Loss of current interest in property restitution compensation appeal due to settlement via forced execution

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 6 august 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, a solicitat obligarea pârâtei de ordinul 1 la emiterea titlului de plată pentru tranşa anuală aferentă actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. c) din Legea nr. 164/2014, sumă actualizată cu indicele de creştere a preţurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotărârilor până la data intrării în vigoare a acestei legi şi să se dispună comunicarea titlului de plată către Ministerul Finanţelor Publice, conform art. 10 alin. (6), în vederea efectuării plăţii; obligarea pârâtei de ordinul 2 la plata despăgubirii stabilită în favoarea reclamantei prin hotărârea nr. 2330/10.07.2013 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin decizia nr. 699/08.05.2008 emisă de Vicepreşedintele ANRP şi hotărârea nr. 2329/10.07.2013 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin decizia nr. 698/08.05.2008 emisă de Vicepreşedintele ANRP, actualizată cu indicele de inflaţie la zi, conform titlului de plată care urmează a se emite conform petitului 1, precum şi compensarea, în temeiul art. 167 Codul de procedură fiscală a sumei 13.786 RON rămasă de restituit în temeiul sentinţei nr. 9085 din 13 iulie 2017 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti cu despăgubirea stabilită prin titlul de plată emis conform petitului 1, până la concurenţa celei mai mici sume, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 19 din 7 august 2020, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a constatat natura civilă a litigiului şi necompetenţa materială a secţiei de a-l judeca. În baza prevederilor art. 200 alin. (2) şi art. 111 C. proc. civ. raportate la cele ale art. 8 teza a doua din Legea nr. 164/2014, având în vedere şi art. 111 alin. (1) din HCSM nr. 1375/2015, a trimis dosarul secţiei I civile a Tribunalului Arad.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 298 din 2 decembrie 2020, Tribunalul Arad, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta A., având ca obiect obligaţie de a face - emitere titlu de plată. Fără cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia nr. 96 din 16 iunie 2021, prin care s-a respins apelul reclamantei împotriva sentinţei tribunalului.

4. Calea de atac a recursului formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., ale cărui motive au fost subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor instantelor de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, secţia contencios administrativ, iar in subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii.

A arătat că a formulat o acţiune în contencios administrativ împotriva refuzului de emitere a titlului de plată şi de compensare a creanţelor reciproce în temeiul art. 167 Codul de procedură fiscală şi că prin încheierea nr. 19 din 7 august 2020 s-a constatat că litigiul este unul civil şi, prin urmare, s-a trimis spre solutionare secţiei I civile a Tribunalului Arad.

A mai arătat că a invocat, în apel, necompetenta funcţională a secţiei I civile a Tribunalului Arad în judecarea cauzei, iar Curtea de Apel Timişoara a constatat că nu este întemeiată critica având în vedere că respectiva excepţie nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege.

Potrivit recurentei, instanţa de apel nu a avut în vedere dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., iar verificarea competentei constituie o sub-etapă procedurală fundamentală şi obligatorie oricărei proceduri jurisdictionale.

A învederat că prima instanţă nu şi-a verificat şi nici nu a pus în discuţia părţilor competenţa, motiv pentru care instanţa de apel trebuia să admită apelul şi să trimită cauza spre judecare secţiei competente a Tribunalului Arad.

A considerat că, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă de judecată, au motivat respingerea cererii pe motive care nu au legătură cu fondul cauzei.

A arătat că nu a uzat de procedura specială prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2018 şi câtă vreme termenele prevăzute de ordonanţă au expirat, în mod greşit, prima instanţă şi instanţa de apel au avut-o în vedere.

A precizat că acţiunea este una în contencios administrativ împotriva refuzului celor două pârâte de emitere a titlului de plată şi de compensare a celor două sume în temeiul art. 167 Codul de procedură fiscală.

A susţinut, de asemenea, că hotărârea primei instanţe şi cea a instanţei de apel sunt date cu aplicarea greşită a normelor de drept material, ambele instanţe fiind într-o gravă eroare, în condiţiile în care acţiunea a fost exercitată având în vedere că nu a primit un răspuns favorabil cu privire la emiterea titlului de plată şi compensarea sumelor reciproc datorate.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului, iar in subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

A arătat că recurenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate, întemeindu-şi recursul exact pe aceleaşi motive menţionate şi în apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului.

Intimata a mai arătat, cu privire la critica potrivit căreia prima instanţă de judecată nu şi-a verificat şi nici nu a pus în discutia părţilor competenţa, că analizând cererea de chemare în judecată prin raportare la prevederile art. 8 din Legea nr. 164/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, tribunalul a stabilit că natura litigiului este una civilă, motiv pentru care a constatat necompetenţa materială a secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad şi a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei I civile din cadrul aceluiasi tribunal.

Astfel, odată ce în procedura de regularizare s-a constatat că cererea de chemare în judecată este de natură civilă, la primul termen de judecată nu mai era necesar ca instanţa să-şi pună în discuţie competenţa materială. Mai mult, potrivit intimatei, la primul termen de judecată stabilit de către instanţă, nici reclamanta nu a invocat necompetenţa secţiei I civile a Tribunalului Arad, motiv pentru care critica este nefondată.

Referitor la celelalte motive de recurs, având în vedere că sunt identice cu motivele de apel, a arătat că îşi menţine apărările formulate prin întâmpinarea depusă la cererea de apel.

Intimata - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanţelor, în afara termenului legal, a formulat întâmpinare, solicitând constatarea nulităţii recursului, respectiv respingerea acestuia.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Prin adresă din 24 noiembrie 2021, recurenta A. a adus la cunoştinţa instanţei faptul că recursul a rămas fără obiect câtă vreme în urma continuării executării silite de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad a fost obligată a achita suma ce rezultă din sentinţa civilă nr. 9085/2017 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, iar urmare a plăţii, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a emis deciziile de actualizare nr. 6183/2021 şi nr. 6184/2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul prin prisma excepţiei lipsei de interes se constată următoarele:

Art. 32 alin. (1) C. proc. civ. reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii civile, printre acestea regăsindu-se, la lit. d), justificarea unui interes, iar conform art. 33 teza întâi din cod:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual".

Înalta Curte reţine că excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, iar interesul, ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mişcare a acţiunii civile, în oricare dintre formele sale de manifestare - cerere de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare.

Totodată, în doctrină, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea şi, nu în ultimul rând, direct şi personal, respectiv să aparţină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul şi/sau recursul sunt forme de manifestare ale acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.

Existenţa interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia.

Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut şi actual este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în recurs.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cărora căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes.

Or, în cauză, chiar recurenta a adus la cunoştinţa instanţei că recursul a rămas fără obiect câtă vreme în urma continuării executării silite de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad a fost obligată a achita suma ce rezultă din sentinţa civilă nr. 9085/2017 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, iar urmare a plăţii, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a emis deciziile de actualizare nr. 6183/2021 şi nr. 6184/2021.

Ca atare, verificând condiţia vizând interesul exercitării prezentului recurs, Înalta Curte constată că acesta nu mai subzistă, condiţia caracterului actual al interesului recurentei în declararea recursului nemaifiind îndeplinită.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 96 din 16 iunie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.