Impropriety of statutory suspension for death of party where heirs were identified and evidence submitted.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă

Prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă la data de 19 ianuarie 2021 în dosarul nr. x/2012 a fost respinsă cererea formulată de apelanţii reclamanţi A. şi B. şi apelanta intervenientă C., de introducere în cauză a lui D. în calitate de moştenitor al decedatei E..

A fost respinsă cererea de introducere în cauză a intimaţilor pârâţi F. şi G. şi în calitate de moştenitori ai defunctei E..

A fost respinsă cererea de amânare formulată de intimata intervenientă H. privind acordarea unui nou termen de judecată pentru introducerea în cauză a moştenitorilor defunctei E..

În ceea ce priveşte disjungerea cauzei pe imobile, astfel cum a solicitat intimata intervenientă H., instanţa a constatat că pricina se află în apel, apelurile fiind declarate împotriva unei hotărâri unitare, fapt care face imposibilă disjungerea cauzei în acest stadiu procedual, nefiind îndeplinită condiţia unei bune administrări a justiţiei.

În temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa a suspendat judecarea apelurilor declarate de reclamanţii A. şi B., de apelanta intervenientă C. şi de apelanţii pârâţi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, I., J., K., L., E., M., N. şi O. împotriva sentinţei civile nr. 419 din data de 13 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2001 şi a trimis dosarul în arhivă spre conservare până la stăruinţa părţii interesate, care va arăta moştenitorii defunctei E..

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că, în ceea ce priveşte cererea formulată de apelanţii reclamanţi A. şi B. şi apelanta intervenientă C., de introducere în cauză a lui D. în calitate de moştenitor al decedatei E., nu există dovezi în sensul în care testamentul respectiv mai este în fiinţă şi nu se poate stabili dacă, din cuprinsul acestuia, rezultă calitatea de moştenitor sau de succesor al decedatei E.. Instanţa a procedat la respingerea cererii respective.

În ceea ce priveşte cererea de introducere în cauză a intimaţilor pârâţi F. şi G. şi în calitate de moştenitori ai defunctei E., instanţa a respins-o, cu motivarea că testamentul în baza căruia intimaţii pârâţi F. şi G. îşi întemeiază calitatea de legatari cu titlu particular este din anul 1998, nefiind cunoscut dacă, până la momentul decesului numitei E., acesta nu a fost revocat, simpla declaraţie de acceptare a succesiunii întemeiată pe respectivul testament nu este suficientă pentru dovedirea calităţii de moştenitori cu titlu particular. A indicat că, în ipoteza în care se vor face demersuri şi se va dovedi calitatea acestora de moştenitori, urmează să se dispună.

Instanţa, faţă de împrejurarea că s-a acordat deja termen pentru efectuarea demersurilor în vederea indicării moştenitorilor defunctei E., a respins cererea de amânare formulată de intimata intervenientă H..

În ceea ce priveşte cererea de disjungere a cauzei pe imobile, astfel cum a solicitat intimata intervenientă H., instanţa a constatat că prezenta cauză se află în apel, apelurile fiind declarate împotriva unei hotărâri unitare, fapt care face imposibilă disjungerea cauzei în apel, nefiind îndeplinită condiţia unei bune administrări a justiţiei.

Având în vedere că nu au fost indicaţi moştenitorii defunctei E., prin nedovedirea calităţii de moştenitori, în temeiul dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. a suspendat judecarea apelurilor declarate de reclamanţii A. şi B., de apelanta intervenientă C. şi de apelanţii pârâţi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, I., J., K., L., E., M., N. şi O. împotriva sentinţei civile nr. 419 din data de 13 noiembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2001.

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanţii A. şi B., precum şi apelanta intervenientă C., la data de 22 februarie 2021.

Printr-un prim motiv de recurs, s-a susţinut că încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2021 este nelegală, fiind contrară dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură. Recurenţii au arătat că au indicat moştenitorii defunctei E., că în mod incorect s-a dispus suspendarea cauzei în detrimentul soluţiei de acordare a unui nou termen, precum şi că încheierea este nelegală prin prisma considerentelor care au determinat instanţa să respingă solicitarea de introducere în cauză a moştenitorilor defunctei. În contextul în care în cauză au fost indicaţi moştenitorii defunctei E., în mod nelegal instanţa de apel a dispus suspendarea, fără a arăta în concret care sunt înscrisurile din care ar rezulta, în opinia instanţei, calitatea de moştenitori.

Printr-un al doilea motiv de recurs, s-a arătat că încheierea de suspendare încalcă dispoziţiile legale prevăzute de art. 129 din C. proc. civ. privitoare la rolul activ, precum şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privitoare la termenul rezonabil de soluţionare a cauzei.

3. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 31 martie 2021, fiind stabilit termen de judecată la data de 12 mai 2021. La termenul respectiv s-a amânat judecarea cauzei pentru data de 15 septembrie 2021, s-a dispus emiterea unei adrese către Biroul Notarului Public P. din municipiul Oradea, pentru a comunica instanţei relaţii cu privire la dezbaterea succesiunii după defunctul Q., decedat la data de 05 iunie 2017, cu ultimul domiciliu cunoscut în judeţul Bihor, şi o copie, conform cu originalul, a certificatului de moştenitor, dacă este cazul.

S-a mai dispus citarea intimatului Q. pe numele moştenirii, la ultimul domiciliu cunoscut şi s-a pus în vedere recurenţilor-reclamanţi, prin reprezentant convenţional, să întreprindă demersurile necesare potrivit dispoziţiilor procesuale înscrise în art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. partea finală, sub sancţiunea incidentă în cazul în care nu vor solicita introducerea în cauză a moştenitorilor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii R., S., N., O., I., T., U., V., W. şi X. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Au arătat că nu s-a depus la dosar un certificat de calitate de moştenitor de pe urma defunctei E., că instanţa de apel a acordat în mod corect un singur termen de judecată pentru introducerea în cauză a moştenitorilor.

Prin întâmpinarea depusă, intimaţii F. şi G. au solicitat respingerea recursului, menţionând că nu se pot acorda mai multe termene pentru a se face dovada calităţii de moştenitor şi pentru ca aceştia să fie introduşi în cauză.

Intimaţii intervenienţi R. şi H. au depus întâmpinare prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel pentru continuarea judecăţii. Au arătat că dosarul se află pe rolul instanţelor de judecată de 21 ani, trimis la rejudecare de trei ori.

Recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi recurenta-intervenientă C. au depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimaţii R., S., N., O., I., T., U., V., W. şi X., prin care au solicitat respingerea apărărilor şi susţinerilor acestora.

Intimatul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierii atacate.

Prin cererea din data de 11 mai 2021, recurenţii au solicitat acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor defunctei Y., respectiv a lui Z. şi AA.. Au arătat că aceasta a decedat la 26 februarie 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru considerentele ce succed:

Prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă la data de 19 ianuarie 2021 în dosarul nr. x/2012, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa a suspendat judecarea apelurilor declarate de reclamanţii A. şi B., de apelanta intervenientă C. şi de apelanţii pârâţi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, I., J., K., L., E., M., N. şi O. împotriva sentinţei civile nr. 419 din data de 13 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2001, până la stăruinţa părţii interesate, care va arăta moştenitorii defunctei E., reţinând că nu au fost indicaţi moştenitorii defunctei respective, prin nedovedirea calităţii de moştenitori.

Cercetând recursul din perspectiva motivelor de casare expuse, Înalta Curte constată că în recurs nu s-a indicat temeiul de drept privitor la motivele de casare, însă, din cuprinsul argumentelor expuse de recurenţi, se poate deduce că acestea se circumscriu criticilor prevăzute de art. 304 punctele 5 şi 9 din C. proc. civ. din 1865, vizând, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât în realitate au fost indicaţi moştenitorii defunctei E., precum şi ale art. 129 din acelaşi text de lege, privitoare la rolul activ al instanţei de judecată şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privitor la termenul rezonabil de soluţionare a cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 243 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., aplicabile şi în apel conform art. 298 din acelaşi cod, judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor.

Suspendarea de drept a judecăţii urmăreşte acordarea posibilităţii celor interesaţi de a lua măsurile necesare în vederea continuării procesului, în funcţie de împrejurarea ivită, prin introducerea în cauză a moştenitorilor părţii decedate, numirea şi citarea reprezentantului legal, numirea unui alt mandatar, introducerea în cauză a părţii care şi-a dobândit (redobândit) capacitatea procesuală de exerciţiu, introducerea în cauză a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar. Tocmai de aceea, efectul suspendării de drept nu este atât de energic, existând posibilitatea ca instanţa să nu suspende judecata, ci doar să acorde un termen pentru a se putea îndeplini formalitatea necesară continuării procesului. Astfel, chiar art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că instanţa poate acorda un termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor, iar, tot pentru ipoteza morţii uneia dintre părţi, art. 87 pct. 10 din C. proc. civ. permite ca moştenitorii să fie reprezentaţi, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special numit de instanţă.

Un astfel de eveniment nu poate ţine însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puţin în situaţia în care partea interesată în continuarea judecăţii a făcut demersurile necesare şi posibile din punct de vedere al poziţiei sale procesuale şi a identificat succesibilii persoanei decedate.

În această situaţie, dacă informaţiile relative la succesiunea persoanei decedate nu sunt satisfăcătoare, revine instanţei de judecată, în baza rolului activ, îndatorirea de a solicita informaţii suplimentare de la terţii care le deţin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale sau, după caz, de a statua, în raport cu dispoziţiile din materie succesorală, cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfăşoare judecata.

Aşa cum s-a arătat, în cauză, prin încheierea care face obiectul controlului judiciar, curtea de apel a dispus măsura suspendării judecăţii apelului, în temeiul dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cu motivarea că nu au fost indicaţi moştenitorii defunctei E., prin nedovedirea calităţii de moştenitor. Măsura a fost dispusă "până la stăruinţa părţii interesate, care va arăta moştenitorii defunctei E.".

Cu referire la neindicarea moştenitorilor defunctei E., Înalta Curte constată că la termenul din 19 ianuarie 2021, recurenţii au depus la dosarul cauzei cerere prin care au solicitat introducerea în cauză în calitate de moştenitor al defunctei E., a fratelui acesteia, D., în calitate de legatar universal în baza testamentului autentificat sub nr. x din 1 octombrie 1998, la BNP BB., indicând şi domiciliul acestuia în vederea citării.

Mai mult decât atât, la acelaşi termen, reprezentantul convenţional al intimaţilor pârâţi Tudoran a depus la dosar, în susţinerea cererii de introducere în judecată în calitate şi de moştenitori ai defunctei E., declaraţiile de acceptare a succesiunii, date de F. şi G., autentificate prin încheierile nr. 2083 şi nr. 2055 din data de 07.12.2020, întemeindu-şi calitatea afirmată de moştenitori în baza menţiunilor cuprinse în testamentul autentificat sub nr. x din 1 octombrie 1998, la BNP BB., în care sunt instituiţi legatari cu titlu particular, cu privire la imobilul apartament nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că în timpul judecăţii desfăşurate în faţa instanţei de apel au fost indicaţi trei moştenitori prezumtivi ai defunctei E., contrar celor reţinute prin încheierea recurată.

Sub aspectul nedovedirii calităţii de moştenitor, instanţa de apel a reţinut, pe de o parte, că nu există dovezi în sensul în care testamentul în baza căruia se invocă respectiva calitate de moştenitor a lui D., mai este în fiinţă, dacă din cuprinsul acestuia rezultă calitatea de moştenitor sau calitatea de succesor al decedatei E. şi, pe de altă parte, că solicitarea intimaţilor CC. nu este însoţită de dovezi ale calităţii de moştenitor.

Înalta Curte reţine că măsura care face obiectul criticilor de recurs a fost dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 243 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., care exclude ipoteza suspendării de drept a cauzei în cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor. Or, în cauză, la termenul acordat pentru introducerea în judecată a moştenitorilor, recurenţii au indicat moştenitorul şi au depus ca document doveditor, testamentul întocmit de defunctă în favoarea fratelui său, respectiva cerere nefiind una pur formală. Nici cererea intimaţilor pârâţi CC. nu a fost una formală, fiind însoţită de documente doveditoare.

În atare circumstanţe, criticile recurenţilor privind nelegalitatea încheierii atacate sunt întemeiate, neputând fi incidentă în cauză prima teză a articolului 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. privind suspendarea de drept a cauzei întrucât nu poate fi imputată vreo culpă în sarcina recurenţilor apelanţi cu privire la împiedicarea judecăţii prin neindicarea moştenitorilor.

În ceea ce priveşte criticile privitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 129 in C. proc. civ., rolul activ al instanţei de judecată, precum şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestora, având în vedere că dispoziţiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd expres că, dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. Or, în cauză, deşi motivarea instanţei face referire la forţa doveditoare insuficientă a înscrisurilor depuse (testament şi declaraţii de acceptare a succesiunii de pe urma defunctei E.), totuşi nu a fost pusă în vedere părţilor obligaţia de completare a probatoriului şi cu alte înscrisuri şi nici nu s-a precizat expres ce alte înscrisuri sunt necesare în cauză în dovedirea calităţii de moştenitor.

Din această perspectivă, sunt întemeiate susţinerile recurenţilor, care afirmă că, deşi suspendarea este una de drept, tinde a deveni o sancţiune, în condiţiile în care ar trebui ca aceştia să facă demersuri pentru a depune un certificat de moştenitor, fiind într-o imposibilitate obiectivă de a face asemenea demersuri, dat fiind că nu au calitatea procesuală de a deschide procedura succesorală după defuncta E., o atare prerogativă revenind în mod evident moştenitorilor acesteia, care nu au niciun interes să efectueze astfel de demersuri, raportat la soluţia favorabilă pronunţată în faza procesuală a fondului.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenţi împotriva încheierii din 19 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza aceleiaşi curţi de apel, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi de recurenta-intervenientă C. împotriva încheierii din data de 19 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2012.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii, aceleiaşi curţi de apel.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.