Negative jurisdictional conflict over exclusive territorial competence for parental authority disputes based on the minor’s effective domicile

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

După deliberare, asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la 19 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti, în mod exclusiv, de către reclamant asupra minorului C., stabilirea locuinţei minorului la reclamant şi obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 398, art. 487 şi art. 503 C. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Brăila

Prin sentinţa civilă nr. 3100 din 18 iunie 2021, Judecătoria Brăila a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brăila a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliu sau reşedinţa persoana ocrotită."

Instanţa a reţinut că această normă legală stabileşte regula competenţei teritoriale de ordine publică, ce poate fi invocată şi de instanţă din oficiu, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate.

Judecătoria Brăila a reţinut că minorul locuieşte împreună cu reclamantul la adresa solicitată a se stabili locuinţa minorului, respectiv în Bucureşti, str. x. Pentru acest motiv, a considerat că Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti este competentă să judece cauza.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 14186 din 14 octombrie 2021, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie se soluţionează, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

În Titlul III C. civ., intitulat "Ocrotirea persoanei fizice", la Capitolul I, art. 106 alin. (1) prevede că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege.

Sintagma "cereri privind ocrotirea persoanei fizice" include şi cererea ce vizează ocrotirea minorului prin părinţi, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. proc. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească reglementată de Titlul IV din Cartea a II-a, "Despre familie".

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, în raport de obiectul acesteia, este o cerere în materia ocrotirii persoanei fizice, care revine în competenţa de soluţionare a instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana ocrotită, conform art. 114 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 92 alin. (1) C. civ. prevăd că domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care locuieşte în mod statornic. Potrivit alin. (2), în cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe aceştia, precum şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele minorului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, copilul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic.

Din precizările reclamantului făcute la termenul de judecată din 14 octombrie 2021, instanţa a reţinut că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, acesta locuia efectiv, în fapt, în oraşul Brăila, jud. Brăila, cu toate că obţinuse o viză de reşedinţă în Bucureşti, unde a locuit ulterior câteva luni.

Cum legea instituie o competenţă teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana ocrotită (avându-se în vedere noţiunea de domiciliu în sens larg, anume locuinţa efectivă), întrucât la data introducerii acţiunii minorul locuia în Brăila, jud. Brăila, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului C., în mod exclusiv, în favoarea sa, stabilirea locuinţei acestuia la domiciliul său şi obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere.

Potrivit dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., "ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…)", iar prevederile art. 107 din acelaşi act normativ stabilesc în sensul că "procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii."

Dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. stipulează că, în situaţia în care legea nu prevede altfel, "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Sintagma "cereri privind ocrotirea persoanei fizice" include şi cererea care vizează ocrotirea minorului prin părinţi, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile care se referă la autoritatea părintească şi exercitarea acesteia.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea acesteia, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor ce izvorăsc din neînţelegerile între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1).

Conform normelor C. civ., aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor ce au ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de unul dintre părinţi (art. 398 alin. (1) C. civ.), stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi ori dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1) sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1).

Totodată, potrivit art. 92 alin. (1) C. civ., domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic. Alin. 2 al aceluiaşi articol stipulează că, în cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic.

Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au aplicat în mod diferit în cauză dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, care derogă de la norma generală reglementată de art. 107 C. proc. civ., şi care, prin alin. (1), stabileşte o competenţă teritorială generală, conform căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

În speţă, persoana ocrotită este minorul C., în interesul căruia reclamantul A., tatăl său, a promovat cererea de chemare în judecată.

Din verificările efectuate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în vederea determinării instanţei competente să soluţioneze cauza, a rezultat că, la data formulării cererii de chemare în judecată minorul locuia în fapt în municipiul Brăila, iar nu la adresa de reşedinţă a reclamantului din Bucureşti, str. x, unde solicitase stabilirea domiciliului copilului.

Acest aspect reiese din adresa nr. x/2021, întocmită de Direcţia Juridică a Sectorului 4 al Municipiului Bucureşti în care s-a făcut menţiune despre imposibilitatea efectuării anchetei sociale, din cauza lipsei de la această adresă a reclamantului şi a fiului său. Potrivit aceloraşi relatări, pe tabelul cheltuielilor de întreţinere corespunzătoare lunii iunie 2021, la apartamentul indicat ca şi reşedinţă a acestora nu figura înregistrată nicio persoană.

La 9 august 2021, reclamantul a transmis la dosar o cerere prin care a solicitat declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, pe motiv că locuinţa sa actuală, unde se află şi minorul, este în satul Podu Doamnei, comuna Clejani, jud. Giurgiu, unde a fost întocmit, ulterior, la 7 octombrie 2021, referatul de anchetă socială de către Primăria Comunei Clejani. La cerere, reclamantul a anexat, în copie, actul de identitate, din care reiese că acesta domiciliază în localitatea indicată.

Potrivit consemnărilor din practicaua sentinţei Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, reclamantul a fost prezent la termenul de judecată din 14 octombrie 2021, când a precizat că locuieşte în satul Podu Doamnei, jud. Giurgiu, iar la data introducerii cererii de chemare în judecată, domiciliul său efectiv era în Brăila, deşi deţinea o viză de reşedinţă în Bucureşti.

În raport de această succesiune a faptelor, în aplicarea dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., care atribuie în competenţa instanţei de la domiciliul persoanei ocrotite soluţionarea cauzelor care au ca obiect instituirea măsurilor de protecţie specială, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte persoana fizică, domiciliul acesteia este definit de art. 87 C. civ., în sensul că se află acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Înalta Curte va ţine cont şi de faptul că, prin prevederile alin. (2) al art. 107 C. proc. civ. s-a stabilit că instanţa de la domiciliul pârâtului rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, acesta îşi schimbă domiciliul sau sediul.

Aplicând normele legale menţionate la situaţia de fapt dedusă judecăţii, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Brăila, în favoarea căreia, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2022.