Trademark cancellation for non-use: Supreme Court declares appeal inadmissible for failing to formulate illegality grounds

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cereri de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 03.01.2019, sub nr. x/2019, reclamantul-pârât Sport Club Municipal Gloria Buzău a chemat în judecată pe pârâtul-reclamant Fotbal Club Gloria Buzău, prin lichidator judiciar A., solicitând să se dispună: decăderea pârâtului-reclamant din drepturile asupra mărcii naţionale individuale combinate nr. x "Fotbal Club Gloria Buzău", cu valabilitate începând din data de 18.02.2009, înregistrată pentru clasa 41 - activitate sportive (fotbal), culori revendicate roşu, albastru, galben, pentru neutilizarea acesteia într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani antrenor promovării prezentei cereri, motiv prevăzut de art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice; radierea înregistrării mărcii naţionale individuale combinate nr. x; cheltuieli de judecată.

Pârâtul-reclamant Fotbal Club Gloria Buzău, prin lichidator judiciar A., a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat: decăderea reclamantului - pârât din drepturile asupra mărcii individuale combinate "Sport Club Municipal Gloria Buzău 2017 Hai Buzău, Buzău!" nr. x, înregistrată pentru servicii din clasa 41, pe temeiul dispoziţiilor art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998; radierea înregistrării acestei mărci din Registrul Mărcilor din România; cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa nr. 1094/20.05.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiate, atât cererea principală, cât şi cererea reconvenţională.

Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 1313/15.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul-reclamant Fotbal Club Gloria Buzău împotriva sentinţei menţionate.

Totodată, a fost admis apelul declarat de reclamantul-pârât Sport Club Municipal Gloria Buzău împotriva aceleiaşi sentinţe, ce a fost schimbată în parte, în sensul că:

S-a admis cererea principală.

S-a dispus decăderea pârâtului FC Gloria Buzău din drepturile asupra mărcii naţionale nr. x pentru servicii din clasa 41-Activităţi sportive (fotbal), cu cheltuieli de judecată în cuantum de 5.000 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

S-a menţinut sentinţa sub aspectul soluţiei date cererii reconvenţionale.

Apelanta-pârâtă a fost obligată să plătească apelantei reclamante suma de 7.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs recurentul-pârât Fotbal Club Gloria Buzău, prin lichidator judiciar A..

Prin motivele de recurs, au fost redate pe larg obiectul şi motivele cererii de chemare în judecată şi ale cererii reconvenţionale, probele administrate, soluţiile pronunţate în ambele etape procesuale de fond, precum şi considerentele deciziei de apel.

Cu referire la decizia recurată, s-a arătat că instanţa de apel nu a făcut referire la filmările video transmise instanţei de apel, cu meciuri derulate în perioada incriminată în divizia B, jucătorii purtând tricouri cu însemnele mărcii Fotbal Club Gloria Buzău.

Pentru fiecare jucător de fotbal a existat Convenţie civilă de prestări servicii sportive cu sigla şi marca Fotbal Club Gloria Buzău, convenţii care şi-au încetat valabilitatea odată cu dezafilierea echipei de fotbal de către FRF.

Fără folosirea mărcii Fotbal Club Gloria Buzău, cu toate beneficiile şi obligaţiile rezultând din această folosire, recurentul nu ar fi putut participa şi concura în divizia B organizată de Federaţia Română de Fotbal, acest lucru reieşind din adresa nr. x/11.02.2019 a FRF, ce a fost înaintată şi instanţei de apel, dar care nu a fost luată în calcul pentru probarea folosirii mărcii Fotbal Club Gloria Buzău.

Totodată, instanţa nici nu a amintit faptul că valabilitatea la OSIM a mărcii Fotbal Club Gloria Buzău a fost prelungită până la data de 18.02.2029.

III Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant Sport Club Municipal Gloria Buzău a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, pentru neîncadrarea criticilor invocate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, ca recursul să fie respins ca nefondat.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se constată următoarele:

În conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 pct. 1- 8 C. proc. civ.

Pe acest temei, pentru ca recursul să fie motivat, nu este suficientă indicarea formală a unuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci este necesară formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

În acelaşi timp, nu constituie critici de nelegalitate susţinerile părţii cu privire la situaţia de fapt stabilită în evocarea fondului de către instanţa de apel şi care tind la reaprecierea probatoriului administrat, întrucât reevaluarea elementelor faptice care au condus la pronunţarea deciziei de apel interesează temeinicia acesteia, a cărei verificare nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, considerentele pentru care instanţa de apel a dispus decăderea pârâtului Fotbal Club Gloria Buzău din drepturile asupra mărcii naţionale nr. x, înregistrată pentru servicii din clasa 41-Activităţi sportive (fotbal), au constat, în esenţă, în nedovedirea de către pârât a folosirii efective a mărcii, în mod neîntrerupt, în perioada 2014 - 2018.

Astfel, din probele administrate s-a constatat, pe de o parte, că s-a dovedit folosirea mărcii doar până în anul 2016, aşadar, doar pentru trei ani, şi nu timp de 5 ani, neîntrerupt, iar, pe de altă parte, nici această folosire nu a fost efectivă, în sensul că nu a fost reală, neechivocă, publică şi serioasă, cu scopul de a distinge serviciile oferite de pârât de serviciile concurente ale altor organisme sportive similare, fiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998.

Cerinţele pe care folosirea mărcii trebuie să le îndeplinească pentru a nu se constata decăderea din drepturile asupra mărcii sunt prevăzute în mod cumulativ în textul de lege aplicabil în cauză, astfel încât neîntrunirea uneia dintre condiţiile legale este suficientă pentru a interveni sancţiunea decăderii.

În acest context şi în raport de raţionamentul juridic expus prin considerentele deciziei de apel, motivele de recurs ar fi trebuit să conţină, în primul rând, critici referitoare la modul de aplicare a legii în privinţa perioadei de timp pentru care s-a verificat folosirea mărcii, din moment ce, chiar dacă ar fi vorba despre o folosire efectivă a mărcii în perioada 2014 - 2016, aceasta nu este suficientă, iar constatarea decăderii tot nu ar putea fi împiedicată.

Or, recurentul - pârât nu a făcut nicio referire la cerinţa legală a folosirii neîntrerupte a mărcii timp de 5 ani, din perspectiva modului de aplicare a legii de către instanţa de apel, respectiv la necesitatea dovedirii folosirii neîntrerupte a mărcii în perioada 2014 - 2018, prin raportare la data formulării cererii de chemare în judecată - 3.01.2019.

Mai mult decât atât, recurentul - pârât afirmă folosirea mărcii doar până în anul 2017, susţinere care, de altfel, se regăseşte chiar în motivarea cererii de chemare în judecată şi a fost valorificată ca atare de către instanţa de apel.

În absenţa unor critici pe aspectul menţionat, care să învestească instanţa de recurs cu cercetarea legalităţii deciziei recurate, Înalta Curte constată, faţă de considerentele expuse anterior, că susţinerile recurentei în legătură cu cea de-a doua cerinţă legală, cea a unei folosiri efective a mărcii, nu ar putea conduce la admiterea recursului şi la casarea deciziei recurate, chiar dacă ar fi veritabile critici de nelegalitate.

De altfel, motivele de recurs formulate nici nu constituie critici susceptibile de a fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care nu infirmă criteriile de apreciere a caracterului efectiv al folosirii mărcii, aplicate de către instanţa de apel, ci se referă exclusiv la probe administrate şi pretins ignorate în apel la stabilirea situaţiei de fapt (filmări video, convenţiile de prestări servicii ale jucătorilor).

Or, după cum s-a arătat anterior, verificarea temeiniciei deciziei recurate excedează atribuţiile instanţei de recurs, ce sunt circumscrise cercetării, în limitele învestirii, a legalităţii deciziei de apel, această instanţă de control judiciar neavând abilitarea de a reevalua situaţia de fapt şi de a reaprecia probele administrate.

În aceste condiţii, se constată că nu s-au formulat în cauză critici de nelegalitate privitoare la decizia atacată, care să fie examinate în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ., ţinându-se cont şi de faptul că reiterarea susţinerilor şi apărărilor formulate în cursul procesului nu constituie în sine o asemenea critică de nelegalitate, cât timp nu este însoţită de argumentele pentru care este nelegală soluţia criticată.

Faţă de cele ce preced, avându-se în vedere şi absenţa vreunei susţineri referitoare la dispoziţia din decizia recurată de menţinere a hotărârii primei instanţe sub aspectul soluţiei date cererii reconvenţionale, Înalta Curte constată că recursul este nul, pe temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatului - reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată pentru etapa procesuală a recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată, faţă de soluţia dată recursului şi pe temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Cu toate acestea, se constată că suma de bani solicitată cu acest titlu, constând în onorariu avocat, respectiv suma de 6674,47 RON, astfel cum a fost dovedită prin înscrisurile depuse la dosar (factura fiscală seria x nr. x/3.06.2021 şi extras de cont bancar - dosar recurs), este vădit disproporţionată în raport de complexitatea cauzei în această fază procesuală şi de activitatea prestată de avocat.

Astfel, după cum rezultă din factura fiscală, onorariul de avocat în cuantumul pretins a fost stabilit şi achitat exclusiv în considerarea redactării întâmpinării la recursul declarat.

Or, în condiţiile în care motivele de recurs nu conţin critici de nelegalitate, ci doar susţineri referitoare la probele administrate, prin întâmpinare, intimatul s-a limitat la invocarea excepţiei nulităţii recursului, pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile descrise de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi la reluarea succintă a apărărilor pe fondul cauzei, în susţinerea solicitării subsidiare de respingere a recursului ca nefondat, intimatul arătând în mod explicit, în finalul întâmpinării, că înţelege să se raporteze şi la susţinerile expuse pe larg în dosarul cauzei.

Prin urmare, faţă de conţinutul întâmpinării, Înalta Curte apreciază că nu se justifică acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată solicitate, impunându-se reducerea acestora pe temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., de la 6674,47 RON la 1500 RON, sumă de bani la care va fi obligat recurentul-pârât Fotbal Club Gloria Buzău, către intimatul-reclamant Sport Club Municipal Gloria Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-pârât Fotbal Club Gloria Buzău, prin lichidator judiciar A., împotriva deciziei civile nr. 1313 A din data de 15 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurentul-pârât Fotbal Club Gloria Buzău, prin lichidator judiciar A., la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant Sport Club Municipal Gloria Buzău, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2021.