Cassation annulled for non-framing of service irregularity within statutory illegality grounds

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Deliberând, asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Pe rolul Curţii de Apel Timişoara a fost înregistrat dosarul nr. x/2021, având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 223 din 11 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea din 13 aprilie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cererii de revizuire.

Astfel, la termenul de judecată din 13 aprilie 2021 instanţa a constatat lipsa revizuentului şi, reţinând faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă, a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Încheierea a fost pronunţată cu drept de recurs pe toată durata suspendării.

Prin cererea transmisă prin e-mail la 19 aprilie 2021, revizuentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 13 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, cale de atac ce nu a fost motivată în conformitate cu dispoziţiile art. 487 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, petentul a arătat că exemplarul de pe încheierea comunicată acestuia nu poartă semnătura judecătorilor, apreciind că nu au fost respectate prevederile art. 426 şi art. 427 C. proc. civ. şi nici cele ale Regulamentului de Ordine Interioară al instanţei ce a pronunţat hotărârea.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 10 iunie 2021, dispunându-se comunicarea acestuia.

În cuprinsul raportului s-a concluzionat că se pune problema nulităţii recursului.

Raportul a fost comunicat părţii la 18 iunie 2021.

Partea nu a depus punct de vedere la raport.

Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Cu toate acestea, sancţiunea nulităţii cererii de recurs nu va interveni în cazul în care instanţa ridică din oficiu motive de casare de ordine publică. Aceasta deoarece, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi invocate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică.

Examinând cererea de recurs, astfel cum aceasta a fost formulată, se constată că se aduc critici în legătură cu exemplarul încheierii din 13 aprilie 2021, exemplar comunicat revizuentului A., în sensul că respectivul înscris nu poartă semnătura completului care a pronunţat încheierea.

Având în vedere cele constatate, se apreciază că aspectele evidenţiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate ale încheierii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., criticile vizând în realitate o copie a actului procedural comunicat recurentului-petent în conformitate cu dispoziţiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate motive de casare de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul prezentării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

În consecinţă, reţinând că aspectele evidenţiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., în condiţiile prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 13 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2021.