Challenge to execution belongs to court that authorized enforcement; positive conflict resolved in favor of Iași Court, prior declinations vacated.

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

După deliberare, asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

1. Contestaţia la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 8 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., contestaţie la executare împotriva executărilor silite în ansamblu, începute de Biroul Executorului Judecătoresc U. în dosarele de executare nr. 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831 şi 833/E/2019, împotriva somaţiilor emise în aceste dosare, precum şi împotriva încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare; a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, anularea executării silite însăşi, precum şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarele de executare menţionate, inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviinţată executarea silită şi să se constatate că nu există sume de plată aferente sentinţei civile nr. 376 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, secţia civilă.

La termenul de judecată din 7 aprilie 2021, prin raportare la faptul că în 17 dosare de executare încuviinţarea executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Iaşi, iar în trei dosare de executare încuviinţarea a fost admisă de Judecătoria Suceava, instanţa a dispus disjungerea şi formarea pentru fiecare dosar de executare, a unui nou dosar, având ca obiect contestaţie la executare, astfel formându-se şi prezentul dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. x/2021.

La termenul de judecată din 16 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 5358 din 16 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că executarea silită a fost încuviinţată cu privire la mai mulţi debitori, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, prin încheierea nr. 1812 din 17 februarie 2020 a Judecătoriei Iaşi, urmare declinării judecării cererii de încuviinţare a executării silite depuse de executorul judecătoresc la Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 326 din 27 ianuarie 2020 pronunţată de această instanţă.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a apreciat că legea nu distinge sub aspectul indicării exprese a competenţei cu privire la instanţa de executare, pentru cazul în care există mai mulţi debitori cu domiciliul sau sediul în circumscripţia unor instanţe diferite, motiv pentru care a avut în vedere dispoziţiile art. 112, 116, 126 şi art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ.

Sub efectele art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportat la pluralitatea de debitori de la data formulării cererii de încuviinţare a executării silite şi la instanţa de la sediul debitorului Tribunalul Suceava, respectiv Judecătoria Suceava, a reţinut că acestei instanţe i s-a conferit generic, înainte de soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare.

A apreciat că, Judecătoria Suceava, urmare soluţionării excepţiei ce a vizat aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., a transmis competenţa instanţei de executare către Judecătoria Iaşi, instanţă care se află în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Suceava.

Interpretând dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că împrejurarea potrivit căreia unii dintre debitorii în raport cu care a fost încuviinţată executarea silită au formulat contestaţie la executare, înregistrată la instanţa care a încuviinţat executarea silită, iar alţii au depus contestaţia la instanţa în a cărei circumscripţie au sediul alţi debitori, nu este de natură să schimbe competenţa instanţei de executare, stabilită deja legal în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Fiind determinată instanţa de executare, a apreciat că orice altă chestiune care priveşte executarea silită încuviinţată, contestaţia la executare precum şi alte incidente apărute în cursul executării silite, se soluţionează de instanţa de executare conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., respectiv de Judecătoria Iaşi.

Examinând înscrisurile aflate la dosar, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a considerat că rezultă fără echivoc faptul că executarea silită este aceeaşi cu cea încuviinţată de Judecătoria Iaşi, motiv pentru care, a stabili altă instanţă de executare, fără ca aceasta să fi încuviinţat executarea silită, ar fi inadmisibil.

A apreciat că nu este lipsit de interes aspectul ce decurge din interpretarea sistematică şi teleologică a dispoziţiilor art. 651 şi art. 714 C. proc. civ., fiind fără tăgadă că mai întâi se stabileşte instanţa de executare, după criteriul domiciliului debitorului, şi apoi această instanţă se învesteşte cu soluţionarea contestaţiei la executare. Faptul că, ulterior încuviinţării executării silite, în cazul pluralităţii de debitori cu sediul în circumscripţia unor instanţe diferite, fiecare ar formula contestaţie la executare la instanţa de la sediul său, fiind tot atâtea instanţe de executare, ar fi inadmisibil prin raportare la art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Păstrând raţionamentul din paragraful anterior, instanţa a arătat că încheierea de încuviinţare a executării silite se comunică tuturor debitorilor, pentru ca aceştia, în cazul în care formulează contestaţie la executare, să se adreseze aceleiaşi instanţe de executare care a încuviinţat executarea silită, chiar dacă domiciliul debitorilor se află în circumscripţii judecătoreşti diferite, pentru o bună administrare şi înfăptuire a actului de justiţie.

3. Hotărârea Judecătoriei Iaşi

Prin sentinţa civilă nr. 11484 din 3 noiembrie 2021, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, a apreciat că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în termenul impus de dispoziţiile legale. Astfel, a constat că, la primul termen cu părţile legal citate, această instanţă a dispus disjungerea contestaţiei la executare în 19 dosare, fără a invoca excepţia necompetenţei teritoriale, astfel că, prin depăşirea primului termen, competenţa a fost câştigată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

A făcut referire la dispoziţiile deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

A considerat că, deşi decizia amintită face referire la necompetenţa materială, iar nu la cea teritorială, argumentele reţinute în motivarea deciziei rămân aplicabile şi în situaţia necompetenţei teritoriale.

Reţinând că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti la al doilea termen cu părţile legal citate, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Judecătoriei Iaşi, în considerarea următoarelor argumente şi dispoziţii legale:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 8 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., contestaţie la executare împotriva executărilor silite în ansamblu, începute de Biroul Executorului Judecătoresc U. în dosarele de executare nr. 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831 şi 833/E/2019, împotriva somaţiilor emise în aceste dosare, precum şi împotriva încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare; a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, anularea executării silite însăşi, precum şi a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menţionate, inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviinţată executarea silită şi să se constatate că nu există sume de plată aferente sentinţei civile nr. 376 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Suceava.

La primul termen de judecată stabilit în cauză, 7 aprilie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, a dispus disjungerea şi formarea unor noi dosare, toate cu termen la 16 iunie 2021, având ca obiect contestaţie la executare pentru fiecare dosar de executare indicat în cererea de chemare în judecată, în urma disjungerii, cererile dobândind individualitate şi urmând a fi soluţionate separat, în cadrul mai multor procese, disjungerea fiind, în acest caz, o măsură premergătoare stabilirii competenţei de soluţionare a cererilor în raport de instanţele care au dispus încuviinţarea executării silite.

Aşadar, contestaţia formulată în cadrul dosarului de executare nr. 822/E/2019 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2021.

Faţă de acest aspect, se constată că la primul termen de judecată stabilit în dosarul format după disjungere, nr. 7607/302/2021, având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu intimata E., instanţa, constatând că procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită, a invocat, în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Trecând peste chestiunea referitoare la momentul invocării excepţiei de necompetenţă teritorială, care a fost interpretată diferit de Judecătoria Iaşi prin hotărârea de declinare, generând apariţia conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, că, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 376 din 21 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă în dosarul nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1431 din 12 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2009, la 16 decembrie 2019, creditoarea E. a formulat cerere de executare silită a debitorilor Tribunalul Suceava, Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava şi Ministerul Justiţiei, care a fost înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc U. sub nr. x/2019.

La rândul său, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 19 decembrie 2019, sub nr. x/2019, organul de executare a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorilor, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Iaşi prin sentinţa civilă nr. 326 din 27 ianuarie 2020, în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi de calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Suceava a creditoarei E..

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub acelaşi număr de dosar, această instanţă încuviinţând executarea silită prin încheierea nr. 1812 din 17 februarie 2020.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Conform art. 651 alin. (3) din acelaşi act normativ, "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Înalta Curte are în vedere faptul că, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, astfel cum s-a arătat, instanţa care a încuviinţat executarea silită în cauză este Judecătoria Iaşi, prin încheierea nr. 1812 din 17 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare iniţiată de Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte constată că Judecătoria Iaşi este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2022.