Insurance liability for bodily injury: Recourse dismissed as inadmissible due to suppression of cassation in insurance matters

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. x/2019 la data de 21 februarie 2019, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâţii Oraşul Cehu Silvaniei prin primar, Primarul Oraşului Cehu Silvaniei şi S.C. B. S.A. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâţii în solidar la plata sumei de 13.698,87 RON reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciile materiale produse în urma vătămării corporale a reclamantului în accidentul din data de 27.07.2014, în solidar la plata sumei de 202.269 RON, reprezentând beneficiul nerealizat în urma vătămării corporale a reclamantului în accidentul din data de 27.07.2014, în solidar la plata sumei de 950.000 euro sau echivalent în RON la data plăţii, reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciile morale datorate vătămării corporale a reclamantului în urma accidentului din data de 27.07.2014, să dispună obligarea pârâtei B. S.A. să plătească reclamantului penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere aferente sumelor la care va fi obligată în temeiul hotărârii judecătoreşti, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective, cu obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Sălaj

Prin sentinţa civilă nr. 410/26.06.2020 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Oraşului Cehu Silvaniei.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

Pârâta S.C. B. S.A. a fost obligată la plata în favoarea reclamantului A. a sumei de 120.000 EUR, cu titlu de daune morale, precum şi la plata sumei de 13.698,87 RON cu titlu de daune materiale.

Pârâta S.C. B. S.A. a fost obligată la plata, în favoarea reclamantului A., de despăgubiri periodice lunare, constând în diferenţa dintre pensia de invaliditate încasată de reclamant şi venitul minim net pe economie în România, de la data acordării pensiei de invaliditate şi pentru viitor.

Pârâta S.C. B. S.A. a fost obligată la plata în favoarea reclamantului A. a penalităţilor de întârziere de 0,2%/zi de întârziere începând cu a 11-a zi de la data de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive şi până la data plăţii efective.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Cehu Silvaniei prin Primar.

Pârâta S.C. B. S.A. a fost obligată la plata în favoarea reclamantului A. a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând avans onorariu expert.

S-a luat act că reclamantul A. va solicita celelalte cheltuieli de judecată, cu excepţia celor privind expertiza, pe cale separată.

S-a luat act că pârâta S.C. B. S.A. a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

S-a luat act că pârâtul Oraşul Cehu Silvaniei prin Primar nu a solicitat cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă

Prin decizia nr. 295 A din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, s-au admis în parte apelurile formulate de reclamantul A. şi pârâta S.C. B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 410/26.06.2020, pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2019, schimbată în parte în sensul că:

A fost obligată pârâta S.C. B. S.A. la plata în favoarea reclamantului A. a sumei de 120.000 euro (80% din 150.000 euro) cu titlu de daune morale, precum şi la plata sumei de 10.959 RON (80% din 13.698,87 RON), cu titlu de daune materiale.

A fost obligată pârâta S.C. B. S.A. la plata, în favoarea reclamantului A., de despăgubiri periodice lunare, reprezentând 80% din diferenţa dintre pensia de invaliditate încasată de reclamant şi venitul minim net pe economie în România, de la data acordării pensiei de invaliditate şi pe viitor.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei nr. 295 A din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A..

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea spre rejudecare a cauzei către Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluţia din 19 mai 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit termen la data de 15 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, prin raportare la dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte reţine următoarele:

Prima instanţă a fost sesizată cu soluţionarea unei acţiuni în răspundere civilă delictuală formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Cehu Silvaniei prin primar, Primarul Oraşului Cehu Silvaniei şi S.C. B. S.A.

Prin cererea înregistrată, reclamantul, în calitate de victimă a unui accident, a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii în solidar la plata de despăgubiri civile pentru prejudiciile materiale şi morale produse în urma vătămării sale.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu şi cu S.C. B. S.A., întrucât pentru tractorul cu care s-a produs accidentul exista o poliţă de asigurare de răspundere civilă auto RCA, la această societate.

Aşadar, prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, fiind vorba despre un litigiu izvorât dintr-un raport de asigurare, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat şi a producerii riscului asigurat.

În primă instanţă, litigiul a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 410 din 26 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, iar în apel, prin decizia civilă nr. 295 A din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă. Împotriva deciziei pronunţate de către instanţa de apel a înţeles să exercite recurs pârâta S.C. B. S.A.

Art. 483 alin. (2) din Codul de procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 21 februarie 2019, prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin acest act normativ - 21 decembrie 2018 - în materiile prevăzută expres de alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură aplicându-se, evident, doar cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 310/2018, astfel cum prevede art. 24 din C. proc. civ., potrivit cu care dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi (art. 25 din cod).

Faţă de dispoziţiile legale mai sus evocate, se constată că pentru litigiile având ca obiect cereri în materia asigurărilor au fost instituite două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Astfel, decizia civilă nr. 295 A din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin care s-au admis în parte apelurile declarate împotriva soluţiei instanţei de fond într-un litigiu din materia asigurărilor, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 21 februarie 2019 şi că prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat şi a producerii riscului asigurat, hotărârea pronunţată în apel de Curtea de Apel Cluj este definitivă, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate în litigii din materia asigurărilor.

Se mai reţine că, în raport de dispoziţiile art. 457 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora "Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege", menţiunea în cuprinsul deciziei atacate a faptului că părţile au deschisă calea de atac a recursului nu are niciun efect asupra admisibilităţii căii de atac, potrivit celor mai sus-arătate.

Prin urmare, menţiunea greşită din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părţi nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale, în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

În concluzie, constatând că hotărârea pronunţată în apel nu putea fi atacată cu recurs deoarece legiuitorul a suprimat expres această cale de atac în privinţa litigiilor izvorâte din contracte de asigurare, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 295/A/2020 din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 295/A/2020 din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă recurenta S.C. B. S.A. la plata către intimatul A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON, reprezentând onorariu avocat, redus.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.