Negative Jurisdictional Conflict Resolved: Case Assigned to Cluj-Napoca Court as First Court Failed to Raise Jurisdiction at Initial Hearing

Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2021

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 20 aprilie 2018, sub nr. x/2018, completată, contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., au solicitat instanţei următoarele: anularea încheierii civile f.n. pronunţată la 16.10.2014 de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, precum şi a executării silite şi a tuturor actelor de executare silită întocmite împotriva lui B. în dosarul execuţional nr. x/2014 al SCPEJ D., E.; să se constate prescripţia dreptului de a solicita executarea silită în baza contractului de cesiune şi a contractului de novaţie încheiate de C., în calitate de cedent, şi C.

S.A., rezultată din Contractul de credit pentru investiţii imobiliare nr. x/11.04.2008 şi, pe cale de consecinţă, să se dispună anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional menţionat faţă de B.; să se constate perimarea dosarului execuţional nr. x/2014 al SCPEJ D., E.; să se dispună anularea încheierii civile nr. 1641/CC/2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca; să se dispună anularea somaţiei emise în data de 23.03.2018, în dosarul execuţional nr. x/2014 al SCPEJ D., E. şi a actelor de executare silită efectuate ulterior; să se dispună lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării Contractului de credit pentru investiţii imobiliare nr. x/11.04.2008 încheiat între cedentul C.

şi împrumutatul F. şi garantul ipotecar/fidejusor B. şi, în consecinţă, nulitatea absolută a clauzelor contractuale referitoare la comisioanele de acordare şi administrare a creditului de la art. 6.1 lit.

b) si c, la dobânda prevăzute la art. 7, la dobânzi penalizatoare prevăzute la art. 8 şi la renunţarea de către fidejusorul B. la beneficiul de diviziune şi discuţiune şi, implicit, eliminarea lor şi anularea actelor de executare silită; să se stabilească cuantumul creanţei datorate la data cesiunii de creanţă, urmare a declarării clauzelor abuzive, precum şi cuantumul creanţei datorate în prezent, ca urmare a adjudecării imobilului ipotecat şi executării debitorului principal; anularea încheierii emisă la data de 08.01.2016 în ceea ce priveşte creanţa şi cheltuielile de executare; să se constate că imobilul înscris în CF nr. cadastral x este bun propriu al terţului A. şi să se dispună rectificarea CF şi radierea notării urmăririi silite; să se dispună suspendarea executării silite fără plata cauţiunii şi restituirea taxei de timbru achitată la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 5681 din 28 octombrie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea soluţiei, a reţinut aplicabilitatea normei de competenţă teritorială de drept comun, art. 107 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revenind instanţei de la locul domiciliului sau sediului debitorului la data primei sesizări a instanţei de executare. Incidenţa acestor prevederi s-a impus faţă de faptul că, în speţă, s-a considerat că sunt operante dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. în forma lor la data depunerii cererii de executare silită, care stipulează că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel şi tot aceasta soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Cum prin decizia Curţii Constituţionale nr. 348/17.06.2014 au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. şi nu au mai produs efecte juridice ca urmare a publicării deciziei în Monitorul Oficial, acestea nefiind aplicabile prezentei executări silite începute la 30.07.2014, s-a recurs la dispoziţiile de drept comun pentru stabilirea competenţei.

Cum la data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite, domiciliul debitorului principal se afla în sectorul 5 al municipiului Bucureşti, cu aplicarea şi a normei înscrise în art. 112 C. proc. civ., care atrage instanţa de la domiciliul debitorului principal, s-a apreciat că Judecătoria sectorului 5 Bucureşti este competentă să soluţioneze prezenta contestaţie la executare.

La rândul său, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 3811 din 27 aprilie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat pricina în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul instanţei supreme pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În considerente, a reţinut că prezenta contestaţie la executare are la bază cererea de executare silită înregistrată sub nr. x/2014 la SCPEJ D., E., formulată de creditoarea intimată C. S.A. împotriva debitorului ipotecar F. şi a garantului ipotecar şi fidejusor G., pentru recuperarea creanţei în sumă de 95.997,39 euro.

La cererea SCPEJ D., E. s-au pronunţat în cadrul dosarului de executare nr. 1912/2014 mai multe încheieri de încuviinţare a executării silite cu privire la cei doi debitori, vizând mai multe imobile.

Din relaţiile din baza de date a DEPABD a rezultat că, la data sesizării organului de executare silită, debitorul B. avea domiciliul în municipiul Cluj, iar debitoarea F. în sectorul 5 al municipiului Bucureşti.

Au fost avute în vedere, în raport de obiectul cererii, prevederile art. 713, 818 alin. (1) şi 819 C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării organului de executare silită, 26 septembrie 2014, acestea stipulând, în esenţă, că în cazul urmăririi silite a imobilelor, instanţa de executare este cea de la locul situării acestora. În speţă, executarea silită are ca obiect bunuri imobile din localitatea Cluj-Napoca, astfel cum rezultă din încheierile de încuviinţare a executării silite pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca, prin urmare este competentă să soluţioneze contestaţia judecătoria de la locul situării imobilului.

În plus, contestaţia la executare are capete de cerere multiple, printre acestea aflându-se şi capătul 9 de cerere, privind constatarea calităţii de bun propriu a imobilului - depozitul nr. 3 în suprafaţă de 3,05 mp, situat în Cluj-Napoca, judeţ Cluj, situaţie în care devin incidente normele de competenţă teritorială exclusivă prevăzute de art. 117 C. proc. civ., în conformitate cu care cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, potrivit alin. (3) aceste prevederi aplicându-se prin asemănare şi în cazul acţiunilor de împărţeală a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Pe de altă parte, instanţa a constatat că şi din punct de vedere procedural se impune fixarea competenţei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Aceasta şi-a verificat competenţa de soluţionare a cauzei abia la 28.10.2020, cu încălcarea dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ. S-a observat că, încă de la termenul de judecată din data de 29.05.2019, când părţile au fost legal citate şi când Judecătoria Cluj-Napoca a pus în discuţia contestatoarei prezente cererea privind constatarea perimării contestaţiei la executare, ar fi trebuit să îşi verifice competenţa din oficiu. Cu toate acestea, instanţa nu a invocat excepţia la termenul legal menţionat, dispunând suspendarea cauzei în temeiul art. 242 C. proc. civ. pentru neachitarea cheltuielilor de fotocopiere a dosarului de executare.

Judecătoria a invocat excepţia necompetenţei teritoriale la al treilea termen de judecată, la primele două termene de judecată, cu procedura legal îndeplinită dispunându-se suspendarea cauzei, ultima încheiere de suspendare fiind desfiinţată de instanţa de control.

Faţă de aceste aspecte şi de considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a reţinut că urmare a neinvocării excepţiei necompetenţei la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, Judecătoria Cluj-Napoca a devenit în mod definitiv competentă să judece cauza care face obiectul prezentului dosar, nemaiputând să îşi decline competenţa în favoarea unei alte instanţe.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării contestaţiei la executare revine Judecătoriei Cluj Napoca, pentru considerentele ce succed:

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepţiei:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Art. 131 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată de instanţă din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, iar părţile pot pune concluzii, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

Articolul 131 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de excepţie de la regula verificării din oficiu a competenţei, implicit a soluţionării excepţiei de necompetenţă, la termenul arătat la alin. (1), respectiv atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenţei, sens în care se va acorda un singur termen.

În speţă, Judecătoria Cluj-Napoca a invocat excepţia de competenţă abia la termenul de judecată din 28.10.2020, cu încălcarea prevederilor art. 130 alin. (1) C. proc. civ., anterior evocate. La termenul de judecată din 17 octombrie 2018, cu procedura de citare legal îndeplinită, a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, iar la termenul următor, din 29.05.2019, cu părţile legal citate, a pus în discuţia contestatoarei cererea privind constatarea perimării contestaţiei la executare şi a suspendat pricina pentru neachitarea costurilor necesare comunicării dosarului execuţional, încheierea de la termen fiind casată de instanţa de control pe acest ultim aspect. La termenul din 30 septembrie 2020, tot cu părţile legal citate, cauza a fost amânată pentru comunicarea copiei dosarului execuţional şi a achitării costurilor de xerocopiere ale acestuia.

Or, prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, 29.05.2019, Judecătoria Cluj-Napoca a devenit competentă să soluţioneze cauza, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, prin invocarea din oficiu a excepţiei la cel de-al patrulea termen de judecată.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 octombrie 2021.