Revision request for trademark cancellation dispute: timeliness of contradictory judgments claim and validity of publicly accessible records as newly discovered evidence

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 15 septembrie 2020, sub nr. x/2020, revizuenta A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei nr. 953 din 26 mai 2020, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2017, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A. S.R.L., precum şi aceea a inadmisibilităţii acţiunii formulate de B. Bucureşti.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 387A din data de 11 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, fiind obligată la plata către intimata-reclamantă, Societatea B. S.A., a sumei de 6.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Consideră că atributele anulării mărcii deţinute nu pot aparţine A., ci exclusiv OSIM. În consecinţă, B. nu putea chema ca parte în dosarul x/2017 decât OSIM, A. neavând calitatea de a-şi anula propria marcă. Arată că în dosarul nr. x/2017 figurează ca şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci în calitate de pârâţi, neavând, spre deosebire de acesta, nicio posibilitate de a decide în privinţa anulării unei mărci . În această situaţie, chemarea pârâtei în judecata este lipsită de orice fundament juridic, ea neavând calitate procesuală pasivă.

Cu privire la excepţia absolută a inadmisibilităţii acţiunii formulate de B. Bucureşti, excepţie de ordine publică,ce poate fi invocată în orice stare a pricinii, potrivit art. 247 alin. (1) C. proc. civ. "cu consecinţa modificării hotărârii instanţei de recurs, revizuenta arată că prin sentinţa nr. 228/25.02.2016,Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în dosarul civil nr. x/2015, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă nr. 244 A/25.02.2016, s-a hotărât că este tardivă contestaţia formulată de B. şi nu poate fi luată în considerare pentru anularea mărcii B. atribuită A.. Rezultă clar că marca nu poate fi anulată printr-un alt dosar având aceleaşi părţi, cauză şi obiect. O hotărâre definitivă şi irevocabilă priveşte o cauză în ansamblul său şi nicidecum nu poate fi condiţionată de faptul că unele aspecte nu au fost abordate în cursul procesului.

Cuprinsul contestaţiei respinsă ca depusă tardiv, nu poate reprezenta obiectul unui dosar nou, fiind vorba de autoritate de lucru judecat. Partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuţie acelaşi drept, într-un alt litigiu. Având în vedere aceste considerente, acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2017, se prezintă ca inadmisibilă.

Pe fondul revizuirii, se arată că, după darea hotărârii atacate cu revizuire, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, care atestă că, până în anul 1996, B. Bucureşti a deţinut B., în paralel cu B., ceea ce demonstrează că cele două mărci reprezintă două entităţi diferite şi nu una identică ori similară, cum s-a reţinut prin hotărârea atacată(art. 509 pct. 5, C. proc. civ.).

A solicitat Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci să i se elibereze o dovadă în acest sens, dar a fost refuzată de consilier juridic al OSIM, cu motivarea că este vorba de o informaţie juridică ce nu-i poate fi oferită, când de fapt este o informaţie destinată publicităţii, dovadă că datele despre mărci apar în publicaţia Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, editată de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, putând fi consultat de către orice persoană interesată.

În această situaţie, pârâta solicită a se dispune ca OSIM să precizeze dacă până în anul 1996 a existat B./înscrisă în clasele 35 şi 41 pe care B., deţinătoarea mărcii, nu a mai prelungit-o,din acel an, situaţie despre care atât B. cât şi OSIM nu au făcut niciun fel de vorbire pe parcursul desfăşurării procesului, susţinând,dimpotrivă,că cele două mărci B. şi B. sunt identice. Se face precizarea că, din anul 1996, B. deţinătoarea mărcii B. nu a mai solicitat la OSIM prelungirea ei.

Se mai arată că există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, în sensul art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2017 au aceleaşi părţi (A.. B. şi OSIM), acelaşi obiect (atribuirea mărcii B.) şi aceeaşi cauză (anularea dreptului A. pentru B.. Aşa fiind, partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuţie acelaşi drept într-un alt litigiu. O hotărâre definitivă şi irevocabilă priveşte o cauză în ansamblu şi nicidecum nu poate fi condiţionată de faptul că unele aspecte nu au fost abordate în cursul procesului. Trebuie avut în vedere că hotărârea primei instanţe din dosarul nr. x/2015 a fost supusă controlului judiciar al unei instanţe superioare, cu respectarea dublului grad de jurisdicţie. Dacă nu s-ar ţine cont de hotărârea dată în dosarul nr. x/2015, s-ar ajunge ca o hotărâre definitivă şi irevocabilă să poată fi desfiinţată prin acţiunea în anulare prevăzută la art. 47 din Legea nr. 84/1998 şi nu printr-o cale de atac prevăzută în C. proc. civ.

Nu este admisibilă anularea înregistrării unei mărci,atât timp cât există o hotărâre care are autoritate de lucru judecat asupra acestui aspect (dosarul nr. x/2015).

Totodată, se arată că, în raport cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 84/1998, faţă de data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a deciziei nr. x, prin care i s-a atribuit dreptul la marca (6 mai 2014), rezultă că ultima zi de formulare în termen legal faţă de aceasta era 6 iulie 2014. Formularea contestaţiei de către intimata-reclamantă la data de 6 august 2014 este tardiv introdusă, aspect stabilit cu valoare de autoritate de lucru judecat prin hotărârea judecătorească nr. 228/25.02.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 244 A/15.03.2017pronimţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

In mod netemeinic s-a apreciat de către instanţe că, în cauză, nu este incidentă puterea lucrului judecat referitoare la lipsa de similitudine dintre marca pârâtei şi cea a D.. Hotărârea judecătorească nr. 228/25.02.2016 a

Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015, consacră lipsa de similitudine dintre marca pârâtei B. şi marca D., B.. În plus, trebuie subliniat faptul că dovadă a lipsei de similitudine a celor două mărci, până în anul 1996, B., a fost înscrisă în evidenţele OSIM cu cele două mărci considerate a fi diferite, din acel an B. nemaiprelungind B., probabil din raţiuni pecuniare.

Analiza dispozitivului sentinţei nr. 228/2502.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015, evidenţiază faptul că instanţa a statuat nu numai asupra tardivităţii contestaţiei D. împotriva deciziei Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. x, ci, totodată, admiţând contestaţia pe care a formulat-o A. împotriva hotărârii nelegale a OSIM de a-i anula marca, instanţa a statuat atât din punct de vedere procedural cât şi pe fondul cauzei, schimbând hotărârea Comisiei de Contestaţii şi Mărci din cadrul OSIM, rezultă că Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a procedat şi la analiza fondului cauzei, chiar dacă nu se impunea pentru a dobândi caracter de autoritate de lucru judecat.

In raport cu argumentele prezentate mai sus şi cu probele propuse, care

Demonstrează, în opinia revizuientei, că între mărcile B. şi B. nu există similitudine sau identitate, precum şi faptul că între dosarele nr. x/2015 şi y/2017 există autoritate de lucru judecat, se solicită anularea ultimei hotărâri, iar în situaţia admiterii cererii de revizuire, se solicită obligarea D. la plata sumei de 28000 RON, sumă încasata de aceasta cu titlu de cheltuieli de judecată în cadrul etapelor procesuale din cadrul revizuirii.

2. Apărările formulate în cauză

Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a formulat întâmpinare, prin care se solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A. în dosarul nr. x/2017, precum şi a excepţiei autorităţii de lucru judecat. Atât Tribunalul cât şi Curtea de Apel Bucureşti au constatat tardivitatea depunerii contestaţiei formulate de Societatea B. şi au dispus schimbarea Hotărârii nr. 13/2015 a Comisiei de contestaţii OSIM, respingerea contestaţiei ca tardiv formulată, cu consecinţa menţinerii Deciziei de admitere a mărcii B.". Prin urmare, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 430 C. proc. civ. cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în dosarul x/2015, aspect constatat de toate instanţele care au judecat cauza ce a constituit dosarul x/2017

Totodată, a depus întâmpinare şi B. prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca tardivă, iar în subsidiar ca inadmisibilă.

Din cuprinsul cererii formulate de A. rezulta ca aceasta este întemeiata pe motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8, respectiv descoperirea unor înscrisuri noi şi existenţa unor hotărâri potrivnice.

În cauza de faţă, presupusul înscris nou există chiar şi înainte de începerea litigiului înregistrat sub nr. x/2017, iar ultima hotărâre în raport de care a fost exercitată calea de atac a rămas definitivă chiar în data de 26.05.2020, odată cu pronunţarea deciziei revizuite, prin care s-a dispus respingerea cererii de recurs a A.. Aşadar, indiferent care ar fi momentul de început la care s-ar raporta, este indiscutabil faptul că cererea de revizuire, înregistrată la data de 15.09.2020 a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege, impunându-se respingerea cererii ca tardivă.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire privind descoperirea unor înscrisuri noi, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în cauză, nu există un înscris nou. Acest fapt este recunoscut chiar în cuprinsul cererii de revizuire, în care se menţionează că înscrisul nu a fost furnizat revizuentei.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire: privind existenţa unor hotărâri potrivnice, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că revizuenta insistă să reitereze argumentele sale cu totul nefondate şi lipsite de orice rigoare juridică, potrivit cărora hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2015 au stabilit, cu putere de lucru judecat, împrejurarea că între cele două mărci nu există similitudini care să creeze riscul de confuzie în sensul legii.

Prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibila, impunându-se respingerea ei ca atare.

3. Soluţia şi considerentele Inaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte apreciază că aceasta se impune a fi respinsă, în considerarea celor ce succed:

3.1. Cu privire la excepţia tardivităţii cererii de revizuire, excepţie invocată în apărare de cele două intimate, se reţin următoarele:

În raport cu dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, iar în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Circumscris motivului de revizuire reglementat de art. 509 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta susţine că, după darea hotărârii atacate cu revizuire, a solicitat Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci să-i elibereze o dovadă care să ateste că, până în anul 1996, B. Bucureşti a deţinut B., în paralel cu B., ceea ce ar permite proba că cele două mărci reprezintă două entităţi diferite, iar nu una identică ori similară, cum s-a reţinut prin hotărârea atacată. Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a refuzat, cu motivarea că este vorba despre o informaţie care nu-i poate fi oferită, când de fapt este o informaţie destinată publicităţii, dovadă că datele despre mărci apar în publicaţia Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, editată de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, putând fi consultată de către orice persoană interesată. În această situaţie, pârâta solicită instanţei de revizuire să ceară OSIM să precizeze dacă, până în anul 1996, a existat marca B., înscrisă în clasele 35 şi 41 pe care B., deţinătoarea mărcii, nu a mai prelungit-o, din acel an, situaţie despre care atât B. cât şi OSIM nu au făcut vorbire pe parcursul desfăşurării procesului.

Aşadar, revizuenta afirmă că, ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti a cărei revizuire o pretinde, Decizia nr. 953 din 26 mai 2020 a Înaltei Curţi, a obţinut informaţii potrivit cărora OSIM ar deţine înscrisuri doveditoare care atestă deţinerea de către B. Bucureşti a două mărci diferite, una dintre ele, marca B., înscrisă în clasele 35 şi 41, nefiind prelungită, din anul 1996, şi solicită instanţei să solicite oficial OSIM depunerea acestor înscrisuri.

Aşa fiind, nu s-ar putea considera că momentul iniţial al termenului de revizuire, astfel cum este acesta reglementat de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a împlinit, câtă vreme înscrisurile evocate de revizuentă nu au fost încă descoperite, prezumându-se doar că ele ar exista şi sunt deţinute de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Instanţa se află, practic, în imposibilitatea stabilirii momentului de la care începe să curgă termenul de revizuire şi, în aceste circumstanţe, nu poate constata împlinirea acestui termen, cu efectul respingerii revizuirii ca tardivă, în sensul celor solicitate de intimatele în proces.

În privinţa motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acela prin care revizuenta afirmă existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte constată că revizuirea întemeiată pe acest motiv a fost formulată după împlinirea termenului procedural de declarare a acestei căi extraordinare de atac.

Astfel, revizuenta afirmă că dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2017 au aceleaşi părţi (A.. B. şi OSIM), acelaşi obiect (atribuirea mărcii B.) şi aceeaşi cauză (anularea dreptului A. pentru B.). Hotărârea primei instanţe, din dosarul nr. x/2015, a fost supusă controlului judiciar al unei instanţe superioare, cu respectarea dublului grad de jurisdicţie, iar ignorarea acesteia ar permite ca o hotărâre definitivă şi irevocabilă să poată fi desfiinţată prin acţiunea în anulare prevăzută de art. 47 din Legea nr. 84/1998 şi nu printr-o cale de atac prevăzută în C. proc. civ.

În opinia revizuentei, există autoritate de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, solicită anularea ultimei hotărâri, în concret, a deciziei civile nr. 953 din 26 mai 2020, pronunţată în recurs de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Hotărârea judecătorească a cărei anulare se solicită în procedura revizuirii a rămas definitivă la data pronunţării, în data de 26 mai 2020, iar cererea de revizuire a fost transmisă în data de 14 septembrie 2020, conform menţiunii de pe plicul predat oficiului poştal(p.15 dosar).

În raport cu dispoziţiile art. art. 511 alin. (1) poct. 8 C. proc. civ., Inalta Curte constată că, în mod evident, revizuirea a fost declarată cu depăşirea substanţială a termenului procedural de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, înăuntrul căruia putea fi exercitată calea de atac a revizuirii, pentru motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Or, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

În absenţa unei cereri de repunere în termen, formulată şi admisă în condiţiile art. 186 C. proc. civ., revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. va fi respinsă ca tardivă.

3.2. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, Inalta Curte observă că ea a fost invocată de revizuentă în considerarea aceloraşi motive care susţin revizuirea pe temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Se arată că, printr-o hotărâre judecătorească anterioară, sentinţa civilă nr. 228/25.02.2016 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, contestaţia D. a fost respinsă ca tardivă, astfel că o cerere subsidiară, de anulare a mărcii, "B.", nu putea fi primită, întrucât se încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi hotărâri judecătoreşti. Această excepţie este, aşadar, susţinută de revizuentă în contextul revizuirii întemeiată pe art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentele care o fundamentează putând fi circumscrise, în integralitatea lor, acestui caz de revizuire. Or, cererea de revizuire întemeiată pe acest text normativ a fost formulată cu depăşirea termenului procedural reglementat de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind tardivă, astfel cum a fost enunţat anterior.

3.3. Referitor la excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a A. S.R.L., Inalta Curte reţine că aceasta este invocată de revizuentă cu motivarea că atributele anulării mărcii nu pot aparţine A., ci exclusiv OSIM. În consecinţă, B. nu putea chema ca parte, în dosarul x/2017, decât OSIM, A. neavând calitatea de a-şi anula propria marcă. În această situaţie, chemarea pârâtei în judecata este lipsită de orice fundament juridic, ea neavând calitate procesuală pasivă.

Înalta Curte observă că această excepţie a fost invocată, de aceeaşi parte, în faţa instanţei de recurs, în cuprinsul punctului de vedere la raport, iar prin decizia civilă nr. 953 din 26 mai 2020, Înalta Curte a luat act că se renunţă la susţinerea acestei excepţii.

Ipoteza este, aşadar, aceea în care o excepţie procesuală a fost invocată în faţa instanţei de recurs şi aceasta a fost soluţionată, dându-se eficienţă dreptului de dispoziţie al părţii la judecarea acestei excepţii.

În aceste circumstanţe, nu s-ar putea susţine, cu deplin temei, că instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat asupra excepţiei, în condiţii care să permită revizuirea hotărârii pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ. Mai mult decât atât, reiterarea excepţiei, prin cererea de revizuire, fără nicio trimitere la dezlegarea pe care instanţa în faţa căreia a fost anterior invocată a dat-o, apare a fi inadmisibilă.

Este adevărat că excepţiile absolute pot fi invocate, de regulă, de parte, în orice stare a procesului, inclusiv în faţa instanţei de revizuire, dacă regimul lor juridic permite o astfel de abordare. În speţă, însă, revizuenta invocă, într-un mod nepermis de legea de procedură, excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă în proces, ignorând judecata care a avut loc în recurs şi fără nici o trimitere la unul dintre cazurile expres şi limitativ reglementate prin lege, care ar permite revizuirea pentru acest motiv.

Aşa fiind, excepţia se va respinge, ca inadmisibilă.

3.4. Pe fond, din perspectiva motivului de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reaminteşte că revizuirea unei hotărâri judecătoreşti fundamentată în drept pe acest text normativ, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii legale: a) descoperirea unui înscris nou de către partea interesată, ceea ce semnifică ajungerea, pe orice cale de fapt, în posesia unui înscris stricto sensu, în accepţiunea pe care art. 265 şi urmatoarele C. proc. civ. o dau acestui mijloc de dovadă, şi care să nu fi fost utilizat ca atare în procesul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se cere; b) înscrisul care determină şi care justifică revizuirea să preexiste momentului la care a fost pronunţată hotărârea atacată; c) acest înscris să nu fi putut fi prezentat instanţei, întrucât fie a fost reţinut de partea potrivnică, fie a existat o împrejurare mai presus de voinţa părţii, care să fi împiedicat, obiectiv, depunerea lui.

În speţă, revizuenta susţine că, după pronunţarea hotărârii atacate cu revizuire, a aflat că Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci deţine acte care dovedesc faptul că, până în anul 1996, B. Bucureşti a deţinut două mărci diferite, iar nu identice ori similare, şi anume B. şi B., cea dintâi, nemaifiind prelungită. Se ataşează cererii de revizuire o adresă emisă de Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în data de 7 septembrie 2020, prin care se răspunde unei cereri de cercetare documentară, formulată de revizuentă în data de 3 septembrie 2020, cu privire la starea mărcii "B.".

Prin urmare, revizuenta nu a depus în faţa instanţei de revizuire un înscris nou stricto sensu, care să nu fi fost utilizat ca atare în procesul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Astfel, răspunsul pe care Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci l-a transmis revizuentei şi care a fost ataşat cererii de revizuire nu are valoarea unui înscris nou, în accepţiunea legii de procedură civilă şi nu poate justifica, în sine, admiterea prezentei cereri de revizuire.

Mai mult decât atât, revizuenta nu a făcut dovada faptului că înscrisul invocat a fost reţinut de partea adversă, ori că au existat împrejurări mai presus de voinţa sa care să împiedice prezentarea acestui înscris pe parcursul procesului, în condiţiile în care ea înseşi afirmă textual:

"datele despre mărci apar în publicaţia Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, editată de către OSIM, putând fi consultat de orice persoană interesată."

Chiar dacă s-ar admite că Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci deţine dovezile evocate de revizuentă, în virtutea competenţelor legale care i-au fost conferite, condiţia art. 509 pct. 5 C. proc. civ., impune ca aceste înscrisuri să nu fi putut fi înfăţişate de parte, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, iar această condiţie nu este îndeplinită. Necunoaşterea acestor înscrisuri de către revizuentă, la data judecăţii, relevă deficienţe de apărare în proces, întrucât partea, prin efortul propriu ori prin intermediul instanţelor judecătoreşti, ar fi putut prezenta o dovadă în sensul celor afirmate. Partea interesată să se prevaleze de un astfel de înscris, provenind de la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, putea să cerceteze şi să îl obţină, în caz contrar fiind în culpă.

Câtă vreme dovada invocată de parte există în arhivele Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, iar aceasta nu a încercat obţinerea ei şi nici nu a solicitat sprijinul instanţelor pentru a-l obţine, înainte de pronunţarea hotărârii definitive în acest proces, nu s-ar putea aprecia că există o împrejurare mai presus de voinţa părţii, insurmontabilă, care să o fi împiedicat în producerea dovezii în timp util.

Pe cale de consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile care permit revizuirea pe temeiul art. 509 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea, ca nefondată.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., revizuenta A. S.R.L. va fi obligată la plata sumei de 3464 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă Societatea B. S.A.., cheltuieli reprezentând onorariul avocatului ales al acestei părţi(p.62 dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 953 din 26 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Respinge, ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă pe revizuenta A. S.R.L. la plata sumei de 3464 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă Societatea B. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.