Revision inadmissible where the decision challenged was based on a prior judgment rather than the subsequently annulled contract

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timişoara sub nr. x/25.04.2002, reclamantul A., prin mandatar B., a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara, solicitând să se dispună întabularea în cartea funciară x Timişoara, nr. top. x a dreptului său de proprietate asupra imobilului casă şi curte, situat în Bd. x, dobândit prin cumpărare de la C., în baza convenţiei din 7 noiembrie 1950, astfel cum s-a constatat prin decizia civilă nr. 703/2002 a Curţii de Apel Timişoara.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Timişoara

Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 10666 din 10 iunie 2002, a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A., reţinând că, deşi ambele părţi prezintă titlu de proprietate asupra imobilului, formalităţile cerute de art. 17 din Legea nr. 115/1938 referitoare la întabulare au fost îndeplinite doar de pârât, iar titlul acestuia nu a fost atacat în justiţie.

Împotriva sentinţei civile nr. 10666 din 10 iunie 2002 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2002 a formulat apel reclamantul A.. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Timiş, secţia civilă, sub nr. x/2002.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Timiş

Prin decizia nr. 1239/A din 24 septembrie 2002, Tribunalul Timiş a admis apelul reclamantului şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis excepţia nulităţii absolute a înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară nr. x Timişoara, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3554/1960, pronunţată de Tribunalul Popular al Oraşului Timişoara în dosarul nr. x/1960, excepţie invocată de intervenientul accesoriu D., precum şi cererea de intervenţie şi a dispus întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea reclamantului, conform deciziei nr. 703/2002 a Curţii de Apel Timişoara.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi intervenientul accesoriu D..

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 2665 din 4 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă a admis recursurile declarate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi intervenientul accesoriu D. şi a modificat în tot decizia pronunţată de tribunal, nr. 1239 din 24 septembrie 2002, respingând apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei Judecătoriei Timişoara nr. 10666 din 10 iunie 2022.

Împotriva deciziei nr. 2665 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă a formulat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, solicitând admiterea recursului în anulare, casarea deciziei şi respingerea recursurilor declarate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi intervenientul D..

5. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 4807 din 25 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă în dosarul nr. x/2003, s-a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 2665 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara. S-a modificat această decizie şi, rejudecând, s-au respins recursurile declarate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi intervenientul D. împotriva deciziei civile nr. 1239 A din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Timiş, pe care a menţinut-o în totalitate.

Împotriva deciziei nr. 4807 din 25 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă au formulat cerere de revizuire, la data de 8 octombrie 2020, Municipiul Timişoara, prin primar, Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara.

6. Cererea de revizuire declarată

Prin cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 din C. proc. civ., revizuenţii au solicitat revizuirea deciziei nr. 4807/25.06.2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2003, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu E., în sensul schimbării în tot a hotărârii atacate şi respingerii cererii de recurs în anulare, cu consecinţa menţinerii ca temeinice şi legale a deciziei nr. 2665 din 4 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul cu nr. x/2002

În esenţă, revizuenţii au arătat că decizia a cărei revizuire se solicită s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals, întrucât, prin încheierea penală nr. 2363/17.09.2020, pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2020 s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi, în temeiul art. 5491 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisului intitulat "contract de vânzare-cumpărare" din 07.11.1950, intervenit între A., cumpărător şi C., vânzător, depus în dosarul civil nr. x/2001 al Judecătoriei Timişoara.

Au mai arătat că, prin decizia civilă nr. 3554 din 03.06.1960 a Tribunalului Popular al al oraşului Timişoara, a fost admisă cererea formulată de Sfatul Popular al Oraşului - Secţiunea Financiară Timişoara şi s-a încuviinţat vânzarea imobilului din str. x de către numita C. la licitaţie, în contul datoriilor reprezentate de impozitele neplătite de aceasta, care avea domiciliul în Israel.

Prin decizia nr. 377/11.03.1961 a Sfatului Popular al Oraşului Timişoara, imobilul a fost trecut în administrarea Întreprinderii de Locuinţe şi Localului Timişoara. La data de 10.08.1961 a fost înscris dreptul de proprietate al imobilului în favoarea Statului Român, obţinut în baza Decretului nr. 224/1951 şi aflat în administrarea Întreprinderii de Locuinţe şi Localului Timişoara.

Mai arată că, în dosarul nr. x/2001 al Judecătoriei Timişoara, A., prin mandatar B., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta C., născută F. să constate că, prin convenţia încheiată între părţi la 07.11.1950, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Timişoara, str. x, înscris în cartea funciară nr. x Timişoara, indicând că, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta, aceasta i-a vândut imobilul, iar el a achitat preţul.

Prin sentinţa civilă nr. 9588/06.06.2001, în dosarul nr. x/26.03.2001, acţiunea a fost anulată ca insuficient timbrată de Judecătoria Timişoara. Prin decizia civilă nr. 2706/a din 09.11.2001 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2001 a fost admis apelul formulat de A., fiind respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 703 din 13.03.2002 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2001 a fost admis recursul formulat de A. şi a fost admisă acţiunea acestuia, constatându-se că, prin contractul sub semnătură privată din 07.11.1950, numitul A. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din Timişoara, str. x, înscris în cartea funciară nr. x, nr. top. x.

La data de 17.06.2002 s-a notat în cartea funciară că, prin decizia civilă nr. 703 din 13.03.2002 a Curţii de Apel Timişoara, A. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul sub semnătură privată din 07.11.1950, încheiat cu pârâta C..

Conchid revizuenţii că, deoarece s-a constatat că înscrisul intitulat contract de vânzare-cumpărare depus la dosarul civil nr. x/2001 al Judecătoriei Timişoara este falsificat şi a stat la baza pronunţării deciziei a cărei revizuire se solicită, se impune admiterea cererii.

7. Apărările formulate în cauză

Intimata E. a formulat întâmpinare la data de 9 noiembrie 2020, invocând lipsa calităţii sale procesuale pasive, excepţia lipsei calităţii sale de mandatar al lui A., precum şi excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a lui A., arătând că acesta a decedat la data de 20.07.2007.

Prin încheierea din 17 martie 2021, Înalta Curte a luat act că excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatului A. este fondată, dispunând introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia.

Prin încheierea de şedinţă din 15 septembrie 2021 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesualei pasive a intimatei E. şi s-a admis excepţia lipsei calităţii aceleiaşi intimate de reprezentant al intimatului A..

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia a cărei revizuire s-a solicitat, prin prisma motivului de revizuire invocat şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că revizuirea declarată este nefondată potrivit considerentelor expuse în cele ce succed.

Critica principală a revizuenţilor priveşte faptul că decizia a cărei revizuire se cere s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals, în urma judecăţii, şi anume înscrisul intitulat "contract de vânzare-cumpărare" din 07.11.1950, intervenit între A., cumpărător, şi C., vânzător, argument circumscris motivului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. din 1865.

Potrivit art. 322 pct. 4 din C. proc. civ., "Revizuirea (…) unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere (…) dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii (…)".

Acest motiv de revizuire are ca justificare legală dispariţia temeiului material al hotărârii atacate pe această cale, întrucât conţinutul înscrisului în baza căruia s-a pronunţat hotărârea nu corespunde realităţii.

În măsura în care înscrisul a fost declarat fals, revizuirea este, în principiu, admisibilă, fiind fondată numai dacă înscrisul a reprezentat şi temei al hotărârii, cu alte cuvinte dacă a constituit fundamentul ei, textul de lege impunând astfel o dublă condiţie.

Aceasta întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, va anula cea din urmă hotărâre.

Această reglementare legală a soluţiilor pe care le poate pronunţa instanţa de revizuire dă expresie scopului căii de atac în discuţie, care constă, de regulă, în îndepărtarea erorilor săvârşite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată; doar în ipoteza hotărârilor potrivnice legea prevede că soluţia pe care instanţa de revizuire o va pronunţa, atunci când găseşte calea de atac întemeiată, este cea a anulării celei din urmă hotărâri - în mod firesc, de altfel, pentru că în acest fel se valorifică autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Limitele dezbaterilor în care se desfăşoară judecata cererii de revizuire sunt indicate în art. 326 alin. (3) din C. proc. civ.. Ele vizează atât admisibilitatea căii de atac, cât şi faptele pe care ea se întemeiază, fapte care trebuie să aibă, aşadar, aptitudinea de a determina schimbarea hotărârii.

Înalta Curte reţine că, prin încheierea penală nr. 2363 din 17 septembrie 2020, Judecătoria Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi, în temeiul art. 5491 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a înscrisului intitulat "contract de vânzare-cumpărare" din 07.11.1950, intervenit între A., cumpărător, şi C., vânzător, depus în dosarul civil nr. x/2001 al Judecătoriei Timişoara.

Astfel, se constată că, în cauză, prima condiţie privind existenţa înscrisului declarat fals este întrunită.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie - caracterul determinant al înscrisului declarat fals în pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită - se constată că, prin decizia nr. 4807/26.06.2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2003 s-a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 2665 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara. S-a modificat această decizie şi, rejudecând, s-au respins recursurile declarate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi intervenientul D. împotriva deciziei civile nr. 1239 A din 4 septembrie 2002 a Tribunalului Timiş, pe care a menţinut-o în totalitate. Prin respectiva decizie, Tribunalul Timiş a admis apelul reclamantului şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis excepţia nulităţii absolute a înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară nr. x Timişoara, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3554/1960, pronunţată de Tribunalul Popular al Oraşului Timişoara în dosarul nr. x/1960, excepţie invocată de intervenientul accesoriu D., precum şi cererea de intervenţie şi a dispus întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea reclamantului, conform deciziei nr. 703/2002 a Curţii de Apel Timişoara.

Existenţa caracterului determinant al înscrisului declarat fals în pronunţarea hotărârii urmează a se analiza în raport de soluţia întabulării dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea reclamantului.

Or, se constată că întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din Timişoara, Bd. x, înscris în CF nr. x Timişoara, nr. top. x, casă cu etaj şi curte de 807 mp a fost realizată în baza deciziei nr. 703 din 13 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă în dosarul nr. x/2001, decizie prin care s-a admis recursul declarat de reclamantul A. şi s-a admis acţiunea pe fond, în sensul că s-a constatat că, prin contractul sub semnătură privată din 7 noiembrie 1950, încheiat între pârâta vânzătoare şi reclamantul cumpărător, acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv.

Aşadar, decizia a cărei revizuire se solicită a avut la bază decizia nr. 703 din 13 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, iar nu înscrisul care s-a constatat a fi falsificat; acest înscris nu a stat la baza emiterii deciziei obiect al revizuirii pendinte, ci la baza deciziei prin care s-a constatat dreptul de proprietate al lui A., respectiv decizia nr. 703 din 13 martie 2002 sus-menţionată.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite cerinţele legale pe care textul art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. le impune pentru a se retracta hotărârea, întrucât, deşi înscrisul a fost desfiinţat, fiind fals, decizia atacată cu revizuire nu a fost fundamentată pe acest înscris, nu "s-a dat în temeiul" lui, aşa cum impune norma legală, ci în baza deciziei nr. 703 din 13 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2001.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident art. 322 pct. 4 din C. proc. civ., a cărui aplicabilitate este condiţionată de existenţa atât a înscrisului fals, cât şi caracterului determinant la pronunţarea deciziei a cărei revizuire se cere, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenţii Municipiul Timisoara, prin primar, Primarul municipiului Timisoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara, împotriva deciziei nr. 4807 din data de 25.06.2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, în dosarul nr. x/2003.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2021.