Revizuire inadmissible against filtering panel decision under Law 18/1991; constitutional challenge to Article 493(5) CPC dismissed for lack of relevance.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii - decizia atacată

Prin decizia nr. 624 din 25 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1450 din 9 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă. A fost obligat contestatorul la plata sumei de 2.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B..

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 624 din 25 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat cerere de revizuire A., prin care a susţinut că hotărârea pronunţată în cauză este nelegală, cale de atac ce a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În cadrul căii de atac, revizuentul A. a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "care nu este supusă niciunei căi de atac" din cuprinsul art. 497 alin. (5) C. proc. civ. prin raportare la art. 20, art. 21 şi art. 44 alin. (2) din Constituţia României.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut, în esenţă, că hotărârile pronunţate de completul de filtru, chiar nelegale, nu pot fi cenzurate de completele de 5 judecători existente în cadrul instanţei supreme, completul de filtru funcţionând, în condiţiile art. 493 C. proc. civ., ca o supra instanţă.

S-a arătat că modalitatea de reglementare a prevederilor criticate este contrară art. 8, art. 17 şi art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus comunicarea cererii de revizuire şi a stabilit termen de judecată, cu citarea părţilor, în şedinţa publică din 23 septembrie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor sintagmei "care nu este supusă niciunei căi de atac" din cuprinsul art. 497 alin. (5) C. proc. civ. prin raportare la art. 20, art. 21 şi art. 44 alin. (2) din Constituţia României, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:

Conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate o competenţă specială, limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa în faţa căreia aceasta este ridicată să verifice îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei.

Cum condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una din condiţii nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cauză, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia referitoare la existenţa unei legături între dispoziţia legală pretins neconstituţională şi soluţionarea cauzei nu este îndeplinită.

Petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "care nu este supusă niciunei căi de atac" din cuprinsul art. 497 alin. (5) C. proc. civ. în faţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de revizuire a deciziei nr. 624 din 25 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, decizie prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1450 din 9 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei. Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma soluţiei pronunţate şi a dispoziţiilor legale în temeiul cărora această soluţie a fost pronunţată

În prezenta cauză, textul pretins neconstituţional nu are legătură directă cu obiectul concret al cauzei deduse judecăţii ori cu stadiul procesual al litigiului - revizuire declarată împotriva unei decizii pronunţate în contestaţie în anulare.

Astfel, şi dacă s-ar admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor criticate în sensul urmărit de parte, acest aspect nu ar avea relevanţă directă în soluţionarea cererii de revizuire, iar prefigurarea unei soluţii vizând neconstituţionalitatea nu creează premisele aplicării directe a acelei norme în vederea soluţionării căii extraordinare de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, urmează a respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 497 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la sintagma "care nu este supusă niciunei căi de atac".

Analizând cererea de revizuire în raport de chestiunea admisibilităţii, invocată din oficiu la acest termen de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

În speţă, prin decizia nr. 624 din 25 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1450 din 9 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă. A fost obligat contestatorul la plata sumei de 2.200 RON, cheltuieli de judecată către intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B..

Prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. dispun că: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă că legiuitorul a optat ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinară sau extraordinară, ceea ce duce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi susceptibile de a fi atacate cu revizuire sau contestaţie în anulare.

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. arată că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Prin urmare, se constată că decizia nr. 624 din 25 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă nu este supusă căii de atac a revizuirii.

În aplicarea prevederilor legale evocate anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 624 din 25 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 624 din 25 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuentul A..

Cu recurs în termen de 48 ore de la pronunţare cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Fără cale de atac cu privire la soluţia dată cererii de revizuire.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2021.