Failure to articulate legal illegality grounds in cassation appeal regarding reimbursement of medical service meal allowances.

Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată la 3 iunie 2019, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate Cluj şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la plata despăgubirilor aferente prejudiciului cauzat prin refuzarea la plată a influenţelor aferente indemnizaţiei de hrană aferente anului 2018 până în prezent şi pentru viitor, prejudiciul total până la această dată fiind de 3.956.932 RON. A mai solicitat acoperirea cheltuielilor de judecată efectuate în litigiu.

În cauză, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, solicitând instanţei a se dispune, în caz de admitere a cererii, obligarea chematului în garanţie la plata sumei de 3.956.932 RON pretinsă prin acţiune.

Prin întâmpinare aceeaşi pârâtă a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi neîndeplinirii procedurii prealabile.

La termenul de judecată din 19 februarie 2020, s-a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi s-a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 554 din 11 noiembrie 2020, Tribunalul Cluj, secţia civilă a hotărât următoarele: a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.

Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamantul.

3. Decizia pronunţată, în apel, de Curtea de Apel

Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 74A din 18 martie 2021 a admis, în parte, apelul declarat de reclamant, a schimbat sentinţa civilă nr. 554/11.11.2020, în parte, în sensul admiterii acţiunii împotriva pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Cluj. A fost obligată această parte să plătească reclamantului suma de 3.956.932 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin refuzul la plată a influenţelor aferente indemnizaţiei de hrană restante la 3.06.2019 şi în continuare până la încetarea contractului. A menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la soluţia dată excepţiei lipsei calităţii pasive a pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi cererii de chemare în garanţie. A obligat intimata Casa de Asigurări de Sănătate Cluj să plătească apelantului onorariu de avocat în sumă de 2.023 RON în apel şi în sumă de 2.950 RON în primă instanţă.

4. Recursul exercitat în cauză

Hotărârea instanţei de apel a fost atacată pe calea recursului de către pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Cluj.

Potrivit susţinerilor recurentei exprimate în memoriul de recurs, Curtea de Apel a reţinut în mod greşit faptul că părţile ar fi stipulat în contract decontarea indemnizaţiei de hrană.

Sunt corecte aprecierile primei instanţe pe aspectul aplicării dispoziţiilor art. 205 din Legea nr. 95/1996, potrivit cărora decontarea contravalorii serviciilor medicale contractate se face conform contractului de furnizare de servicii medicale, pe bază de documente justificative, în funcţie de realizarea acestora, cu respectarea prevederilor contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate, precum şi art. 255 alin. (1) ale aceleiaşi legi "Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acţiuni multianuale şi se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract. În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale.’’

Recurenta a arătat că din cuprinsul contractelor încheiate cu reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca (contractul x/2018 şi actele adiţionale nr. 13,14,16,17,18 şi 19) nu rezultă că părţile ar fi prevăzut decontarea indemnizaţiei de hrană. Prin urmare, prin promovarea acţiunii se urmăreşte obligarea pârâtei la decontarea unor sume suplimentare peste nivelul prevăzut în contractele de furnizare de servicii medicale spitaliceşti.

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca a încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Cluj contracte pentru furnizarea de servicii medicale anuale, în care decontarea contravalorii serviciilor medicale s-a realizat conform prevederilor contractuale. Decontarea indemnizaţiei de hrană nu a făcut obiectul unor contracte.

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a deciziei atacate, cu consecinţa respingerii pretenţiilor în cuantum de 3.956.932 RON şi a cheltuielilor de judecată.

5. Apărările formulate în recurs

Intimatul chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj a depus întâmpinare, ale cărei concluzii sunt de a se menţine soluţia de respingere a cererii sale de chemare în garanţie.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind 3 iunie 2019, ulterioară datei de 21 decembrie 2018, la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluţia din 12 august 2021 s-a stabilit termen la 7 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

Prin prisma considerentelor teoretice amintite, se reţine că recurenta în cadrul motivelor învederate în calea de atac nu a criticat raţionamentul expus de instanţa de apel în ce priveşte obligarea sa la plata pretenţiilor din cererea de chemare în judecată - suma de 3.956.932 cu titlu de prejudiciu cauzat prin refuzul la plată a influenţelor aferente indemnizaţiei de hrană restante la 03.06.2019 şi în continuare până la încetarea contractului.

Aceasta s-a rezumat la a susţine că decizia atacată statuează greşit că părţile ar fi prevăzut în contract decontarea indemnizaţiei de hrană, fără a indica, în concret, care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate soluţiei recurate din perspectiva ipotezelor de casare instituite de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deşi recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., nu se relevă critici care să pună în discuţie lipsa de motivare a hotărârii, respectiv aplicarea greşită a legii din perspectiva normelor reţinute de instanţa de apel în justificarea decontării sumelor cu titlu de indemnizaţie de hrană.

Afirmaţia potrivit căreia din cuprinsul contractului nr. x/2018 şi a actelor adiţionale nr. 13,14,16,17,18 şi 19 încheiate între părţi, nu rezultă că s-ar fi stipulat decontarea indemnizaţiei de hrană nu se configurează într-o critică de natură să combată argumentele la care s-a raportat instanţa de apel în pronunţarea soluţiei atacate. Pe de o parte, aserţiunea recurentei reprezintă un considerent faptic referitor la fondul cauzei, necenzurabil în recurs, iar, pe de altă parte, nu implică obiecţii cu privire la temeiurile avute în vedere de curtea de apel, art. 38 alin. (3) lit. g) din Legea cadru nr. 153/2017 şi O.U.G. nr. 114/2017, în aprecierea indemnizaţiei de hrană ca intrând în componenţa creşterii salariale prevăzute în contract.

De altfel, se reţine că în mare parte aspectele evocate în recurs reiau apărările din întâmpinarea depusă în faza procesuală a apelului, fără a se specifica în mod concret care sunt pretinsele greşeli proprii instanţei de control judiciar anterioare, care să poată fi supuse controlului de legalitate specific recursului.

Or, această modalitate de redactare a criticilor nu respectă exigenţele dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale şi riguroase în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanţa de apel.

În concluzie, Înalta Curte constată că motivele descrise de recurentă nu se subsumează cazurilor de casare indicate şi nici celorlalte din cadrul art. 488 C. proc. civ. Întrucât, în speţă, nu se identifică în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, se va anula recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Cluj împotriva deciziei civile nr. 74/A din 18.03.2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Cluj împotriva deciziei civile nr. 74/A din 18.03.2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 octombrie 2021.