Negative jurisdictional conflict resolved: Territorial incompetence of private order cannot be raised ex officio, jurisdiction affirmed

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduş, la data de 2 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestuia din urmă să efectueze operaţiunile pentru transcrierea autoturismului dobândit prin contract pe numele acestuia.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. sentinţa civilă nr. 638 din data de 30 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Luduş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Judecătoria Luduş a reţinut că, potrivit contractului de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport încheiat la data de 3 septembrie 2020, depus la dosarul cauzei, locul încheierii contractului este Cluj-Napoca, iar din actul de identitate al pârâtului rezultă că acesta are domiciliul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj.

A arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi act normativ, mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Constatând că locul încheierii contractului de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport apare ca fiind în Cluj-Napoca, iar pârâtul are domiciliul în comuna Baciu, judeţul Cluj, văzând dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 şi cele ale art. 107 C. proc. civ., a apreciat că, în speţă, deşi este vorba de o competenţă alternativă, Judecătoria Luduş nu este nici instanţa de la locul încheierii contractului şi nici instanţa de la domiciliul pârâtului, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea prezentei cauze la Judecătoria Cluj-Napoca, instanţa de la domiciliul pârâtului şi de la locul încheierii contractului.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 7258 din data de 17 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi, în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Luduş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Astfel, în esenţă, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, raportat la prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a apreciat că, în cauză, fiind vorba de o necompetenţă de ordine privată, care putea fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, rezultă că Judecătoria Luduş nu avea posibilitatea să o invoce şi, prin urmare, trebuia să se considere legal învestită, independent de orice consideraţie referitoare la locul încheierii contractului sau la domiciliul pârâtului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Luduş şi Judecătoria Cluj-Napoca şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de împrejurarea că prima instanţă învestită a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, iar Judecătoria Cluj-Napoca, reţinând că, în speţă, competenţa teritorială este una de ordine privată, a apreciat că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoriei Luduş nu îi era permisă invocarea din oficiu a acestei excepţii.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduş, prin care reclamantul A. a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului B. să efectueze operaţiunile pentru transcrierea autoturismului dobândit prin contract pe numele acestuia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Astfel, potrivit art. 130 C. proc. civ., "(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. (3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Pentru toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Raportat la obiectul prezentului litigiu, astfel cum a fost anterior redat, în speţă, sunt incidente, ca norme care reglementează competenţa teritorială, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. care dispun în sensul că:

"În afară de instanţele prevăzute de art. 107-112, mai sunt competente: 3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Necompetenţa teritorială alternativă, prevăzută de dispoziţiile legale anterior evocate, aplicabile speţei în raport de izvorul obligaţiei de a face solicitate, este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare.

Or, în condiţiile în care excepţia nu este invocată de către pârât, instanţa învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluţioneze pricina.

În cauză, în termenul stabilit de lege, pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Luduş, ci instanţa a invocat această excepţie din oficiu, la termenul de judecată din data de 24 iunie 2021.

Prin urmare, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Judecătoria Luduş, chiar dacă nu ar fi fost competentă să judece cauza, nu putea să invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială şi să se desesizeze în acest fel de soluţionarea pricinii.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2022.