Recourse dismissed: Post-hearing clarification of defendant's registered seat is procedural lamination, not modification of claim

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă la data de 14 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B., solicitând obligarea acesteia la plata lipsei de folosinţă a imobilului teren situat în comuna Verguleasa, jud. Olt şi contravaloarea distrugerilor efectuate de pârâtă prin operaţiunile de tăiere a copacilor plantaţi pe terenul proprietatea reclamantei, pentru perioada 4 iulie 2015 la zi.

La termenul de judecată din 12 februarie 2019, reclamanta a depus o precizare a acţiunii prin care a înţeles să se judece în contradictoriu cu B., cu sediul în Piteşti, b-dul x, nr. 160, judeţul Argeş.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Argeş

Prin sentinţa nr. 214 din 28 mai 2019, Tribunalul Argeş, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Olt

Prin sentinţa nr. 372 din 17 septembrie 2019, Tribunalul Olt, secţia I civilă a admis excepţia decăderii din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, invocată de pârâtă; a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei B. Vest, invocată de pârâtă; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cupârâta B. Vest, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia nr. 546 din 25 martie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 372/17.09.2019, pronunţată de Tribunalul Olt, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Olt.

5. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei nr. 546 din 25 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs pârâta B. S.A., criticând soluţia pentru nelegalitate.

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă a indicat ca motive de casare faptul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 31/1990, reclamanta chemând iniţial în judecată pârâta B., cu sediul în Bucureşti (adresă la care se afla sediul administrativ al societăţii B.), pentru ca mai apoi, la primul termen de judecată din 12 septembrie 2019, la Tribunalul Argeş, reclamanta să depună precizare prin care arăta că înţelege să se judece cu B., cu sediul în Piteşti.

A mai arătat că la termenul de judecată din 2 iulie 2019, la solicitarea instanţei, reclamanta a înţeles să modifice din nou cadrul procesual pasiv, precizând că înţelege să se judece cu B., cu sediul în Bucureşti. A conchis că instanţa de apel a considerat în mod greşit că respectiva cerere nu este una modificatoare în sensul dispoziţiilor art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., ci o cerere precizatoare, încadrabilă la alin. (2) al aceluiaşi articol, fără a arăta care dintre punctele 1) - 4) ale alin. (2) ar fi aplicabil.

6. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului de admisibilitate în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recurenta are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate, recursul a fost promovat în termen şi s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Completul de filtru a constatat că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia, în vederea formulării unor puncte de vedere.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 26 ianuarie 2021, respectiv la 27 februarie 2021.

La data de 4 februarie 2021, intimata A. S.A. a formulat punct de vedere prin care a achiesat la concluziile raportului.

7. Apărările formulate în cauză

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca legală şi temeinică. A opinat faptul că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova cu respectarea prevederilor legale, iar motivele arătate prin cererea de recurs nu se circumscriu ipotezei de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat potrivit considerentelor expuse în cele ce succed.

Prin criticile expuse de recurentă, aceasta arată, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, că în cauză s-au formulat două precizări, iar ultima precizare a acţiunii reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată făcută peste termenul legal, ulterior primului termen de judecată, şi că instanţa de apel, în mod greşit, a considerat că respectiva cerere nu este una modificatoare, ci precizatoare, încadrabilă la alin. (2) al art. 204 din C. proc. civ., fără a arăta care din punctele 1-4 al alin. (2) ar fi aplicabil.

Prin încheierea de admitere în principiu a recursului din 12 mai 2021, s-a reţinut că motivele de recurs formulate pot fi încadrate în ipoteza de casare prevăzută la art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., întrucât vizează exclusiv aspecte de procedură.

Înalta Curte reţine că, prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, la data de 14 septembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B., cu sediul în Bucureşti. La termenul de judecată din 12 februarie 2019, reclamanta a depus o precizare a acţiunii, prin care a înţeles să se judece în contradictoriu cu B. S.A. - B., cu sediul în Piteşti, b-dul x, nr. 160, judeţul Argeş. După declinarea dosarului la Tribunalul Olt, reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată, la solicitarea instanţei, în sensul că doreşte să se judece cu B. S.A., cu sediul în Bucureşti.

Conform dispoziţiilor procesual civile, modificarea cererii de chemare în judecată reprezintă posibilitatea recunoscută prin lege reclamantului, în cadrul unui proces civil, de a opera schimbări cu privire la părţile, obiectul sau cauza cererii sale şi poate fi efectuată numai până la primul termen de judecată la care acesta este legal citat, sau peste primul termen, însă numai cu acordul expres al tuturor părţilor, astfel cum stipulează art. 204 din C. proc. civ.

Înalta Curte observă că, în cauză, cererea introductivă a fost formulată în contradictoriu cu societatea B., cu sediul în Bucureşti, iar aceasta, în nume propriu, nu în numele punctului de lucru, a formulat apărări în etapa preliminară fixării primului termen de judecată prin depunerea întâmpinării, precizări la 22 martie 2019, precum şi cerere de amânare a judecăţii în faţa instanţei învestite prin declinare, Tribunalul Olt, pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului.

Pe cale de consecinţă, nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind formulată o cerere de introducere în cauză a altui pârât în locul pârâtului iniţial, pentru a se putea considera că a avut loc o schimbare a unui element esenţial din cuprinsul cererii de chemare în judecată, făcută cu eludarea termenului imperativ prevăzut de norma anterior enunţată.

Pe de altă parte, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 204 alin. (2) din C. proc. civ., deoarece niciuna din ipotezele enumerate de textul de lege nu este incidentă.

Aceasta întrucât, intimata-reclamantă, la solicitarea instanţei, a lămurit identitatea părţii cu care doreşte să se judece. Explicitarea respectivă nu are semnificaţia modificării cadrului procesual sub aspectul schimbării pârâtului, ci presupune corecta lămurire a acestuia.

Având în vedere că în cauză nu a avut loc o modificare a cererii de chemare în judecată în temeiul art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., ci o lămurire a cadrului procesual, nu se poate decela niciun viciu de legalitate a hotărârii recurate sub acest aspect, care să intre sub spectrul motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ. şi să atragă casarea hotărârii din această perspectivă.

În temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 546 din 25 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 546 din 25 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.