Cassation annulled for lack of legal illegality: factual re-evaluation of forced execution and budgetary offset in state-to-state debt recovery

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2018, la 20 martie 2018, reclamantul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 735.956,245 RON, reprezentând 1/2 din suma totală de 1.471.912,49 RON, achitată urmare executării silite a deciziei nr. 1144 din 23 octombrie 2014, pronunţate în dosarul nr. x/2009 de Curtea de Apel Ploieşti, derulată de creditorii A. şi B.; la plata cumulată a dobânzii legale a sumei de 735.956,245 RON, actualizate cu rata inflaţiei a sumei de 735.956,245 RON, conform art. 1535 C. civ., coroborat cu O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare privind obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1443, 1447 şi 1456 C. civ.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa nr. 1244 din 5 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul Ministerul Finanţelor Publice, reprezentant al Statului Român, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei. L-a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 735.956,245 RON, reprezentând 1/2 din suma totală de 1.471.912,49 RON, achitată de reclamant urmare a executării silite a deciziei nr. 1144 din 23 octombrie 2014, pronunţate în dosarul nr. x/2009 de Curtea de Apel Ploieşti, instrumentată de creditorii A. şi B., precum şi la plata dobânzii legale a sumei de 735.956,245 RON, calculate de la data plăţii, până la data achitării efective a debitului şi, pe cale de consecinţă, a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere referitor la actualizarea sumei de 735.956,245 RON cu rata inflaţiei.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia nr. 400 din 9 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul pârâtului Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri împotriva sentinţei nr. 1244 din 5 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat. A admis apelul declarat de reclamantul Ministerul Finanţelor Publice, reprezentant al Statului Român, împotriva sentinţei nr. 1244 din 5 iunie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă. A schimbat parţial sentinţa, în sensul că a admis integral acţiunea, inclusiv capătul de cerere privind actualizarea sumei de 735.956,245 RON, cu rata inflaţiei.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 400 din 9 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţele de fond şi apel au ignorat faptul că suma pretinsă de reclamant i-a fost restituită acestuia, documentele de la dosar făcând dovada că suma reţinută din fondul de rezervă este aceeaşi, cu mici diferenţe cauzate de curgerea dobânzilor, aceasta figurând în evidenţe cu menţiunea "anulare titlu executoriu".

Astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, plata a fost făcută în timpul executării silite, recurentul având conturile blocate urmare intervenţiei organului de executare. În această împrejurare, în lipsa unor disponibilităţi băneşti, a convenit cu reclamantul ca plata să se efectueze către codebitor, urmând ca, la prima rectificare, să se restituie suma plătită. Această înţelegere a constituit unicul motiv legal al ridicării popririi de pe conturile recurentului.

A susţinut că motivele de recurs sunt fundamentate pe înscrisurile ce privesc rectificarea bugetară, recurentul incluzând în disponibilul necesar şi suma asupra căreia poartă litigiul, fiind cuprinse dobânzile şi cheltuielile de executare. Acest aspect reiese din adresele MEIMMA nr. x din 19 decembrie 2015 şi MFP nr. x din 16 decembrie 2015.

A menţionat că hotărârile instanţelor de fond şi de apel sunt nelegale, întrucât suma avută în vedere la plata către Ministerul Finanţelor Publice reiese din titlul executoriu invocat de acesta.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, reclamantul l-a informat pe recurent că suma în discuţie a fost reţinută la buget, nefiind transferată în conturile sale urmare solicitării de plată, circuitul sumei pretinse fiind în cadrul aceluiaşi buget.

Suma ignorată de instanţe care poartă menţiunea "minus" a fost reţinută din bugetul recurentului. În aceste condiţii, prin hotărârile pronunţate în cauză, recurentului îi este impusă o plată dublă, cu caracter sancţionator.

5. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a invocat excepţia nulităţii recursului, din perspectiva faptului că motivele de recurs invocate reprezintă critici de netemeinicie, care nu se pot circumscrie dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

Recurentul-pârât nu a depus răspuns la întâmpinare.

6. Procedura de filtru

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a reţinut că recursul a fost formulat în termenul legal, este semnat şi scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, iar motivele de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., întrucât vizează situaţia de fapt şi interpretarea probatoriului administrat în cauză.

Prin rezoluţia din 4 noiembrie 2021, s-a stabilit termen pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului, la 27 ianuarie 2022, când instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei de nulitate a recursului invocate de intimatul-reclamant prin întâmpinare.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde: lit. b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului şi, lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Pentru ca o hotărâre să fie casată este necesar ca instanţa de recurs să aprecieze, cu privire la hotărârea recurată, că sunt incidente dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., prin care sunt reglementate motivele de recurs.

Aşadar, este necesar ca recurentul să invoce - şi susţinerea să fie apreciată ca fiind întemeiată - că, în cazul hotărârii atacate cu recurs, se regăsesc motivele de nelegalitate prevăzute de textul legal menţionat.

Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu se circumscrie dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., întrucât, din conţinutul memoriului căii de atac nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentată.

Astfel, obiectul căii extraordinare de atac îl constituie decizia nr. 400 din 9 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost respins apelul pârâtului Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri împotriva sentinţei nr. 1244 din 5 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat. A fost admis apelul reclamantului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost schimbată parţial, în sensul că a fost admisă integral acţiunea, inclusiv capătul de cerere privind actualizarea sumei de 735.956,245 RON, cu rata inflaţiei.

Raportând această soluţie la motivele de recurs supuse examinării, Înalta Curte constată că acestea nu vizează aspecte de nelegalitate din statuările curţii de apel, ci aspecte de temeinicie a cauzei, împrejurări de fapt ce ţin de procedura de executare silită împotriva recurentului şi care rezultă din modalitatea de apreciere a probatoriului, în baza căruia acesta pretinde că suma care s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată a fost, de fapt, achitată intimatului-reclamant.

În acest sens recurentul a susţinut că instanţele de fond şi apel au ignorat faptul că suma pretinsă de reclamant i-a fost restituită acestuia, documentele de la dosar făcând dovada că suma reţinută din fondul de rezervă este aceeaşi, aceasta apărând în evidenţe cu menţiunea "anulare titlu executoriu".

Făcând menţiune la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a arătat că plata a fost făcută în timpul executării silite, recurentul având conturile blocate urmare intervenţiei organului de executare. În această împrejurare, în lipsa unor disponibilităţi băneşti, a convenit cu reclamantul să efectueze plata către codebitor, urmând ca, la prima rectificare, să fie restituită suma plătită. Această înţelegere a constituit unicul motiv legal al ridicării popririi de pe conturile recurentului.

A susţinut că a inclus în disponibilul necesar şi suma asupra căreia poartă litigiul, fiind cuprinse dobânzile şi cheltuielile de executare, astfel cum reiese din adresele MEIMMA nr. x din 19 decembrie 2015 şi MFP nr. x din 16 decembrie 2015.

Alegaţiile sale au vizat împrejurarea că suma avută în vedere la plata către Ministerul Finanţelor Publice a fost reţinută din bugetul recurentului, situaţie în care recurentului îi este impusă o plată dublă, cu caracter sancţionator.

Faţă de motivele invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurentul a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care vizează greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, deducând judecăţii aspecte care privesc exclusiv împrejurări de fapt ce rezultă, susţine acesta, din evaluarea greşită a probatoriului.

Deşi a invocat, în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestor norme legale şi nici motivelor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul din cazurile de casare prevăzute de textul legal menţionat, astfel cum permit prevederile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Faţă de aceste considerente şi având în vedere că în cererea de recurs nu se regăsesc critici de nelegalitate ale deciziei nr. 400 din 9 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri împotriva deciziei nr. 400 din 9 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri împotriva deciziei nr. 400 din 9 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2022.