Cassation of interlocutory order for absolute nullity due to procedural capacity lapsing upon party's death

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/09.03.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Biserica Adormirea Maicii Domnului Sf. Dimitrie Stavropoleos, Biserica Adormirea Maicii Domnului Sf. Dimitrie Stavropoleos - Administraţia Cimitirului, Biserica Adormirea Maicii Domnului Sf. Dimitrie Stavropoleos - Consiliul Parohial, B., C., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea contractului de concesiune încheiat în anul 2014 de către biserica sus-menţionată, cu pârâtele B. şi C. pentru cele patru locuri de veci ale familiei D. şi E.; constatarea şi recunoaşterea calităţii sale de moştenitor legal al familiei D. şi E.; obligarea bisericii pârâte, la încheierea unui nou contract de concesiune, cu atribuire spre folosinţă veşnică, a celor patru morminte, în care să fie inclus, ca moştenitor, reclamantul, sub sancţiunea aplicării penalităţilor de întârziere sau a amenzii, prevăzute de art. 24 alin. (2) din C. proc. civ. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, în solidar.

Prin sentinţa civilă nr. 917 din 28 septembrie 2015, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Moreni.

Prin sentinţa nr. 413 din 23 iunie 2016, Judecătoria Moreni a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamant, a declinat competenţa materială a cauzei, având ca obiect "anulare act" în favoarea Tribunalului Dâmboviţa şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa nr. 77/CC din 15 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a stabilit competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Moreni.

Prin sentinţa civilă nr. 156 din 19 martie 2018, Judecătoria Moreni a respins exceptia lipsei dovezii calităţii de reprezentant invocată de reclamant prin mandatar, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii cererii, invocate de pârâta Parohia Stavropoleos prin întâmpinare.

A admis excepţia lipsei de interes pentru capătul doi al cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Biserica Adormirea Maicii Domnului Sfântul Dimitrie Stavropoleos, Biserica Adormirea Maicii Domnului Sfântul Dimitrie Stavropoleos - Administraţia Cimitirului, Biserica Adormirea Maicii Domnului Sfântul Dimitrie Stavropoleos - Consiliul Parohial şi C., invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea privind constatarea şi recunoaşterea calităţii de moştenitor legal a reclamantului, ca fiind lipsită de interes. A respins restul capetelor din cererea de chemare în judecată ca neîntemeiate.

Prin decizia nr. 953 din 13 noiembrie 2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins ca tardiv formulat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 156 din 19 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Moreni.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi F. au formulat cale de atac intitulată contestaţie în anulare/recurs împotriva deciziei civile nr. 953/13.11.2018, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosar nr. x/2016, solicitând fie admiterea contestaţiei în anulare şi, în subsidiar, anularea hotărârii atacate şi fixarea unui termen în vederea soluţionării cauzei printr-o nouă hotărâre, fie admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în consecinţă, continuarea judecării cauzei.

2. Decizia pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa

Prin decizia civilă nr. 297 din 18 aprilie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat în favoarea Curţii de Apel Ploieşti competenţa de soluţionare a cererii cu privire la decizia civilă nr. 953/13.11.2018, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii Biserica Adormirea Maicii Domnului Sfântul Dimitrie Stavropoleos, Biserica Adormirea Maicii Domnului Sfântul Dimitrie Stavropoleos - Administraţia Cimitirului, Biserica Adormirea Maicii Domnului Sfântul Dimitrie Stavropoleos - Consiliul Parohial.

3. Încheierile pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat de recurenţii A. şi F. împotriva deciziei nr. 953 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. x/2016, având în vedere faptul că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, iar părţile nu au fost prezente în instanţă.

La data de 19 martie 2020, recurenţii au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia netimbrării cererii de repunere pe rol, invocată din oficiu, şi s-a constatat nulitatea cererii de repunere pe rol a cauzei având ca obiect recursul declarat de recurenţii A. şi F. împotriva deciziei nr. 953 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. x/2016.

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva încheierilor de şedinţă din 12 februarie 2020 şi 17 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanţii A. şi F., criticând soluţia pentru nelegalitate.

Prin cererea de recurs, recurenţii au expus critici care, aşa cum s-a reţinut prin încheierea de admitere în principiu din 12 mai 2021, pot fi circumscrise ipotezei de casare din art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierilor recurate şi repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Recurenţii au arătat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, pentru că nu a ţinut cont de pretenţiile deduse judecăţii şi de probatoriul ce trebuia administrat, interpretând şi aplicând greşit normele de drept material incidente în cauză.

În mod greşit, instanţa de recurs a anulat cererea de repunere pe rol, ca netimbrată, deoarece taxa judiciară de timbru aferentă acestei cereri a fost trimisă prin e-mail, în copie, însă instanţa nu a luat-o în considerare pe motiv că nu este depusă în original.

Recurenţii au opinat că este nelegală interpretarea dată de către instanţă în ceea ce priveşte depunerea, la dosarul cauzei, a taxei judiciare de timbru, în original, întrucât legiuitorul nu prevede o atare obligaţie, ci doar menţionează că trebuie făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar instanţa sau instituţia publică putea sau avea posibilitatea de a efectua minime diligenţe în vederea verificării acestei plăţi.

Printr-o altă critică, recurenţii au arătat că instanţa învestită cu soluţionarea recursului i-a pus în vedere defunctului A. să achite taxa judiciară de timbru şi, cu toate că instanţei i s-a adus la cunoştinţă decesul părţii survenit la data de 25 martie 2020, aceasta nu a luat în considerare cererea recurentului F., transmisă prin e-mail, prin care a solicitat suspendarea sau amânarea cauzei şi aplicarea dispoziţiilor art. 412 din C. proc. civ.. Instanţa a procedat la soluţionarea cauzei şi a suspendat din nou pricina, încălcându-i recurentului dreptul de acces liber la justiţie, consacrat atât prin art. 21 din Constituţia României, cât şi prin art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi prin art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Conchizând, recurenţii au solicitat instanţei de recurs să ţină cont de prevederile art. 16, art. 21 alin. (2) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României, în ceea ce priveşte egalitatea în faţa legii.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 12 mai 2021, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamantul F., în nume propriu şi în calitate de succesibil al reclamantului A. - decedat, împotriva încheierilor din data de 12 februarie 2020 şi 17 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, fiind stabilit termen de judecată la data de 15 septembrie 2021.

6. Apărările formulate în cauză

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor la data de 25 ianuarie 2021, conform dovezilor de primire de la dosarul de recurs.

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierile recurate, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de recurs, recurenţii au expus critici care, aşa cum s-a reţinut prin încheierea de admitere în principiu din 12 mai 2021, pot fi circumscrise ipotezei de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În esenţă, într-o primă critică, recurenţii au arătat că, în mod greşit, instanţa de recurs a anulat cererea de repunere pe rol, ca netimbrată, deoarece taxa judiciară de timbru aferentă acestei cereri a fost trimisă prin e-mail, în copie, nefiind luată în considerare pe motiv că nu este depusă în original.

A doua critică arată că instanţa învestită cu soluţionarea recursului nu a luat în considerare cererea recurentului F., transmisă prin e-mail, prin care a solicitat suspendarea sau amânarea cauzei şi aplicarea dispoziţiilor art. 412 din C. proc. civ., indicând că recurentul A. decedase anterior termenului din 17 iunie 2020. Mai mult, instanţa i-a pus în vedere recurentului defunct să achite taxa judiciară de timbru.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata "când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă".

Lipsa părţilor, legal citate, nu împiedică judecarea cauzei, sub condiţia ca, cel puţin una dintre acestea, să fi solicitat judecarea în lipsă.

În cauză, se constată că, în ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 12 februarie 2020, niciuna dintre părţile legal citate nu s-a înfăţişat în instanţă la termenul respectiv, nefiind depus niciun înscris prin care să se solicite judecata cauzei în lipsă, astfel că instanţa, în mod corect, a suspendat judecata recursului declarat de reclamanţii A. şi F., pentru lipsa nejustificată a părţilor, conform dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 prima teză din C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, în ceea ce priveşte încheierea din 12 februarie 2020, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare invocat de reclamanţi, prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., urmând, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., a respinge recursul declarat împotriva acestei încheieri ca nefondat.

Cu privire la recursul declarat împotriva celei de-a doua încheieri, din 17 iunie 2020, Înalta Curte reţine că, ulterior suspendării dispuse de instanţă la termenul din 12 februarie 2020, reclamanţii A. şi F. au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 19 martie 2020, aflată la dosarul de recurs, fiind stabilit termen în cauză la 17 iunie 2020.

La data de 16 iunie 2020, reclamantul F. a formulat cerere de amânare a cauzei, învederând decesul celuilalt reclamant, A.; acesta a solicitat, de asemenea, judecata cauzei în lipsă. Prin încheierea recurată, deşi curtea de apel a reţinut împrejurarea decesului unuia dintre reclamanţi în cursul judecăţii, a apreciat procedura de citare legal îndeplinită, motivând că nu s-au depus dovezi în sensul celor invocate.

Înalta Curte are în vedere, cu referire la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului A., invocată din oficiu, astfel cum rezultă din consultarea bazelor electronice de date, că acesta a decedat la 25 martie 2020, moment plasat între data formulării cererii de repunere pe rol a cauzei şi data stabilită pentru judecarea acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 din C. civ. privitoare la capacitatea de folosinţă, aceasta constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă începe la naştere şi încetează la moarte.

Prevederile art. 56 din C. proc. civ. în materia capacităţii procesuale de folosinţă arată că poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.

Aşadar, la termenul din 17 iunie 2020, reclamantul A., fiind decedat, nu putea fi parte în judecată, în lipsa folosinţei drepturilor civile, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă putând fi invocată în orice stare a procesului.

Dispoziţiile art. 176 punctul 1 din C. proc. civ. prevăd că nulitatea unui act de procedură nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la capacitatea procesuală de folosinţă, astfel că actul de procedură întocmit în cauză, şi anume încheierea de şedinţă din 17 iunie 2020, este lovit de nulitate absolută, capacitatea fiind o cerinţă legală extrinsecă a actului de procedură, care nu vizează o condiţie internă, proprie acestuia.

Având în vedere argumentele sus-menţionate, se constată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., nulitatea necondiţionată a încheierii atacate, referitoare la lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, constituind un motiv de casare de ordine publică, ce poate fi ridicat din oficiu de către instanţă.

Ca atare, încheierea din 17 iunie 2020 a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie de nulitate necondiţionată, prevăzute de art. 176 din C. proc. civ., instanţa de apel apreciind greşit că părţile sunt legal citate pentru termenul din 17 iunie 2020.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte reţine întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ. cu privire la încheierea din data de 17 iunie 2020, astfel încât, în baza art. 496 şi 497 din acelaşi cod, urmează a admite recursul reclamanţilor, a constata nulitatea încheierii şi a trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii F., în nume propriu şi în calitate de moştenitor, A., decedat, prin moştenitorii F., G. şi A.-Aurelian-Andy împotriva încheierii din 12 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Admite recursul declarat de reclamanţii F., în nume propriu şi în calitate de moştenitor, A., decedat, prin moştenitorii F., G. şi A.-Aurelian-Andy împotriva încheierii din 17 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Constată nulitatea încheierii din data de 17 iunie 2020, identificată mai sus, şi trimite cauza spre rejudecarea cererii de repunere pe rol, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.