Territorial jurisdiction for enforcement objection: competence of the court that authorized execution over debtor’s registered seat

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

După deliberare, asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

1. Cererea

La 22 martie 2021, pe rolul Judecătoriei Alba Iulia a fost înregistrată, sub nr. x/2021, contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata A., prin care a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, anularea adreselor de înfiinţare a popririi, precum şi a tuturor actelor de executare subsecvente întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 1508/2019 şi întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi următ. C. proc. civ.

În drept, a invocat incidenţa art. 666 alin. (5) pct. 4, art. 667 şi următ. din C. proc. civ. şi a prevederilor O.U.G. nr. 71/2009.

2. Hotărârea Judecătoriei Alba Iulia

Prin sentinţa civilă nr. 1275 din 27 mai 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Alba Iulia a reţinut că intimata A. a înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc B. o cerere de executare silită împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 763/2008 pronunţată de Tribunalul Cluj şi încheierea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 335/2008 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2018.

Executorul judecătoresc a dispus deschiderea dosarului execuţional nr. x/2019, iar după încuviinţarea executării silite dispuse prin încheierea nr. 1346/CC/2020, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, l-a somat pe debitorul Ministerul Justiţiei să achite în termen de 15 zile de la primire suma de 230.937 RON şi a dispus, ulterior, înfiinţarea popririi asupra conturilor debitorului.

Împotriva executării silite, debitorul Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti, a formulat contestaţie la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, după declinarea competenţei în favoarea acestei instanţe de către Judecătoria Cluj Napoca.

Judecătoria Alba Iulia a reţinut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar conform art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Judecătoria a apreciat că nu pot fi reţinute apărările contestatorului potrivit cărora a devenit competentă material şi teritorial să judece contestaţiile la executare şi toate incidentele procedurale referitoare la dosarul execuţional nr. x/2020 al Biroul Executorului Judecătoresc B., urmare declarării competenţei în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.

În acest sens, a reţinut că, în procedura necontencioasă de încuviinţare a executării silite se procedează la verificarea competenţei în conformitate cu art. 529 alin. (1) C. proc. civ., cauza fiind declinată de la Judecătoria Cluj Napoca în urma aplicării prevederilor art. 127 C. proc. civ., întrucât cererea de încuviinţare a executării silite îi privea pe creditoarea A. şi pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei.

Cu toate acestea, contestaţia la executare ce formează obiectul prezentului dosar a fost formulată numai de către debitorul Ministerul Justiţiei, motiv pentru care a apreciat că, în acest caz, competenţa urmează a se stabili prin raportare la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în favoarea instanţei de executare, anume a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului, întrucât prin reţinerea competenţei în cadrul procedurii distincte a încuviinţării executării silite nu a operat o prorogare de competenţă şi în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei la executare.

Judecătoria Alba Iulia a apreciat că nu sunt aplicabile, prin analogie, prevederile art. 112 C. proc. civ., care instituie o competenţă alternativă pentru formularea acţiunii împotriva mai multor pârâţi, deoarece în această cauză au calitatea de părţi contestatorul Ministerul Justiţiei şi creditoarea A., iar nu şi ceilalţi debitori, în raport de care au fost reţinute dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

A considerat că împrejurarea că executarea silită a fost încuviinţată şi împotriva debitorilor Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj poate genera consecinţe sub aspectul instanţei competente doar în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, însă pentru stabilirea competenţei instanţei învestite cu judecata contestaţiei la executare sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Reţinând că sediul contestatorului este în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a stabilit, în raport de prevederile Anexei nr. 1 la H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, competenţa de soluţionare în favoarea acestei instanţe.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 9297 din 9 noiembrie, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că executarea silită a fost demarată la solicitarea creditoarei A. împotriva debitorilor Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj şi Ministerul Justiţiei, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 763 din 8 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Cluj, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1317 din 26 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2018, precum şi de încheierea de lămurire a titlurilor din 28 iunie 2019 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 43 din 15 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj.

A apreciat că executării silite contestate în dosarul nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B. îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Potrivit alin. (3) al acestui articol, instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Instanţa a constatat că, în cadrul dosarului de executare nr. 1508/2019, executarea silită se desfăşoară împotriva debitorilor Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj şi Ministerul Justiţiei, în temeiul titlurilor executorii mai sus menţionate. Luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a învestit Judecătoria Cluj Napoca cu cererea de încuviinţare a executării silite pentru toţi debitorii, în baza art. 112 alin. (1) C. proc. civ., însă prin încheierea nr. 3280 din 7 aprilie 2020, Judecătoria Cluj Napoca a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Această din urmă instanţă a încuviinţat executarea silită în dosarul de executare nr. 1508/2019, împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj, prin încheierea nr. 1346/2020.

Aplicând dispoziţiile legale anterior menţionate, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a apreciat că aparţine Judecătoriei Alba Iulia competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, care a şi reţinut calitatea sa de instanţă de executare la momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite.

A precizat că, astfel s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 20/2021 pronunţată recurs în interesul legii nr. 20/2021.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va reţine că aparţine Judecătoriei Alba Iulia competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. la 30 decembrie 2019, creditoarea A. a solicitat executarea silită a creanţelor stabilite prin titlurile executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 763 din 8 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Cluj, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1317 din 26 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2018, precum şi de încheierea de lămurire a titlurilor din 28 iunie 2019 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 43 din 15 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj.

La 1 aprilie 2020, organul de executare a sesizat Judecătoria Cluj Napoca cu o cerere formulată conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., prin care a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei, în baza titlurilor executorii menţionate.

Prin încheierea nr. 3280 din 7 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate de oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la 22 aprilie 2020, sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea nr. 1346 din 29 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Alba Iulia a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulate de petentul Biroului Executorului Judecătoresc B., privindu-i pe creditoarea A. şi pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei şi a încuviinţat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în baza titlurilor executorii anterior menţionate.

Împotriva executării silite, debitorul Ministerul Justiţiei a formulat prezenta contestaţie la executare, solicitând suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, anularea adreselor de înfiinţare a popririi, precum şi a tuturor actelor de executare subsecvente întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 1508/2019 şi întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi următ. C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Prin art. 651 alin. (3) C. proc. civ. legiuitorul a atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În materia executării silite, stabilirea instanţei competente, din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Înalta Curte constată că petentul Ministerul Justiţiei a sesizat Judecătoria Alba Iulia cu soluţionarea contestaţiei la executare, această instanţă fiind cea care a pronunţat încheierea nr. 1346 din 29 aprilie 2020 în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviinţată cererea creditoarei A., în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în baza titlurilor executorii pentru care, în dosarul de executare nr. 1508/2019, Biroul Executorului Judecătoresc B. a declanşat executarea silită.

În acest context, Înalta Curte reţine că, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilindu-se că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare iniţiată de Colegiul de conducere al instanţei supreme, Înalta Curte constată că Judecătoriei Alba Iulia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este instanţa care a încuviinţat executarea silită împotriva debitorului Ministerul Justiţiei.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care impun introducerea oricărei contestaţii la instanţa de executare care este, în speţă, Judecătoria Alba Iulia, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2022.