Jurisdiction for restitution of performance bonuses under public service relations: administrative vs. civil competence despite expiration of employment

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 28 septembrie 2020, Consiliul Concurenţei a solicitat, în temeiul Legii nr. 53/2003, republicată - Codul muncii şi Legii dialogului social nr. 62/2011, republicată şi în contradictoriu cu A., obligarea pârâtei la restituirea către autoritatea reclamantă a debitului principal în sumă de 6.070 RON reprezentând indemnizaţie de performanţă aferentă anului 2017 şi încasată la 24 decembrie 2018, precum şi la plata dobânzii legale calculate de la data acordării indemnizaţiei până la data de 29 iulie 2020, în sumă de 183 RON şi, în continuare, până la achitarea debitului principal.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin încheierea din 8 februarie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei funcţionale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.

S-a reţinut, în esenţă, că raporturile existente între părţi sunt raporturi de serviciu care se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile legii, supunându-se dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ.

S-a constatat aşadar că nu este vorba de un litigiu de muncă, speţa atrăgând competenţa instanţei de contencios administrativ în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2471 din 13 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

S-a constatat, în esenţă, că la data sesizării instanţei, pârâta nu mai avea calitatea de funcţionar public, care i-a încetat la 28 februarie 2019, motiv pentru care s-a apreciat că acţiunea are caracter civil, pentru a cărei soluţionare s-a făcut aplicarea art. 94 lit. k) C. proc. civ. în raport de cuantumul sumei solicitate la restituire.

2.3. Prin sentinţa nr. 4660 din 10 noiembrie 2021, Judecătoria Sibiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamant. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul de competenţă. A dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

S-a reţinut, cu titlu preliminar, că prin invocarea din oficiu a excepţiei de necompetenţă materială şi prin declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sibiu, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a pronunţat şi asupra necompetenţei teritoriale, ca excepţie de ordine privată, deşi aceasta nu fusese invocată de către pârâtă.

S-a constatat, în esenţă, că acţiunea a fost formulată în baza raportului de serviciu ce a existat între părţi şi că, atât dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, cât şi cele ale art. 536 din Codul administrativ, prevăd competenţa de soluţionare a cauzelor decurgând dintr-un atare raport în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o acţiune prin care o autoritate administrativă solicită restituirea unei indemnizaţii de performanţă de la un funcţionar public ale cărui raporturi de serviciu cu reclamantul încetaseră la data promovării acţiunii.

Se constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa de soluţionare a cauzei în raport de natura relaţiilor dintre părţi, respectiv raporturi de serviciu al funcţionarului public sau pretenţii de natură civilă.

Se observă că art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ (care a preluat dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici) reglementează competenţa de soluţionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public în sensul că aceasta aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Această normă are în vedere aspectele ce particularizează raportul de serviciu al funcţionarului public faţă de raportul de muncă al salariatului.

Or, prezenta cauză are ca obiect restituirea unei indemnizaţii de performanţă, aferentă anului 2017, pe care pârâta a încasat-o de la autoritatea reclamantă în virtutea faptului că a fost angajata acestuia în calitate de funcţionar public.

Prin urmare, litigiul priveşte drepturi şi obligaţii în legătură cu raportul de serviciu al funcţionarului public, neputând fi disociat de respectivul raport, atâta timp cât plata a cărei restituire se solicită a fost acordată pârâtei tocmai în considerarea calităţii sale de angajat.

Din această perspectivă nu prezintă relevanţă nici faptul că la data promovării acţiunii, pârâta nu mai avea raport de serviciu cu reclamantul, atâta timp cât obiectul litigiului izvorăşte din raportul de serviciu care a existat, indemnizaţia de performanţă fiind aferentă perioadei în care pârâta a fost funcţionar public.

În ceea ce priveşte competenţa primei instanţe, urmează a se avea în vedere dispoziţiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează soluţionarea în primă instanţă de către curtea de apel a cererilor în materie de contencios administrativ, potrivit legii speciale.

Cum legea specială în materia contenciosului administrativ este Legea nr. 554/2004, iar reclamantul Consiliul Concurenţei este o autoritate administrativă naţională, autonomă, se reţine incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) din lege, competenţa curţii de apel în primă instanţă fiind atrasă de calitatea de autoritate publică centrală a reclamantului.

Pentru toate aceste motive, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.