Decizia nr. 165/2022 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia I civilă

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

După deliberare, asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 18 februarie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., să se constatate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Individual Notarial E. sub nr. x din 15 februarie 2017; repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea actualilor proprietari, B. şi C. la predarea către reclamant a imobilului în suprafaţă de 1.127 mp, curţi construcţii, împreună cu o construcţie nefinalizată, tip P+1, în suprafaţă construită la sol de 207 mp, o construcţie P+1, în suprafaţă construită la sol de 150,97 mp şi o anexă gospodărească - garaj, fără implementare, în suprafaţă construită la sol de 34, 58 mp, situate pe acelaşi teren, imobil înscris în cartea funciară x (provenită din conversia electronică a CF vechi x) Piteşti; a imobilului în suprafaţă de 399 mp, curţi construcţii, împreună cu o construcţie fosă, în suprafaţă construită la sol de 3,82 mp, situată pe acest teren, înscris în cartea funciară nr. x (provenită din conversia electronică a CF vechi x) Piteşti; rectificarea cărţilor funciare a imobilelor prin înscrierea sa, în calitate de proprietar al acestora, respectiv CF nr. x (provenită din conversia electronică a CF vechi x) Piteşti, poziţionat cadastral sub nr. x şi CF nr. x (provenită din conversia electronică a CF vechi x) Piteşti, poziţionat cadastral sub nr. x; constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut sub semnătură privată nr. 5 din 15 februarie 2017, atestat de avocat F.; obligarea pârâtei D. la restituirea către reclamant a sumei de 315.336 RON (70.000 euro), actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data introducerii acţiunii, până la data restituirii efective a debitului principal de plată, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, pârâţii B. şi C. au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, pe capetele de cerere I-III şi VI, ca neîntemeiate şi disjungerea acestor capete de cerere, în temeiul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ.. Au invocat, totodată, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în ceea ce priveşte capetele de cerere I-III şi VI, în favoarea Tribunalului Argeş.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa nr. 643 din 21 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, respectiv a capetelor de cerere I, II, III şi VI, formulate în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., în favoarea Tribunalului Argeş. A disjuns capetele de cerere IV, V şi VI formulate în contradictoriu cu pârâta D. şi a dispus formarea unui dosar nou, cu termen la 2 iunie 2021.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că, potrivit art. 100 alin. (1) C. proc. civ., dacă mai mulţi reclamanţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii proprii împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi atunci când unul sau mai mulţi reclamanţi formulează, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, pretenţii împotriva mai multor pârâţi, invocând raporturi juridice distincte şi fără legătură între ele.

De asemenea, a constatat că, potrivit art. 198 C. proc. civ., prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, reclamantul poate formula mai multe capete de cerere principale împotriva aceleiaşi persoane, în condiţiile art. 99 alin. (2) (în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură).

Coroborând dispoziţiile art. 198, art. 99 şi art. 100 C. proc. civ., a apreciat că, ori de câte ori un reclamant a formulat mai multe capete de cerere împotriva aceluiaşi pârât (sau pârâţi diferiţi) întemeiate pe fapte ori cauze diferite, fără legătură între ele, instanţa va dispune disjungerea acestora, urmând a-şi verifica competenţa pentru fiecare capăt principal de cerere.

Astfel, a constatat că reclamantul a investit instanţa cu şase capete de cerere, din care două capete principale, restul fiind accesorii.

A reţinut că cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. se compune din capătul de cerere principal (nr. I), respectiv constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Individual Notarial E. sub nr. x din 15 februarie 2017 şi capetele accesorii (nr. II, III şi VI), care vizează repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâţilor să-i predea reclamantului imobilele prevăzute în contract.

Referitor la cererea formulată în contradictoriu cu pârâta D., Tribunalul Bucureşti a reţinut că aceasta se compune din capătul de cerere principal (nr. IV), respectiv constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut sub semnătură privată nr. 5 din 15 februarie 2017, atestat de avocat F., şi două capete accesorii, care vizează obligarea pârâtei la restituirea sumei de 315.336 RON (70.000), actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data introducerii acţiunii, până la data restituirii efective a debitului principal.

Tribunalul a apreciat că cererile principale au obiect şi natură diferită, reclamantul invocând raporturi juridice distincte faţă de fiecare pârât în parte şi fără o legătură între ele, care să facă necesară judecarea lor împreună, motiv pentru care considerat că se impune disjungerea capetelor de cerere nr. IV, V şi VI formulate în contradictoriu cu pârâta D. şi formarea un dosar nou.

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale, invocate de către pârâţii B. şi C., prin întâmpinare, în ceea ce priveşte capetele de cerere formulate în contradictoriu cu aceştia (nr. 1, II, III şi VI), tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere, obiectul cauzei (constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare), valoarea obiectului cauzei (peste 200.000 RON), domiciliul pârâţilor (Piteşti, jud. Argeş) şi dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

3. Hotărârea Tribunalului Argeş

Prin sentinţa nr. 469 din 4 octombrie 2021, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Argeş a reţinut că reclamantul A. a învestit instanţa cu două capete de cerere principale (constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 15 februarie 2017 de Biroul Individual Notarial E. şi constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut sub semnătură privată nr. 5 din 15 februarie 2017) şi patru capete de cerere accesorii, iar instanţa competentă din punct de vedere teritorial se determină în funcţie de capetele principale de cerere.

A apreciat că acţiunea prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a unui act juridic prin care se transmite un drept real (cum este cazul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 15 februarie 2017 de Biroul Individual Notarial E.) este o acţiune mixtă, în cazul căreia normele de competenţă aplicabile sunt de ordine privată (art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.).

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali", a reţinut că reclamantul este cel care are facultatea de a alege una dintre instanţele competente, iar instanţa astfel aleasă ori pârâtul nu pot invoca excepţia de necompetenţă teritorială pentru că, prin ipoteză, această instanţă este competentă.

Cum pârâta D. are domiciliul în municipiul Bucureşti, reclamantul a sesizat o instanţă competentă teritorial pentru a soluţiona litigiul (art. 107 C. proc. civ.), apreciind că este irelevant că pârâţii au invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinare, de vreme ce instanţa aleasă de reclamant este competentă să judece cauza.

Astfel, a apreciat că prin alegerea de competenţă făcută de reclamant, Tribunalul Bucureşti a devenit competent să soluţioneze litigiul în ansamblul său, această instanţă nemaiavând posibilitatea să îşi decline competenţa.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va reţine că aparţine Tribunalului Argeş competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamantul A. a învestit Tribunalul Bucureşti cu soluţionarea unei cereri de chemare în judecată prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., să se constatate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Individual Notarial E. sub nr. x din 15 februarie 2017, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâţilor să-i predea bunurile înscrise în cartea funciară nr. x (provenită din conversia electronică a CF vechi x) Piteşti, precum şi rectificarea cărţilor funciare prin înscrierea sa, în calitate de proprietar al acestora.

Contractul de vânzare-cumpărare menţionat are ca obiect înstrăinarea de către reclamant pârâţilor B. şi C. a imobilului situat în Piteşti, str. x, jud. Argeş, în suprafaţă de 1.127 mp şi a construcţiilor aferente.

În ceea ce o priveşte pe pârâta D., reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut nr. x din 15 februarie 2017, atestat de avocat F. şi obligarea acesteia la restituirea sumei de 315.336 RON (70.000 euro), actualizate cu indicele de inflaţie, împreună cu dobânda legală calculată la data introducerii acţiunii, până la data restituirii efective a debitului principal.

Examinând solicitările formulate prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că acestea se concretizează în două capete de cerere principale - constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Individual Notarial E. sub nr. x din 15 februarie 2017, încheiat cu pârâţii B. şi C., şi constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut sub semnătură privată nr. x din 15 februarie 2017, atestat de avocat F., încheiat cu pârâta D. - care vizează două acte juridice diferite, din care derivă raporturi contractuale distincte care nu privesc aceleaşi părţi.

Deşi pretenţiile reclamantului au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, acestea nu se întemeiază pe un titlu comun, nu au aceeaşi cauză juridică şi nici nu se află în acea strânsă legătură pentru a se judeca împreună, conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

În această situaţie, competenţa urmează a fi stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 99 alin. (1) teza I C. proc. civ., în funcţie de valoarea sau, după caz, natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte.

În aplicarea art. 99 alin. (1) C. proc. civ., când competenţa de soluţionare este diferită în funcţie de fiecare capăt principal de cerere după natura sau obiectul acestora, se aplică soluţia disjungerii, astfel cum a procedat, de altfel, Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 643 din 21 aprilie 2021, care a dispus disjungerea capătului principal de cerere referitor la pretenţiile formulate în contradictoriu cu pârâta D..

Soluţia disjungerii se aplică, însă, cu respectarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., ţinându-se seama de norma de competenţă care guvernează soluţionarea cererii.

Prevederile art. 99 alin. (1) teza I C. proc. civ. se coroborează cu cele ale art. 107 din acelaşi act normativ, care prevede stabilirea competenţei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, dacă legea nu stipulează altfel.

Cum valoarea bunurilor care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamant cu pârâţii B. şi C. este de 675.750 RON, iar domiciliul pârâţilor este în Piteşti, jud. Argeş, în aplicarea normelor legale evocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2022.