Failure to specify civil liability elements under Art. 249 CPC precludes cassation review of evidence and costs

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 16.01.2020 sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a chemat in judecata pe paraţii: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. - judecători la Trib. Vâlcea pentru a fi obligaţi sa-i plătească, primii 7 paraţi, daune morale in suma de 1.000.000 RON si toate daunele rezultate din imposibilitatea eliberării autorizaţiei de traducător si pentru refuzul MS de sesizare a organelor competente pentru efectuarea cercetării disciplinare, iar ultimii 3 paraţi la plata daunelor de întârziere urmare a anularii frauduloase si abuzive a cererilor.

Prin sentinţa civilă nr. 247 din 09.07.2020, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar x/2020 s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., L., G., E., H., I., Ministerul Sănătăţii, Tribunalul Vâlcea, J. şi K., având ca obiect " acţiune în pretenţii".

A fost obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtei G. a sumei de 2.000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, de care a beneficiat reclamantul cu titlul de ajutor public judiciar, s-a stabilit că rămâne în sarcina statului.

Prin decizia civilă nr. 150 din 28.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 247/2020, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile judiciare reprezentând ajutorul public judiciar sub forma scutirii apelantului de la plata taxei de timbru în cuantum de 50 RON, au rămas în sarcina statului.

A fost obligat apelantul să plătească intimatei I. 1500 RON cheltuieli de judecată si intimaţilor G. ş.a. 2000 RON cu acelaşi titlu.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, reclamantul a susţinut pe de o parte că hotărârea recurată este nemotivată, iar pe de altă parte a criticat soluţia adoptată cu privire la cheltuielile de judecată.

Astfel, sub aspectul nemotivării, s-a arătat că instanţa de apel nu a răspuns motivelor de apel formulate cu privire la nulitatea hotărârii instanţei de fond, aceasta fiind pronunţată fără administrarea probelor solicitate.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată la care a fost obligat de către instanţa de apel, a susţinut că deşi chitanţa depusă în dovedire atestă suma de 500 RON, în mod greşit s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 1500 RON.

De asemenea, recurentul este nemulţumit de faptul că pin dispozitivul hotărârii recurate a fost obligat la plata sumei de 2000 RON, către G. ş.a., fără să fie menţionate numele celorlalte persoane.

În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei atacate şi casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe pentru a se dispune administrarea probelor.

Prin întâmpinările formulate, intimaţii au solicitat, în principal anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar au formulat concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Prioritar, în ceea ce priveşte aspectul nulităţii recursului, chestiune invocată prin întâmpinările formulate, Înalta Curte constată că recurentul formulează critici referitoare la nemotivarea hotărârii recurate, precum şi critici legate de modul de acordare a cheltuielilor de judecată, ce pot fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se susţine că hotărârea atacată nu este motivată, fiind dată fără a se ţine cont şi fără a se administra probele solicitate, Înalta Curte reţine că este nefondat.

Contrar susţinerilor recurentului - reclamant, hotărârea atacată respectă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., referitoare la expunerea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia adoptată.

Astfel, instanaţa de apel a reţinut că prin motivele de apel reclamantul a criticat hotărârea din perspectiva faptului că prima instanţă de fond nu a administrat probele solicitate, anume proba cu interogatoriu, înscrisuri şi înregistrări video, respectiv faptul că instanţa n-ar fi făcut nicio referire la înscrisurile depuse.

În considerentele deciziei sale, instanţa de apel a arătat că reclamantul ignoră întreg context al cauzei, anume împrejurarea că prima instanţă de fond i-a solicitat, pentru determinarea corectă a cadrului procesual, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 11.06.2020, să precizeze, pe lângă numele şi adresele pârâţilor pe care înţelege să-i cheme în judecată, obiectul cererii de chemare în judecată, să specifice dacă solicită despăgubiri materiale şi/sau daune morale şi să arate cuantumul acestora. Cu excepţia indicării numelui şi adreselor unor pârâţi persoane fizice, reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Ca urmare a analizei motivelor de apel, instanţa de apel a argumentat că utilitatea administrării unor probe nu se putea produce decât în contextul formulării de către partea care afirmă a unor solicitări concrete şi a prezentării tuturor elementelor esenţiale antrenării răspunderii materiale pentru prejudiciul creat, în condiţiile art. 1349 şi urm. C. civ., 1357 şi 1371 C. civ.. În condiţiile în care reclamantul nu a înţeles să precizeze toate aceste elemente, prima instanţă de fond nu avea cum să aprecieze asupra utilităţii şi necesităţii probelor solicitate, cu atât mai mult cu cât nici teza probatorie nu se cunoaşte care ar putea fi în concret.

În concluzie, instanţa de apel a reţinut că atâta timp cât reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ., neprecizând obiectul, natura şi valoarea pretenţiilor solicitate în raport de fiecare pârât, pentru a se putea aprecia asupra îndeplinirii sau nu a condiţiilor răspunderii civile delictuale şi a probelor ce ar putea fi administrate în dezlegarea pricinii, hotărârea primei instanţe de fond este legală şi temeinică, la adăpost de criticile formulate.

Aşadar, nu se poate reţine o nemotivare sau o motivare necorespunzătoare a hotărârii recurate, instanţa de apel analizând în mod judicios şi adecvat hotărârea criticată şi motivele de apel invocate.

În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că în mod greşit instanţa de apel l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 1500 RON, deşi chitanţa de la dosar era în cuantum de 500 RON, precum şi faptul că reclamantul a fost obligat la plata sumei de 2000 RON cu acelaşi titlu, către intimaţii G. ş.a., fără a fi precizate numele celorlalţi intimaţi, Înalta Curte constată că nu poate fi primită.

Conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Astfel, în raport de solicitarea părţilor şi de dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., instanţa de apel a constatat că apelantul este în culpă procesuală şi, în mod corect, faţă de cheltuielile de judecată justificate cu chitanţele reprezentând onorariile avocaţilor, le-a acordat.

Faptul că în dispozitivul hotărârii s-a menţionat că va fi obligat apelantul la plata către intimaţii G. ş.a., fără să fie menţionate numele celorlalte persoane, nu justifică interes din partea reclamantului, aceasta fiind o chestiune care ţine de modul de executare a hotărârii, aspect care ii priveşte strict pe intimaţi cum se vor desocoti.

De asemenea, Înalta Curte reţine că îndreptarea erorilor materiale este reglementată de dispoziţiile art. 442 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere. (2) Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri. (3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii".

Totodată, dispoziţiile art. 445 din acelaşi act normativ, prevăd că îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului.

Aşadar, în ceea ce priveşte aspectul cheltuielilor de judecată reclamat prin prezentul recurs, în sensul că a fost obligat la 1500 RON cheltuieli de judecată faţă de intimata I. deşi chitanţa de la dosar era doar pentru suma de 500 RON, recurentul avea la îndemână posibilitatea de a apela la dispoziţiile reglementate de dispoziţiile legale sus enunţate.

În raport de considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe reclamantul A. la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata I. aferente soluţionării acestui recurs.

De asemenea, în temeiul aceloraşi dispoziţii, Înalta Curte îl va obliga pe reclamantul A. la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata G..

Contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, de care a beneficiat reclamantul cu titlul de ajutor public judiciar, rămâne în sarcina statului, conform art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 150 din 28 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Obligă pe reclamantul A. la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata I..

Obligă pe reclamantul A. la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata G..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.