Definitive nature of case transfer orders and admissibility of appeal against decision on lack of fee stamping
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, leaving the appellate court's order final and binding. The dispute concerned a request for the transfer (removal) of a civil case from the Onești Court of First Instance, which was initially declined by that court in favor of the Băcău Court of Appeal; the appellant subsequently appealed the Băcău Court of Appeal's decision to admit the lack of fee stamping exception and cancel the transfer request. Relying on Article 144(2) of the Code of Civil Procedure, which stipulates that decisions on the transfer of a case are definitive and not subject to appeal, the court held that such orders cannot be challenged via appeal (recurs), as the admissibility of legal remedies is strictly limited to those expressly provided by law, thereby rendering the appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, Art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 144 alin. (2) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Definitive nature of case transfer orders and admissibility of appeal against decision on lack of fee stamping: Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, iar, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
La data de 13 noiembrie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti a fost înregistrată cererea de strămutare formulată de petenta A. vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Oneşti, instanţă care, prin decizia civilă nr. 2631 din 09 decembrie 2020, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de strămutare a dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Oneşti, în favoarea Curţii de Apel Bacău.
1. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău
Prin încheierea din 24 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel
Bacău, secţia I civilă, s-a admis excepţia netimbrării şi a a anulat cererea de strămutare ca netimbrată.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 24 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs petenta A..
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, iar, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 144 alin. (2) C. proc. civ.:
"Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă".
În cauză, obiectul căii de atac declarate de petenta A. îl reprezintă încheierea din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, prin care s-a admis excepţia netimbrării şi s-a anulat cererea de strămutare ca netimbrată.
În raport de dispoziţiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 6 din acelaşi act normativ, Înalta Curte reţine că hotărârea pronunţată în soluţionarea unei cereri de strămutare nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 24 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.