Negative jurisdictional conflict settled: Iași Court competent to hear debtors' execution challenge as enforcement-approving court

Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2021

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 26 august 2020, sub nr. x/2020, contestatorii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava au formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de B.E.J. A. în dosarul nr. x/2019, la cererea creditoarei B., pentru recuperarea unor sume de bani presupus datorate în baza sentinţelor civile nr. 1403 din 22.11.2007 şi nr. 1192 din 20.05.2009 ale Tribunalului Suceava. Contestaţia a privit şi somaţia din 31.07.2020, emisă în acelaşi dosar execuţional, încheierea nr. 2 din 31.07.2020, toate actele de executare emise în acelaşi dosar, precum şi încheierea nr. 1502/CS/2020 din 11.02.2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2019, în finalul cererii fiind solicitată şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 404 din 21 ianuarie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În pronunţarea soluţiei, a reţinut, în esenţă, că instanţa care a încuviinţat executarea silită este instanţa de executare competentă să soluţioneze toate incidentele care survin fazei de executare silită, inclusiv contestaţiile la executare, aspect reglementat univoc de textul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., iar debitorii împotriva cărora a fost demarată o procedură execuţională nu beneficiază de un nou drept de opţiune între instanţele care, în abstract, ar fi putut dobândi calitatea de instanţă de executare.

În cauza dedusă judecăţii, prin încheierea din Camera de Consiliu din 11.02.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1403/22.11.2007 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2007, lămurită prin încheierea nr. 317/01.04.2019 a aceleiaşi instanţe în dosarul nr. x/2007, definitivă, şi de sentinţa nr. 1192/20.05.2009 a Tribunalului Suceava în dosarul nr. x/2008, lămurită prin încheierea nr. 318/01.04.2019 a aceleiaşi instanţe în dosarul nr. x/2008, împotriva debitorilor Ministerul Public - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice.

La rândul său, Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 5447 din 12 mai 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat pricina în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul instanţei supreme pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În determinarea competenţei, instanţa s-a raportat la prevederile art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ., acestea din urmă stabilind că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A reţinut că, în litigiile având ca obiect contestaţie la executare, competenţa teritorială este una exclusivă, devenind astfel aplicabile dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. ce reglementează necompetenţa de ordine publică.

Având în vedere că cei doi debitori au înţeles să introducă contestaţia la executare la instanţa din circumscripţia sediului unuia dintre aceştia, în speţă Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie şi Justitie, s-a reţinut că Judecătoria sectorului 5 Bucureşti este instanţă de executare, contestatorii având dreptul de a sesiza această instanţă în temeiul art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Nu prezintă relevanţă faptul că Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită, instanţa de executare fiind determinată de sediul debitorului, iar nu de instanţa ce încuviinţează executarea silită. Textul legal prevede în mod clar, fără loc de interpretări, faptul că domiciliul sau sediul debitorului atrage competenţa instanţei de executare, iar în aplicarea acestuia nu se poate adăuga la lege.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării contestaţiei la executare revine Judecătoriei Iaşi, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea iniţiată la 26 august 2020 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2020, contestatorii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava au formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de B.E.J. A. în dosarul nr. x/2019, la cererea creditoarei B., pentru recuperarea unor sume de bani presupus datorate în baza sentinţelor civile nr. 1403 din 22.11.2007 şi nr. 1192 din 20.05.2009 ale Tribunalului Suceava. Contestaţia a privit şi somaţia din 31.07.2020, emisă în acelaşi dosar execuţional, încheierea nr. 2 din 31.07.2020, toate actele de executare emise în acelaşi dosar, precum şi încheierea nr. 1502/CS/2020 din 11.02.2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2019, în finalul cererii fiind solicitată şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

Contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.. Mai mult, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Judecătoria Iaşi, prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 1502/CS/2020 din 11 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1403/22.11.2007 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2007, lămurită prin încheierea nr. 317/01.04.2019 a aceleiaşi instanţe în dosarul nr. x/2007, şi de sentinţa civilă nr. 1192/20.05.2009 a Tribunalului Suceava în dosarul nr. x/2008, lămurită prin încheierea nr. 318/01.04.2019 a aceleiaşi instanţe în dosarul nr. x/2008, împotriva debitorilor Ministerul Public - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 11 februarie 2020, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Iaşi, ca instanţă de executare.

Soluţia preconizată este în acord cu decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, nepublicată la acest moment în Monitorul Oficial al Românei, prin care s-a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.’’

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 octombrie 2021.