Expropriation restitution appeal barred as recourse suppressed by procedural transition to exclusive appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal on the merits, rejecting the recurrents' claim as inadmissible, thereby leaving the Court of Appeal's decision to dismiss the underlying claims as final and in force. The dispute involved heirs suing a local municipality and its mayor for the restitution in kind or monetary compensation of a house, outbuildings, and associated land that had been abnormally expropriated from their ancestors, with the plaintiffs invoking the specific restitution framework of Law No. 10/2001. The decisive legal basis for the ruling was the principle of the legality of legal remedies, specifically applying Article 7(1) and (2) of Law No. 76/2012, which transitioned the appellate route for judgments issued by tribunals under Law No. 10/2001 from "recourse" to "appeal" following the entry into force of the New Code of Civil Procedure, thereby establishing that a decision already rendered by a Court of Appeal in this context is not susceptible to a further appeal to the High Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, Art. 457 din C. proc. civ; Expropriation restitution appeal barred as recourse suppressed by procedural transition to exclusive appeal: Prin rezoluţia din 7 iunie 2021 s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 23 septembrie 2021, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată la 22 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Comuna Păuleşti prin primar şi Primarul comunei Păuleşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea pârâţilor la restituirea în natură a imobilului situat în comuna Păuleşti, compus din casă şi anexe gospodăreşti cu teren aferent în suprafaţă de 11.661 mp înscrise în CF x Hrip şi CF x Hrip nr. top x/2, 232, 233 şi 235, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă să fie obligaţi pârâţii la plata de despăgubiri băneşti corespunzător cotei lor de moştenire pentru aceste imobile preluate abuziv de la antecesorii lor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin cererea modificatoare formulată la 7 februarie 2019 reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor să emită dispoziţie de restituire în natură a imobilului situat în comuna Păuleşti, sat Hrip, compus din casă şi anexe gospodăreşti cu teren aferent în suprafaţă de 11.661 mp înscrise în CF x Hrip şi CF x Hrip nr. top x/2, 232, 233 şi 235, corespunzător cotei lor de moştenire după autorul deposedat, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă sa fie obligaţi pârâţii să emită dispoziţie cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii sau despăgubiri băneşti corespunzător cotei lor de moştenire pentru aceste imobile preluate abuziv de la antecesorii lor şi solicitate de reclamanţi prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin încheierea din 17 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2018, constatându-se că au aceleaşi părţi şi acelaşi obiect.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Satu Mare
Prin sentinţa civilă nr. 212/D din 04 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, s-au respins cererile conexate formulate de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Comuna Păuleşti prin primar şi Primarul comunei Păuleşti.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea
Prin decizia civilă nr. 203/A din 18 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, s-a admis apelul declarat de apelanţii B. şi A., continuat de moştenitorii C. (în calitate de fiu al defunctului) şi D. (în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului), împotriva sentinţei civile nr. 212/D din 04.10.2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a anulat-o.
Rejudecând cererile conexate formulate de reclamanţi, s-a dispus respingerea acestora ca nefondate.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 203/A din 18 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanţii moştenitori C. şi D..
5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 08 februarie 2021, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare de la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi examinat la termenul de judecată din 06 aprilie 2021, când completul filtru a dispus continuarea procedurii de filtrare a recursului în vederea întocmirii unui supliment la raport.
Prin suplimentul la raport, comunicat părţilor la 15 aprilie 2021, conform dovezilor de comunicare de la filele x, s-a reţinut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.
Prin rezoluţia din 7 iunie 2021 s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 23 septembrie 2021, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reţinând următoarele:
În speţă, atât petitul acţiunii, cât şi motivele de fapt şi de drept invocate în susţinerea acesteia duc la concluzia sesizării instanţei de fond cu o contestaţie întemeiată pe Legea nr. 10/2001, îndreptată împotriva refuzului unităţii deţinătoare de a soluţiona notificarea înregistrată de reclamanţi.
În drept, Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată acţiunea, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevede că: "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".
Reiese, deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării este supusă recursului, acesta fiind de competenţa curţii de apel.
Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare, în primă instanţă, dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.
Or, în cauză, hotărârea tribunalului a fost pronunţată ulterior acestei date, respectiv la 04 octombrie 2019.
În speţă, se constată totodată incidenţa dispoziţiilor tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010 şi care stipulează că: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară".
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate rezultă că împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 calea de atac recunoscută de lege este apelul, recursul fiind suprimat.
Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că decizia nr. 203/A din 18 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, nu este susceptibilă de recurs.
Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.
Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 203/A din 18 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii D. şi C. împotriva deciziei civile nr. 203/A din data de 18 martie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2021.