Expropriation compensation claim: nullity of cassation appeal for failure to substantiate specific grounds of illegality under Art. 486(3) and 488 CPC

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la 8 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv în perioada 1945 - 22 decembrie 1989, pe care pârâtul refuză să le reconstituie în natură.

Pârâtul Statul Român, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Braşov pentru Statul Român.

Faţă de excepţiile invocate, reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că înţelege să se judece cu Statul Român, prin Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav.

Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că nici Statul Român şi nici Oraşul Ghimbav nu au atribuţii în aplicarea Legii nr. 165/2013.

2. Judecata la Tribunalul Braşov şi hotărârea acestei instanţe

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Unitatea Administrativ Teritorială, tribunalul a reţinut că acesta justifică legitimare procesuală, prin raportare la modalitatea în care a fost formulată, motivată şi precizată cererea de chemare în judecată, prin care reclamantul nu a solicitat acordarea despăgubirilor în temeiul Legii nr. 165/2013, ci acordarea despăgubirilor pentru nerespectarea de către organele de stat a acestei legi.

Prin sentinţa nr. 211 din 10 decembrie 2020, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Oraşul Ghimbav, prin primar. A respins cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Oraşul Ghimbav, prin primar, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea Curţii de Apel Braşov

Prin decizia nr. 576 din 13 mai 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 211 din 10 decembrie 2020 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 576 din 13 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a criticat, în esenţă modalitatea de soluţionare a cauzei, susţinând că instanţele anterioare nu au examinat probatoriul administrat în cauză, au interpretat normele legale într-o manieră proprie, favorizând autorităţile publice, care nu au respectat termenele prevăzute de lege şi au refuzat să efectueze demersuri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Legii nr. 165/2013.

A afirmat că instanţele de fond şi de apel nu au respectat legile privitoare la dreptul de proprietate, normele Constituţiei şi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi nu au făcut menţiune despre dispoziţiile Legilor nr. 18/1991, nr. 213/1998, nr. 215/2001 şi O.U.G. nr. 53/2002.

5. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 30 august 2021, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare Completului nr. 8.

Prin rezoluţia completului din 13 septembrie 2021, s-a stabilit că cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 şi s-a dispus comunicarea acesteia către intimat, cu menţiunea că are obligaţia de a formula întâmpinare.

6. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinarea depusă la 19 octombrie 2021, intimatul-pârât a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, pentru neîncadrarea motivelor invocate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

La 5 noiembrie 2021, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 28 octombrie 2021, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului, la 27 ianuarie 2022.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei de inadmisibilitate - în realitate de nulitate a recursului - invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra excepţiei de nulitate a recursului, invocate de intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, lit. d), motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În ceea ce priveşte cererea de recurs supusă analizei, Înalta Curte constată că, din conţinutul acesteia nu reies motivele de nelegalitate pe care recurentul şi-a fundamentat calea extraordinară de atac declarată, deoarece acesta nu a combătut, cu argumente juridice, soluţia adoptată de Curtea de Apel Braşov, care a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinţei nr. 211 din 10 decembrie 2020 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Astfel, prin cererea de recurs, recurentul susţinut că instanţele anterioare nu au examinat probatoriul administrat în cauză, interpretând normele legale într-o manieră proprie şi favorizând autorităţile publice, care nu au respectat termenele prevăzute de lege, refuzând să efectueze demersuri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Legii nr. 165/2013.

A afirmat că instanţa de apel nu a respectat legile speciale privitoare la dreptul de proprietate, cele ale Constituţiei României şi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi nu a făcut menţiune, în motivarea deciziei, despre dispoziţiile Legilor nr. 18/1991, nr. 213/1998, nr. 215/2001 şi O.U.G. nr. 53/2002.

Susţinerile recurentului, însă, nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, deşi recurentul a menţionat în cererea de recurs actele normative anterior enunţate, invocarea lor nu a fost făcută prin raportare la soluţia adoptată de curtea de apel, cu referire concretă la raţionamentul juridic în baza căruia a fost pronunţată, ci în contextul unor considerente generice, referitoare la situaţia de fapt dedusă judecăţii şi la modalitatea de examinare a probatoriului administrat în cauză.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică formularea unor motive de nelegalitate care trebuie să vizeze soluţia pronunţată de instanţa a cărei hotărâre se atacă, precum şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate, conform art. 483 alin. (3) din cod.

În raport de împrejurarea că recurentul nu a dezvoltat critici care să vizeze nelegalitatea deciziei atacate şi că nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanţă în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acest act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 576 din 13 mai 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 576 din 13 mai 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2022.