Suspension of enforcement pending appeal refused; no irreparable harm shown in construction restoration dispute.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

1. Obiectul cauzei

Prin decizia civilă nr. 1.525 din data de 27.10.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2012, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de apelanţii - reclamanţi A. şi B. S.R.L., de apelanţii - pârâţi C. şi D. şi apelul formulat de apelanţii - intervenienţi E. şi F..

Împotriva deciziei civile nr. 1.525 din data de 27.10.2020, au formulat recurs pârâţii C. şi D., solicitând şi suspendarea executării acesteia până la soluţionarea recursului - cea din urmă cerere nefiind motivată în fapt sau în drept.

2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Constanţa

Prin încheierea din 10 mai 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 1525 din data de 27.10.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2012, formulată de recurenţii - pârâţi C. şi D., în contradictoriu cu intimaţii - reclamanţi A. şi S.C. B. S.R.L., şi intimaţii - intervenienţi E. şi F..

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva încheierii din 10 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, au declarat recurs pârâţii C. şi D..

Recurenţii au solicitat admiterea căii de atac cu consecinţa admiterii cererii de suspendare a executării deciziei civile nr. 1525 din data de 27.10.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2012 până la soluţionarea recursului principal declarat împotriva acestei hotărâri.

Sub un prim aspect, recurenţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 4505 din 14 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa au fost obligaţi să readucă construcţiile reclamanţilor şi intervenienţilor la starea anterioară lucrărilor de construire realizate asupra imobilului proprietatea acestora, prin efectuarea lucrărilor de consolidare necesare potrivit raportului de expertiză, iar în caz de refuz, reclamanţii şi intervenienţii au fost împuterniciţi să efectueze lucrările de readucere la starea iniţială pe cheltuiala pârâţilor.

Hotărârea primei instanţe a rămas definitivă prin respingerea apelurilor formulate în cauză, pârâţii declarând recurs.

Susţin că suspendarea executării deciziei civile nr. 1525 din data de 27.10.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2012 este justificată deoarece au fost obligaţi la executarea unor lucrări de anvergură pe care le consideră lipsite de temei în primul rând din cauza producerii avariilor din alte motive decât intervenţia asupra construcţiei proprietatea pârâţilor şi, în al doilea rând, din cauza ignorării vechimii clădirilor reclamanţilor şi intervenienţilor la momentul acestei intervenţii.

Susţin că de momentul la care hotărârea definitivă devine executorie depinde şi posibilitatea reclamanţilor şi a intervenienţilor să aprecieze eventualul refuz de conformare al pârâţilor în raport cu obligaţia impusă.

Sub al doilea aspect, recurenţii critică soluţia pronunţată de curtea de apel prin care s-a reţinut că nu poate fi dispusă suspendarea executării deciziei recurate întrucât aceasta nu conţine vreo dispoziţie susceptibilă de executare silită, singura dispoziţie a instanţei de apel fiind cea de respingere, ca nefondate, a tuturor apelurilor formulate în cauză, sentinţa primei instanţe conţinând obligaţii susceptibile de executare silită, însă această hotărâre nu face obiectul recursului.

Se arată că, în conformitate cu prevederile art. 300 alin. (2) C. proc. civ., obiectul cererii de suspendare nu îl poate constitui decât executarea unei hotărâri recurate pronunţate în apel, indiferent dacă apelul a fost respins şi decizia nu conţine dispoziţii susceptibile de executare silită.

În drept, a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi G., H., I. şi J. nu au depus întâmpinare,

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă cu claritate din considerentele deciziei atacate, respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării deciziei civile nr. 1525 din data de 27.10.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2012, formulată de pârâţi, a avut ca principal temei împrejurarea că în cauză nu s-a făcut dovada unor motive temeinice privitoare la necesitatea preîntâmpinării producerii în patrimoniul acestora a unei pagube iminente şi care ar fi greu de reparat pe calea unei eventuale întoarceri a executării silite.

Această statuare a curţii de apel a avut în vedere cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 300 alin. (2) C. proc. civ. incidente în speţă, precum şi împrejurarea că pârâţilor le revenea obligaţia dovedirii existenţei acestor motive temeinice pentru luarea măsurii suspendării executării deciziei pronunţate de instanţa de apel, motive care nu au fost indicate în cererea de suspendare formulată.

Astfel cum a arătat instanţa învestită cu soluţionarea cererii de suspendare a executării, pârâţii au invocat critici de nelegalitate relativ la decizia recurată, care ţin de fondul recursului declarat în cauză, neputându-se constitui în motive temeinice de natură să conducă la admiterea cererii formulate în maniera solicitată de pârâţi.

Pe cale de consecinţă, soluţia curţii de apel, în planul interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cererii de suspendare a executării, prevăzute de art. 300 alin. (2) C. proc. civ., este una pe deplin legală, ea constituindu-se într-o aplicare justă a legii la starea de fapt reţinută în cauză.

De altfel, prin motivele de recurs pârâţii nu aduc argumente de nelegalitate a hotărârii recurate cu privire la acest aspect, ci se rezumă să explice, pentru prima dată în calea de atac, caracterul justificat al luării măsurii suspendării deciziei nr. 1525 din data de 27.10.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

Prin urmare, acest motiv de recurs este nefondat, neputându-se reţine că instanţa de apel ar fi săvârşit o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ.

Critica referitoare la considerentul subsidiar reţinut de curtea de apel în sprijinul soluţiei de respingere a cererii de suspendare referitor la faptul că măsura nu poate fi dispusă întrucât decizia nu conţine vreo dispoziţie susceptibilă de executare silită, deşi întemeiată, nu poate conduce la admiterea prezentei căi de atac deoarece în cauză nu s-a făcut dovada unor motive temeinice, conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, cu toate că în cauză aparenţele nu erau în sensul că era necesar ca decizia pronunţată în apel să conţină dispoziţii susceptibile de executare silită, acest motiv de recurs nu se impune a mai fi analizat în contextul soluţionării corecte a cererii de suspendare, prin prisma considerentului referitor la neinvocarea unor motive temeinice, în condiţiile art. 300 alin. (2) C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul pârâţilor, întrucât în cauză nu se verifică motivul de casare invocate - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâţii D. şi C. împotriva încheierii de şedinţă din 18 mai 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2021.