Time-barred cassation against denial of monetary compensation for demolished property under restitution law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal in cassation as time-barred, thereby leaving the Court of Appeal’s decision in force, which had reversed the first-instance award and dismissed the claim. The dispute concerned the entitlement to monetary compensation for a demolished house and occupied land under the property restitution law, following a first-instance ruling that granted compensation and an appellate ruling that rejected it based on statutory limits on reparation measures. The decisive legal basis for the final outcome was the procedural rule under Article 301 of the Code of Civil Procedure, which established a 15-day deadline for filing an appeal in cassation; because the deadline expired on January 31, 2003, and the appeal was filed on February 3, 2003, the higher court lacked the opportunity to review the merits of the substantive arguments regarding the choice between monetary compensation and equivalent reparation under Articles 9 and 10 of Law No. 10/2001.
Legislator headnote
AI generatedart. 301 C. proc. civ; Time-barred cassation against denial of monetary compensation for demolished property under restitution law: Astfel, potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 578 din 27 septembrie 2002 Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de C.A. împotriva Prefecturii județului Dâmbovița, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, și în consecință a constatat că petiționarul era îndreptățit să primească despăgubiri bănești pentru imobilele casă, curte de 292 mp și grădină de 796 mp situate în Târgoviște, în prezent demolate.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 155 din 18 decembrie 2002 a admis apelul declarat de Prefectul județului Dâmbovița, Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu petentul C.A. împotriva sentinței civile nr. 578 din 27 septembrie 2002 a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă, pe care a schimbat-o în tot și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată. Aceeași instanță a respins apelul reclamantului C.A. împotriva sentinței tribunalului.
Instanța de apel a reținut în esență că potrivit art. 10 pct. 1 și 8 din Legea nr. 10/2001, pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, ca în speță, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent și sunt cele prevăzute la art. 9 alin. (2) din lege, la alegerea persoanei îndreptățite. Prin urmare petentul nu era îndrituit la măsuri reparatorii în despăgubiri bănești cum greșit a stabilit instanța de fond.
În contra acestei decizii, la 3 februarie 2003, a declarat recurs C.A. invocând motive vizând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Recursul a fost tardiv declarat.
Astfel, potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, lui C.A. i-a fost comunicată decizia nr. 155 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, la 15 ianuarie 2003, iar acesta a declarat prezentul recurs la 3 februarie 2003, peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. care s-a împlinit la 31 ianuarie 2003.
Față de cele ce preced, recursul promovat de reclamantul C.A. urmează a fi respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei civile nr. 155 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2005.