Immovable property vindication: qualification of appellate clarification orders as merits decisions eligible for revision under the res judicata doctrine

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei

A. Primul ciclu procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 05.08.2008, înregistrată sub nr. x/2008, pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul C., revendicând imobilul - casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de circa 1.600 mp curţi-construcţii şi arabil, situat în intravilanul judeţul Neamţ, între vecinii D., E., drumul sătesc şi moştenitorii defunctului F., înscris în sola 2, parcelele 11/1 şi 11/2, în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002, emis pe numele lui G..

Pârâtul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin cererea reconvenţională s-a solicitat obligarea reclamanţilor la plata daunelor morale şi materiale, iar în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi şi cu pârâta Primăria comunei Girov, s-a solicitat anularea în parte a titlului de proprietate al reclamanţilor, în sensul excluderii parcelei de teren curţi-construcţii în suprafaţă de 536 mp, precum şi emiterea, în favoarea acestuia, a unui titlu de proprietate pentru 1.632 mp teren intravilan Dăneşti.

Intervenienta H. a depus cerere de intervenţie în interes propriu, întemeiată pe calitatea de coproprietară a imobilului revendicat.

Reclamanţii au depus precizări la acţiunea introductivă.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ

Prin sentinţa civilă nr. 2154 din 30 aprilie 2013, Judecătoria Piatra Neamţ a anulat cererea reconvenţională, ca netimbrată; a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul I. în contradictoriu cu pârâţii J. şi H. şi, în consecinţă, a obligat pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului imobilul teren în suprafaţă de 1585 mp, situat în intravilanul judeţul Neamţ, în sola 2, parcela x (teren arabil în suprafaţă de 1.049 mp, conform titlului şi în suprafaţă de 1146 mp conform măsurătorilor) şi parcela x (teren curţi construcţii, în suprafaţă de 536 mp, conform titlului, şi în suprafaţă de 439 mp conform măsurătorilor), cu vecinătăţile: K., L., S- drum sătesc, M. şi N., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.) identificat pe conturul 102-106-111-126-125-128-129-131-132-133-135-143-150-136-138-102, prin raportul de expertiză întocmit de expertul O.; a obligat pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului construcţiile edificate pe terenul revendicat, constând în casă de locuit (având suprafaţa utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară şi două holuri) şi două construcţii anexe, respectiv magazie (transformată din grajd, cu suprafaţa utilă de 18,84 mp şi beci cu suprafaţa utilă de 6,56 mp) şi bucătărie de vară (cu suprafaţa utilă de 8,75 mp), identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul P.; a obligat pârâţii la plata sumei de 3213,8 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către reclamanţi.

4. Decizia pronunţată de Tribunalul Neamţ, în recurs

Prin decizia civilă nr. 143 din 28 decembrie 2018, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâţii J. şi moştenitorii pârâtei H. (decedată pe parcursul judecăţii), respectiv Q., asistat de tatăl J., R. şi S. împotriva sentinţei civile nr. 2154/30.04.2013 a Judecătoriei Piatra Neamţ; a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a admis în parte acţiunea în revendicare formulată de reclamant împotriva pârâţilor; a obligat pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului imobilul teren în suprafaţă de 439 mp curţi-construcţii, situat în intravilanul jud.

Neamţ, în sola 2, parcela x, învecinat cu: N- rest proprietate reclamant, L., S- drum sătesc, M., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expert O. pentru termenul de judecată din data de 9.11.2012 cu notarea C. civ., delimitat prin linie punctată de restul terenului proprietatea reclamantului; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţi în faţa instanţei de fond; a respins ca inadmisibilă acţiunea în revendicare formulată de acelaşi reclamant în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, având ca obiect casa de locuit (având suprafaţa utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară şi două holuri) situată pe terenul de 439 mp curţi construcţii, situat în intravilanul jud.

Neamţ, în sola 2, parcela x, identificată prin raportul de expertiză întocmit de expertul P.; a respins ca neîntemeiată acţiunea în revendicare formulată de acelaşi reclamant în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, având ca obiect: suprafaţa de 1049 mp arabil (din măsurători 1146 mp arabil), situat în intravilanul jud. Neamţ, în sola 2, parcela x, învecinat cu: K., L., S- teren proprietate reclamant pentru care s-a admis acţiunea de revendicare, M. şi N., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în raportul de expertiză întocmit de expert O. cu notarea A; două construcţii anexe situate pe terenul de 439 mp curţi construcţii, situat în intravilanul jud.

Neamţ, în sola 2, parcela x, respectiv: magazie (transformată din grajd, cu suprafaţa utilă de 18,84 mp şi beci cu suprafaţa utilă de 6,56 mp) şi bucătărie de vară (cu suprafaţa utilă de 8,75 mp), identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul P.; a obligat pârâţii la plata sumei de 1.070 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către reclamant; a menţinut din sentinţă dispoziţia de anulare a cererii reconvenţionale ca netimbrată; a obligat intimatul-reclamant I. să plătească pârâţilor J., Q., asistat de tatăl J., R.

şi S. suma de 815 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Prin încheierea din 10 mai 2019, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de petentele R. şi S., în contradictoriu cu intimaţii J., Q., asistat de tatăl J., şi I.; a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018 a Tribunalului Neamţ, în sensul că a obligat pârâţii să lase în deplină proprietate reclamantului imobilul teren în suprafaţă de 439 mp curţi-construcţii, situat în intravilanul jud. Neamţ, în sola 2, parcela x, învecinat cu: N- rest proprietate reclamant, L., S- drum sătesc, M., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expert O. pentru termenul de judecată din data de 9.11.2012 cu notarea C. civ., delimitat prin linie punctată de restul terenului proprietatea reclamantului; a obligat pârâţii să lase în liniştită posesie reclamantului, din terenul identificat mai sus, suprafaţa ce excede următoarelor construcţii, identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul P.: casa de locuit (având suprafaţa utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară şi două holuri); anexe: magazie (transformată din grajd, cu suprafaţa utilă de 18,84 mp şi beci cu suprafaţa utilă de 6,56 mp) şi bucătărie de vară (cu suprafaţa utilă de 8,75 mp).

5. Decizia pronunţată de Tribunalul Neamţ, în revizuire

Prin decizia nr. 63 din 30 octombrie 2019, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de reclamantul I. împotriva deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2008, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

6. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în revizuire

Prin decizia nr. 77 din 10 februarie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant I. împotriva deciziei nr. 143 din 28.12.2018 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2008 şi a obligat revizuentul să achite intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 RON reprezentând onorariu de avocat redus.

7. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 1218 din 18 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţi, a admis recursul declarat de revizuentul I. împotriva deciziei nr. 77 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a casat decizia atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

B. Al doilea ciclu procesual

8. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în rejudecare

Prin decizia nr. 202 din 23 aprilie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant I. împotriva deciziei nr. 143 din 28.12.2018 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2008 şi a obligat revizuentul să achite suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul C. şi suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata T.

9. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei nr. 202 din 202 din 23 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a declarat recurs revizuentul-reclamant I..

Recurentul a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei curţii de apel, rejudecarea cererii de revizuire şi anularea deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018, lămurită prin încheierea din 10 mai 2019 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr. x/2008, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 17/01.02.2018 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Recurentul a susţinut că decizia atacată este nelegală întrucât cererea de revizuire a fost formulată împotriva deciziei civile nr. 143/28.12.2018 a Tribunalului Neamţ, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din 10.05.2019, hotărâri pronunţate în dosarul nr. x/2008, care evocă fondul, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Arată că încheierea din 10 mai 2019 pronunţată de Tribunalului Neamţ în dosarul nr. x/2008 face corp comun cu decizia civilă nr. 143 din 28 decembrie 2018, care evocă fondul.

Susţine că cererea de revizuire a fost formulată întrucât prin decizia civilă nr. 143/2018 din 28.12.2018, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din 10.05.2019, instanţa de recurs a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2013, generând în acest mod hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

A arătat recurentul că autoritatea de lucru judecat presupune ca o chestiune litigioasă odată tranşată de instanţă să nu mai poată fi adusă înaintea altei judecăţi, astfel încât ceea ce a stabilit o primă instanţă să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanţe ulterioare, respectiv drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară dată într-un alt proces.

În opinia recurentului, lămurind dispozitivul deciziei civile nr. 143/28.12.2018 prin încheierea din 10.05.2019, instanţa de recurs a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2013, generând astfel hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, contrar dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ.

10. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Q., S., J. şi R. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, s-a arătat că recurentul nu a indicat şi nici nu a argumentat vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. din 1865, fiind prezentate doar motive de netemeinicie ale deciziei atacate, care nu pot face obiectul analizei în recurs.

Cu referire la fondul recursului, intimaţii au susţinut că, din analiza celor două decizii invocate de recurent, nu rezultă autoritatea de lucru judecat deoarece nu este îndeplinită tripla identitate de cauză, obiect şi părţi, cerută de lege. Astfel, dosarul nr. x/2013, în care s-a pronunţat decizia nr. 17/2018, a avut ca obiect nulitatea parţială a titlului de proprietate, în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991, figurând pe lângă aceleaşi părţi, ca pârâte, şi cele două comisii de fond funciar, iar dosarul nr. x/2008 a avut ca obiect revendicarea unei suprafeţe de teren, în temeiul prevederilor C. civ., între aceleaşi părţi.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Relativ la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează un control de legalitate al hotărârii atacate, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Deşi recurentul nu a invocat, ca temei al recursului, vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., totuşi criticile formulate, prin care se susţine că încheierea din 10 mai 2019, pronunţată de Tribunalului Neamţ în dosarul nr. x/2008 face corp comun cu decizia civilă nr. 143 din 28 decembrie 2018, reprezentând hotărâri care evocă fondul, pot fi încadrate din oficiu, conform art. 306 alin. (3) din acelaşi cod, în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ipoteza care vizează pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Prin urmare, excepţia nulităţii este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Pe fondul motivelor de recurs, Înalta Curte constată că soluţia de respingere a cererii de revizuire este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile aduse de recurent hotărârii atacate fiind fondate.

Principala critică ce se impune a fi examinată vizează corecta calificare a naturii juridice a hotărârii împotriva căreia s-a formulat calea extraordinară de atac, ceea ce presupune stabilirea împrejurării dacă încheierea din 10 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2008 reprezintă o hotărâre care evocă fondul.

În acest sens, curtea de apel a reţinut că obiectul cererii de revizuire este încheierea din 10 mai 2021, hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs care însă nu evocă fondul cauzei (spre deosebire de decizia nr. 143 din 28 decembrie 2018), ci lămureşte întinderea dezlegării dispusă prin decizia nr. 143 din 28 decembrie 2018, astfel că nu poate constitui obiect al revizuirii.

Corelativ, reclamantul a susţinut că încheierea din 10 mai 2019 prin care a fost lămurită decizia nr. 143/28.12.2018, în procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., cu care face corp comun, reprezintă o hotărâre care evocă fondul, condiţie impusă de art. 322 C. proc. civ.

Analizând critica recurentului, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 322 C. proc. civ., calea extraordinară de atac a revizuirii poate fi exercitată împotriva unei hotărâri date de instanţa de recurs "atunci când evocă fondul", condiţie necesară şi în cazul în care se invocă motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

La nivel jurisprudenţial s-a afirmat că evocarea fondului presupune fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt anterior stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

În speţă, prin decizia civilă nr. 143/28.12.2018, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2008, s-a admis recursul pârâţilor declarat împotriva sentinţei civile nr. 2154/30.04.2013 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, s-a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că s-a admis în parte acţiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamant, au fost obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul curţi-construcţii în suprafaţă de 439 mp (descris la pct. I.4 din prezenta decizie) şi s-a respins, ca inadmisibilă, revendicarea casei de locuit şi, ca neîntemeiată, revendicarea terenului arabil în suprafaţă de 1049 mp (1146 mp din măsurători) şi a construcţiilor anexe - magazie şi bucătărie de vară (descrise, de asemenea, la pct. I.4 din prezenta decizie).

Ulterior, la cererea pârâtelor R. şi S., în procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., instanţa de recurs a pronunţat încheierea din 10 mai 2019 prin care a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018, în sensul că a obligat pârâţii să-i lase reclamantului în deplină proprietate terenul curţii-construcţii în suprafaţă de 439 mp şi în liniştită posesie, suprafaţa care excede construcţiilor casă de locuit şi anexe - magazie şi bucătărie de vară, din acest teren.

În esenţă, lămurirea deciziei a vizat înlăturarea sintagmei "şi liniştită posesie" în ceea ce priveşte "terenul ce constituie amprenta la sol" a construcţiilor, fiind lesne de observat că prin încheierea din 10 mai 2018, pronunţată în procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., s-a modificat în parte soluţia reţinută prin decizia nr. 143 din 28.12.2018.

Ca urmare, în mod eronat a reţinut curtea de apel argumentul că încheierea din 10 mai 2018 nu îndeplineşte condiţia evocării fondului impusă de prevederile art. 322 C. proc. civ., ci doar o lămureşte, neputând constitui obiect al revizuirii.

De altfel, prin decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual de instanţa supremă s-a reţinut, fără a constitui o problemă de drept dezlegată în condiţiile art. 315 C. proc. civ., faptul că "statuarea curţii de apel asupra obiectului revizuirii pendinte (…) nesocoteşte atributul încheierii din 10.05.2019, de a face parte, alături de celelalte tipuri de hotărâri - decizie ori sentinţă, din categoria hotărârilor judecătoreşti care intră în domeniul de reglementare al obiectului revizuirii, prevăzut de art. 322 pct. 7 coroborat cu art. 322 alin. (1) din C. proc. civ..".

Faţă de aceste considerente, reţinând incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) şi art. 313 din acelaşi cod, va admite recursul declarat de revizuentul I. şi va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, care se va pronunţa asupra cererii de revizuire ţinând seama şi de celelalte critici din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţi.

Admite recursul declarat de revizuentul I. împotriva deciziei civile nr. 202 din 23 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2021.