Nullity of appeal for failure to articulate statutory grounds of illegality against suspension of review proceedings

Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La 14 mai 2020 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara dosarul nr. x/2020 având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 201/25.03.2020 dată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019.

2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin încheierea din 17 septembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 201/25.03.2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 12 octombrie 2020.

Recurentul nu a indicat niciun motiv de casare, iar susţinerile formulate nu au legătură cu încheierea recurată, ci cu comunicarea acestei hotărâri, ce s-a realizat ulterior pronunţării încheierii.

Astfel, din dezvoltarea motivelor de recurs reiese că recurentul este nemulţumit de faptul că încheierea atacată, ce i-a fost comunicată, nu este semnată, nefiind respectate prevederile art. 426 şi 427 C. proc. civ. şi nici cele ale Regulamentului de Ordine Interioară al instanţei ce a pronunţat hotărârea.

4. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la 28 aprilie 2021, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurentul are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii, însă nu cuprinde motive care să vizeze actul contestat.

Completul de filtru C4, la 28 aprilie 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului, care nu a formulat punct de vedere.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 7 octombrie 2021, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a acestuia.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală din acelaşi cod, potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

Prin prisma considerentelor teoretice expuse, se reţine că recurentul a invocat pretinse nereguli legate de modul de comunicare a încheierii atacate din perspectiva lipsei semnăturii magistraţilor care au pronunţat-o, fără a indica în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate încheierii recurate şi nici nu a formulat critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susţine nelegalitatea actului de procedură atacat.

În condiţiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va constata nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 17 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 17 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 octombrie 2021.