţ.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, în considerarea argumentelor ce succed:

Acţiunea care a determinat desesizările reciproce ale instanţelor are ca obiect o cerere de divorţ, cu element de extraneitate, iar instanţele aflate în conflict au interpretat diferit dispoziţiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., respectiv cele referitoare la acordul părţilor privind instanţa competentă a soluţiona cauza.

Astfel, norma de competenţă în materia divorţului, reglementată de C. proc. civ. la art. 915 alin. (1), stipulează în sensul că aceasta aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. În teza a doua a menţionatului articol se prevede că în situaţia în care soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află ultima locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul.

Totodată, alin. (2) al art. 915 C. proc. civ. prevede că, în situaţia în care nici reclamantul şi nici părâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România, în lipsa unui asemenea acord cererea de divorţ fiind de competenţa Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Din interpretarea dispoziţiilor cuprinse la art. 915 alin. (2) C. proc. civ. reiese că, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, a fost instituită o competenţă care intervine în materia divorţului în lipsa unui acord al părţilor asupra instanţei competente teritorial să judece pricina, în situaţiile în care niciunul dintre soţi nu mai are locuinţa în ţară.

Or, în cauză, acordul părţilor ca acţiunea să se judece de către Judecătoria Iaşi este exprimat în chiar cuprinsul cererii introductive de instanţă, părţile învederând că în baza art. 915 alin. (2) C. proc. civ. au convenit soluţionarea cauzei de către Judecătoria Iaşi.

Acest aspect reiese, o dată în plus, atât din cuprinsul contractelor de asistenţă juridică nr. x din 9 februarie 2021 prin care se precizează că obiectul acestora îl reprezintă "asistenţă/reprezentare juridică în faţa Judecătoriei Iaşi", instanţa competentă teritorial ca urmare a acordului ambelor părţi, cât şi din declaraţia reclamantului A. .

În consecinţă, se constată că există un acord expres al părţilor, înscrisurile depuse de părţi având un conţinut ce sugerează un acord de alegere a unei judecătorii în sensul prevăzut de art. 915 alin. (2) C. proc. civ. şi având aptitudinea de a produce acest efect.

Se au în vedere, în acest sens, şi considerentele deciziei nr. 20 din 24 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1049 din 27 decembrie 2016.

Pentru toate aceste considerente, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.