Recusal motion dismissed as tardy; appeal on panel composition and procedural deadline dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii introductive

Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Sălaj în data de 14 septembrie 2020, petentul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 33/04.09.2020 a Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 33 Sălaj privind respingerea cererii formulate de Biroul Electoral de Circumscripţie Comunală prin care s-a solicitat înlocuirea reprezentantului C. cu reprezentantul A. în biroul de circumscripţie comunală şi înlocuirea reprezentantului C. cu reprezentantul A. în compunerea Biroului Electoral de Circumscripţie Comunala.

Petenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi legale: art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, art. 26 alin. (14) şi (15) din Legea nr. 115/2015, modificate prin art. I, punctul 1 din Legea 91/2020, art. 41 alin. (4), din Legea nr. 115/2015, art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 677 din 21 septembrie 2020, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu şi a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 33/04.09.2020 a Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 33 Sălaj.

Împotriva acestei sentinţe civile, petentul A. a declarat atât apel, cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a contestaţiei, cât şi recurs, cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (14) si (15), art. 26 alin. (5) şi art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă sub acelaşi nr. 955/84/2020*.

La termenul de judecată din 5 noiembrie 2020, cauza a fost amânată întrucât reprezentantul recurentului, D., nu s-a putut prezenta, din motive medicale, fiind acordat termen de judecată la data de 10 decembrie 2020.

La termenul de judecată din data de 10 decembrie 2020, instanţa a dispus disjungerea apelului declarat în cauză şi a rămas în pronunţare cu privire la cererea de recurs formulată împotriva sentinţei civile din 21 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

Prin cererea formulată la data de 11 decembrie 2020 de către A., B., s-a solicitat recuzarea doamnelor judecător E., F. şi G., membri ai completului 2R civil, având în vedere că există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea acestora.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Cluj

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins ca tardivă cererea de recuzare a doamnelor judecător E., F., G. formulată de recurentul A., B., în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj.

S-a reţinut că cererea de recuzare a fost formulată de către recurentă la data de 11.12.2020, fiind expediată prin email la ora 11:31, astfel cum rezultă din scriptul anexat la dosarul Curţii de Apel Cluj, această cerere ajungând la completul de judecată după ce acesta pronunţase soluţia în cauză, la ora 13:30.

S-a concluzionat că, în condiţiile în care motivele recuzării privesc chestiuni procedurale puse în discuţie şi soluţionate de către instanţa de recurs în şedinţa publică din 10.12.2020, astfel cum în mod explicit se arată în cadrul cererii de recuzare, aceasta trebuia formulată de către parte în condiţiile alin. (2) al art. 44 din C. proc. civ., adică de îndată ce acestea i-au fost cunoscute. Atâta timp cât cererea de recuzare a fost formulată numai după închiderea dezbaterilor, mai mult, după pronunţarea soluţiei în cauză de către instanţa de recurs, aceasta nu poate fi socotită ca fiind formulată în termenul prevăzut de lege.

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva încheierii civile din 11 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020 a declarat recurs, la data de 11 ianuarie 2021, recurentul A., B..

Recurentul-reclamant a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 din C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

Printr-un prim motiv de recurs, încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., recurentul a criticat că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, încheierea atacată fiind soluţionată de un complet ce nu a fost repartizat aleatoriu pentru soluţionarea cererii de recuzare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 50 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu art. 11 şi art. 53 alin. (1) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.

Al doilea motiv de recurs, încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., priveşte pronunţarea hotărârii cu încălcarea regulilor ce privesc termenul în care poate fi formulată cererea de recuzare, respectiv art. 44 alin. (2) din C. proc. civ.. Recurentul a explicitat că a formulat cerere de recuzare de îndată ce a cunoscut existenţa motivelor. A mai arătat că a trimis cererea de recuzare la instanţă înainte ca aceasta să se pronunţe, solicitând prin cerere repunerea cauzei pe rol în vederea soluţionării cererii de recuzare, nefiindu-i imputabil recurentului faptul că această cerere nu a ajuns la complet în timp util. A mai indicat şi că nu se precizează în încheiere ora la care instanţa s-a pronunţat asupra cererii, aceasta nefiind pronunţată în şedinţă publică, iar faptul că se susţine în încheiere că la ora 13:30 recursul era deja soluţionat este o simplă afirmaţie lipsită de valoare juridică.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat potrivit considerentelor expuse în cele ce succed.

Recursul reclamantului a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 din C. proc. civ.. Prin criticile concrete de nelegalitate subsumate primului motiv de recurs, s-a argumentat, în esenţă, că încheierea atacată a fost soluţionată de un complet nerepartizat aleatoriu pentru soluţionarea cererii de recuzare, iar prin al doilea motiv de recurs s-a susţinut încălcarea regulilor care reglementează termenul în care poate fi formulată cererea de recuzare, respectiv art. 44 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu privire la primul motiv de recurs, Înalta Curte reţine că, prin procesul-verbal încheiat la 14 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. (6) şi (7) şi art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea 1375 din 17 decembrie 2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, coroborate cu Hotărârea nr. 136/2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Cluj, a reţinut că incidentul procedural ivit, respectiv cererea de recuzare a întregului complet de recurs 2R, urmează a fi soluţionat de completul cu numărul imediat următor, completul 3R.

Prevederile regulamentare sus-citate stabilesc că incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată se vor soluţiona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 139 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară arată că: "Prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se stabilesc: [...] b) modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuţiei aleatorii şi continuităţii".

Examinând criticile de nelegalitate subsumate primului motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că repartizarea aleatorie, în privinţa soluţionării incidentului procedural ivit, s-a făcut potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, cuprinse în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevăd că modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată se stabilesc prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Regulamentul sus-menţionat prevede explicit în cuprinsul art. 110 alin. (1) că incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată se vor soluţiona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie.

În cauză, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a repartizat aleatoriu, spre soluţionare, cererea de recuzare, completului cu numărul imediat următor, 3R, în modul indicat mai sus, cu respectarea prevederilor legale şi regulamentare sus-menţionate.

Cu referire la critica recurentului prin care se susţine încălcarea principiului ierarhiei actelor normative, Înalta Curte are în vedere considerentul, aplicabil mutatis mutandis, cuprins în paragraful 34 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 71 din 9 februarie 2021, potrivit cu care "Ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalităţi prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situaţia în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează şi situaţia litigioasă analizată, se constată că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relaţiei dintre un act de reglementare primar şi unul secundar".

În consecinţă, susţinerile recurentului, conform cărora încheierea atacată a fost pronunţată de un complet ce nu a fost repartizat aleatoriu pentru soluţionarea cererii de recuzare, sunt nefondate.

Cât priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susţine pronunţarea hotărârii cu încălcarea regulilor care reglementează termenul în care poate fi formulată cererea de recuzare, respectiv art. 44 alin. (2) din C. proc. civ., similar raţionamentului expus de curtea de apel, Înalta Curte are în vedere, dintru început, momentul la care trebuie formulată cererea de recuzare, şi anume de îndată ce motivele îi sunt cunoscute părţii, atunci când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute doar după începerea dezbaterilor.

În cauză, partea a luat la cunoştinţă în şedinţa de judecată din 10 decembrie 2021 de motivele de recuzare invocate prin cerere, aspect expus în cuprinsul încheierii atacate şi confirmat prin cererea de recuzare. Astfel, în şedinţa din 10 decembrie 2021, recurentul a formulat obiecţiuni orale doar cu privire la disjungerea cererii de apel şi repartizarea cauzei nou formate aceluiaşi complet de judecată, nu şi cu privire la compunerea completului care urma să soluţioneze cererea de recurs, deşi luase la cunoştinţă de acesta.

Pe de altă parte, cererea de recuzare a fost formulată şi depusă după închiderea dezbaterilor, în ziua următoare, 11 decembrie 2021, la ora 11:31, prin poştă electronică, adică ulterior datei la care partea a luat la cunoştinţă de motivele de recuzare.

Aşadar, motivele de recuzare au vizat chestiuni procedurale puse în discuţia contradictorie a părţilor şi soluţionate de către instanţa de recurs în şedinţa publică din 10 decembrie 2021, astfel că pretinsa incompatibilitate a fost cunoscută de recurent chiar de la respectivul termen de judecată, anterior închiderii dezbaterilor pe fond.

Or, formularea cererii de recuzare abia în ziua următoare celei în care partea interesată a cunoscut existenţa presupusului motiv de incompatibilitate şi în care s-au închis dezbaterile în fond nu poate fi socotită ca fiind făcută "de îndată", în accepţiunea normei stipulate de art. 44 alin. (2) din C. proc. civ.

Ca atare, contrar susţinerilor recurentului, este deplin legal raţionamentul instanţei învestite cu soluţionarea incidentului procedural, care a reţinut aplicabilitatea sancţiunii decăderii recurentului din dreptul de a recuza membrii completului de recurs, pentru nerespectarea termenului legal în care trebuia propusă recuzarea, conform art. 44 alin. (2) din C. proc. civ.. Soluţia de respingere ca tardivă a cererii de recuzare este rezultatul aplicării corecte a legii, astfel că motivul de recurs prevăzut de art. 488 punctul 5 din C. proc. civ. se vădeşte a fi nefondat.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că decizia recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1 şi 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A., B. împotriva încheierii din 15 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.