Recourse declared inadmissible against final appellate decision affirming conversion of in-kind maintenance obligation to financial rent.

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi la data de 1 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., decedată, şi pârâta-cumpărătoare C., a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 28 februarie 2014 încheiat de D. pentru motive de nulitate relativă şi absolută.

Reclamantul a solicitat introducerea în proces a numitului E., soţul pârâtei C..

Având în vedere că pârâta B. este decedată, fără descedenţi şi ascendenţi în viaţă, reclamantul a solicitat introducerea în proces a moştenitorilor colaterali privilegiaţi: F., C., G., H., I., decedată, prin descendenţi J. şi K..

Pârâţii C. şi E., la data de 15 mai 2017, au depus cerere reconvenţională, prin care au solicitat admiterea cererii şi transformarea obligaţiei de întreţinere în rentă.

La termenul din data de 7 februarie 2018, reclamantul a precizat că solicită nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 28 februarie 2014, iar, în subsidiar, solicită nulitatea relativă pe motiv de neîndeplinire a obligaţiilor de întreţinere.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 septembrie 2018, Judecătoria Buhuşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor J., K., F., G. şi H..

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Buhuşi:

Prin sentinţa civilă nr. 774 din 19 decembrie 2018, Judecătoria Buhuşi a respins excepţia prescripţiei dreptului de a solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare; a respins acţiunea formulată de reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi C. şi E., ca neîntemeiată; a admis cererea reconvenţională formulată de către pârâţii-reclamanţi C. şi E., în contradictoriu cu reclamantul-pârât A.; a dispus transformarea obligaţiei de întreţinere în natură stabilită în sarcina pârâţilor-reclamanţi prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. x din data de 28 februarie 2014 de D. în obligaţia pârâţilor-reclamanţi de a plăti reclamantului-pârât o sumă lunară, în cuantum de 25% din venitul naţional minim pe economie; a obligat reclamatul-pârât la plata către pârâţii-reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 RON reprezentând onorariu avocat şi 20 RON taxa judiciară de timbru.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă:

Prin decizia nr. 304 din data de 1 iulie 2020, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a respins cererea de renunţare la judecata cererii reconvenţionale; a respins apelul promovat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 774 din data de 19 decembrie 2018, pronunţate de Judecătoria Buhuşi în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu apelanţii-pârâţi C. şi E.; a admis apelul promovat de apelanţii-pârâţi C. şi E.; a schimbat în parte sentinţa civilă apelată în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată; a obligat pe apelantul-reclamant să plătească apelanţilor-pârâţi suma de 1.020 RON reprezentând cheltuieli de judecată (1.000 RON onorariu avocat şi 20 RON taxă de timbru); a obligat pe apelantul-reclamant A. să plătească apelanţilor-pârâţi suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată apel (onorariu de avocat); a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă:

Prin decizia nr. 271 din 14 iunie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată; a respins ambele recursuri formulate de recurenţii-pârâţi C. şi E. şi de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 304 din data de 1 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, ca nefondate.

5. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 271 din 14 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A. cu privire la modul de soluţionare a excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău, precum şi a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării unor chestiuni de drept.

6. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 16 august 2021 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la fila. 1 din dosarul de recurs).

Prin rezoluţia din data de 6 septembrie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reţinut că, în speţă, completul de filtru va aprecia dacă părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate sau dacă este incidentă excepţia inadmisibilităţii recursului.

L. şi-a exprima opinia în sensul că decizia nr. 271 din data de 14 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă nu este supusă căii de atac a recursului, nefiind susceptibilă de reformare pe această cale.

Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 27 octombrie 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raport prin care a susţinut că recursul este admisibil.

A arătat că prevederile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. au fost abrogate prin Legea nr. 310/2018, iar, în măsura în care s-ar aprecia că acest aspect nu prezintă relevanţă, a solicitat să fie înlăturate situaţiile ce l-ar dezavantaja prin rămânerea în aplicare a art. 493 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a susţinut că în cauză a înţeles să atace două hotărâri - încheieri premergătoare din parcursul judecării cauzei - ce sunt cuprinse în hotărârea de soluţionare a cauzei, decizia nr. 271 din data de 14 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Ca atare, a subliniat că recursul adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este îndreptat împotriva încheierilor privind soluţionarea excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău şi a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

A învederat că hotărârile premergătoare rămân definitive numai dacă nu se atacă şi a precizat că face distincţie între hotărârile premergătoare pe care înţelege să le atace şi hotărârea dată în cauza dedusă judecăţii.

Totodată, a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la trei aspecte detaliate în cuprinsul punctului de vedere la raport.

Celelalte părţi nu au formulat puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 2 decembrie 2021, în cauză a fost fixat termen la data de 1 februarie 2022, în camera de consiliu, fără citare părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului, faţă de cele reţinute prin raportul întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Prioritar, cu privire la susţinerile recurentului-reclamant referitoare la abrogarea dispoziţiilor art. 493 alin. (3) C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 C. proc. civ., precum şi ale art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar, în conformitate cu art. 25 alin. (1) C. proc. civ., procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Ca atare, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. (în vigoare la data demarării procesului), având în vedere că prezentul litigiu a început în anul 2017, anterior datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018, prin care aceste norme de procedură au fost abrogate.

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.

În speţă, decizia civilă nr. 271R din data de 14 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, atacată prin prezenta cale de atac, a fost pronunţată de curtea de apel în soluţionarea recursurilor formulate de recurenţii-pârâţi C. şi E. şi de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 304 din data de 1 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, instanţa respingând, totodată, şi cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Ca atare, având în vedere prevederile legale anterior menţionate, această decizie, prin care instanţa a soluţionat cererile de recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs.

Nu pot fi primite susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora recursul este admisibil întrucât a înţeles să atace încheierile premergătoare prin care curtea de apel a respins excepţia necompetenţei sale materiale, precum şi cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Astfel, Înalta Curte reţine că învestirea sa cu soluţionarea prezentei căi de atac s-a realizat prin cererea depusă de către recurentul-reclamant la data de 22 iunie 2021, recurentul-reclamant arătând că formulează recurs împotriva modului de judecare şi soluţionare a excepţiei şi a cererii formulate la data de 14 iunie 2021, respectiv a excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bacău şi a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de a căror lămurire depinde soluţionarea prezentei cauze.

Verificând actele dosarului de apel, Înalta Curte constată că singurul termen de judecată acordat pentru soluţionarea recursului de către această instanţă a fost cel din data de 14 iunie 2021, termen la care, prin decizia nr. 271 din data de 14 iunie 2021, curtea de apel a respins excepţia necompetenţei sale materiale şi cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, singura hotărâre pronunţată în cauză este decizia anterior menţionată, neexistând vreo altă încheiere prin care instanţa să se fi pronunţat asupra aspectelor invocate de către recurentul-reclamant.

În plus, potrivit art. 132 alin. (2) C. proc. civ., soluţia dată excepţiei necompetenţei instanţei poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză, fiind supusă aceloraşi căi de atac cu cea prin care se soluţionează cauza.

În acelaşi sens, nici normele care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (art. 519 şi urm. C. proc. civ.) nu prevăd o cale de atac distinctă cu privire la situaţia în care s-ar respinge o cerere de demarare a unei asemenea proceduri de către una dintre părţile aflate în litigiu.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurentul-reclamant, Înalta Curte reţine că, în teoria şi practica judiciară, s-a conturat opinia conform căreia cererile accesorii, formulate într-o cale de atac neprevăzută de lege, nu vor putea fi analizate, deoarece nu învestesc instanţa.

Dacă nu s-ar proceda astfel, pe de o parte, s-ar ajunge în situaţia în care, într-o cale de atac inadmisibilă, s-ar deschide posibilitatea formulării unor cererii care ar avea ca singur rezultat prelungirea duratei procesului, iar, pe de altă parte, instanţa s-ar pronunţa asupra unei chestiuni invocate într-o cale de atac cu care nu a fost legal învestită, ceea ce nu este permis.

Prin urmare, Înalta Curte constată că solicitarea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este formulată de către recurentul-reclamant într-o cale de atac - recurs - inadmisibilă, situaţie în care aceasta nu poate fi analizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 271 din 14 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2022.