Appealability of appellate decision on re-examination of procedural annulment: inapplicability of ordinary appeal to final re-examination ruling
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal against the Court of Appeal’s decision, which had rejected the plaintiff's request for re-examination of a lower court ruling, thereby leaving the 2020 appellate decision and the underlying procedural finality in force. The dispute concerned whether a decision rendered on a request for re-examination of a previous appellate decision was itself susceptible to a further appeal, arising from a civil case where the initial claim for damages against a national authority was annulled due to the plaintiff's failure to comply with a regularisation order under procedural rules. The decisive legal basis was Article 483(1) of the Civil Procedure Code, which limits the appeal (*recurs*) to decisions rendered on appeal, decisions without right of appeal, and other expressly provided cases; the Court held that a decision on a re-examination request does not fall into these categories, and because re-examination under Article 200(7) of the Civil Procedure Code is a final, non-repetable remedy, the challenged decision was not subject to further appellate review, in accordance with the constitutional principle of legal certainty and the specific legal framework for appellate remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 200 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 456 C. proc. civ, art. 200 alin. (7) C. proc. civ; Appealability of appellate decision on re-examination of procedural annulment: inapplicability of ordinary appeal to final re-examination ruling: Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2021
asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Parcursul litigiului în care a fost pronunţată decizia recurată în prezenta cauză
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, la 22 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru bătaia de joc, nedreptatea şi nerespectarea legilor, a Constituţiei, stabilirea drepturilor pecuniare conform hotărârilor justiţiei, solicitând obligarea acesteia şi a Statului Român la plata de daune materiale şi morale în sumă de 50.000 euro.
Prin încheierea nr. 27/05.04.2017, Tribunalul Constanţa a anulat cererea formulată, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ., argumentat de faptul că partea nu a depus la dosar precizările solicitate prin adresa de regularizare.
În cauză reclamantul a formulat o cerere, calificată drept reexaminare a respectivei încheieri.
Prin încheierea din 22.05.2017, Tribunalul Constanţa a anulat ca netimbrată cererea de reexaminare.
În acest dosar, la 07.06.2017, reclamantul A. a solicitat instanţei să constate că a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de reexaminare la 18.05.2017, conform chitanţei expediate prin serviciul poştal, cu 4 zile înainte de termenul de judecată stabilit.
Prin sentinţa civilă nr. 48/28.06.2017, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de repunere în termen iniţiată de reclamant în cadrul cererii de reexaminare a încheierii de şedinţă nr. 27/05.04.2017.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul.
Faţă de precizările aduse de parte, în sensul că exercită calea de atac a apelului contra sentinţei, şi de natura litigiului soluţionat prin hotărârea atacată, prin încheierea de şedinţă din 15.11.2017, Curtea de apel a calificat calea de atac ca fiind apel.
Prin decizia civilă nr. 182/C/15.11.2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis contestaţia în anulare spre rejudecare Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
A motivat, în esenţă, că aspectele din cererea de repunere în termenul de depunere a taxei judiciare de timbru impuneau calificarea ei ca fiind o contestaţie în anulare îndreptată împotriva încheierii din 22 mai 2017 (prin care cererea de reexaminare a fost anulată ca netimbrată).
Prin sentinţa civilă nr. 1617/21.06.2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis contestaţia în anulare, a anulat încheierea din 22.05.2017 şi rejudecând a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii nr. 27/05.04.2017.
Împotriva încheierii nr. 27 din 5 aprilie 2017 a formulat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 272 din 2 octombrie 2019 s-a respins recursul, ca inadmisibil.
Petentul A. a solicitat reexaminarea deciziei anterior menţionate.
Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 113C din 1 iulie 2020, a respins, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare.
2. Recursul formulat în cauză
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs reclamantul A..
3. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar recurs.
Recurentul a formulat punct de vedere la raport, arătând că îşi menţine susţinerile din recurs.
Prin rezoluţia din 10 iunie 2021 s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 7 octombrie 2021.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia inadmisibilităţii, reţinută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului’’.
Obiectul recursului exercitat de petent îl reprezintă decizia nr. 113 din 1 iulie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de reexaminare a deciziei nr. 272 din 2 octombrie 2019.
Înalta Curte reţine că litigiul vizează, la bază, încheierea nr. 27 din 5 aprilie 2017 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, în baza art. 200 alin. (4) C. proc. civ., pe motiv că nu au fost îndeplinite obligaţiile stabilite prin adresa de regularizare.
Potrivit art. 200 alin. (4) C. proc. civ., dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. Alin. 5 al aceleiaşi norme stabileşte că împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii, iar alin. (7) prescrie că reexaminarea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective.
În cauză încheierea de anulare a fost supusă reexaminării şi, ulterior, recursului, astfel cum s-a menţionat în evocarea istoricului cauzei, hotărârile pronunţate în aceste litigii având un caracter definitiv, prin urmare şi decizia nr. 113 din 1 iulie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, dată în soluţionarea cererii de reexaminare a deciziei nr. 272 din 2 octombrie 2019, are acelaşi regim juridic, nemaiputând fi atacată cu recurs.
Dintr-o perspectivă, împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, partea poate uza numai de calea de atac specifică a reexaminării, sens în care este exclusă exercitarea vreuna dintre căile de atac prevăzute de art. 456 C. proc. civ.
Dintr-o altă perspectivă, ţinând seama de obiectul recursului, definit prin art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege’’, hotărârea prin care a fost soluţionată o cerere de reexaminare nu se încadrează în categoria celor enumerate.
În temeiul argumentelor prezentate şi faţă de împrejurarea că împotriva soluţiei date în reexaminare, partea nu mai poate formula o altă cerere de reexaminare, aşa cum se dispune prin art. 200 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte conchide că decizia nr. 113 din 1 iulie 2020 a Curţii de Apel, prin care a fost soluţionată cererea de reexaminare a deciziei nr. 272/2 octombrie 2019, nu este susceptibilă de a fi supusă cenzurii pe calea recursului.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 113 C din 01 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 octombrie 2021.