Jurisdiction for statutory enforcement penalties: identity of the executing court

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 24 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj prin Inspectoratul General al Poliţie Române, să se dispună obligarea debitoarei la plata în favoarea creditorului a unei penalităţi îndreptate spre maximul prevăzut de art. 906 alin. (2) C. proc. civ., calculată pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 910 alin. (3) rap. la art. 906 C. proc. civ.

La data de 20 iulie 2021, reclamantul a formulat extindere de acţiune faţă de intimaţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, în nume propriu, şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6331 din data de 14 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Judecătoria Cluj-Napoca a făcut aplicarea art. 906 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că Inspectoratul General al Poliţiei Române are calitatea de debitor potrivit art. 906 C. proc. civ., iar sediul social al acestuia se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Totodată, a reţinut că debitorul Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat şi contestaţie împotriva acestei executări silite, înregistrată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în care a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 10550 din data de 9 decembrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut incidenţa prevederilor art. 906 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a arătat că, în cauză, titlul executoriu, cât şi încheierea de încuviinţare a executării silite şi, respectiv, actele de executare întocmite în cauză privesc pe debitoarea secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj prin Inspectoratul General al Poliţiei Române, iar nu Inspectoratul General al Poliţiei Române în mod direct.

Ca atare, a apreciat că instanţa de executare se determină după sediul debitoarei secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj, sediu care se află în municipiul Cluj-Napoca.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, făcând aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 906 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la persoana care are calitatea de debitor - Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a reţinut că Inspectoratul General al Poliţiei Române este debitor în cauză, în timp ce Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a apreciat că debitoarea este secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj.

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă cererea prin care reclamantul A. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâţilor secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj prin Inspectoratul General al Poliţie Române, Inspectoratul General al Poliţie Române şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bistriţa Năsăud la plata penalităţilor solicitate în temeiul art. 910 alin. (3) rap. la art. 906 C. proc. civ., calculate pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei de a pune la dispoziţie acte, de a calcula drepturile cuvenite şi de a se conforma dispoziţiilor titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 130/2020 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 906 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare".

Prin urmare, legiuitorul, în cadrul procedurii de aplicare a penalităţilor reglementate de art. 906 C. proc. civ., a făcut trimitere expresă la instanţa de executare ca instanţă competentă a soluţiona o atare cerere.

În ceea ce priveşte noţiunea de instanţă de executare, Înalta Curte reţine că, în considerentele deciziei nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., instanţa supremă a dat eficienţă principiul unicităţii instanţei de executare, arătând că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare".

În speţă, prin încheierea civilă nr. 1584/CC din data de 9 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a încuviinţat executarea silită la cererea creditorului A., împotriva debitorului secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj prin Inspectoratul General al Poliţiei Române, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 130/2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Ca atare, având în vedere cele reţinute în cuprinsul deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 906 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Cluj-Napoca, care a încuviinţat executarea silită.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2022.