Recusal appeal annulled for failure to formulate specific illegality grounds under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea formulată oral la 12 octombrie 2020 şi depusă în scris la 6 noiembrie 2020, reclamanta A. a solicitat recuzarea doamnei judecător B., membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierii de şedinţă din 1 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a amânat pronunţarea asupra cererii de recuzare la 10 noiembrie 2020.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2020 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător B..

Pricina a fost soluţionată prin decizia nr. 6 din 11 ianuarie 2021 de aceeaşi instanţă în sensul respingerii recursului reclamantei A. împotriva încheierii de şedinţă din 1 octombrie 2019 a Tribunalului Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierilor pronunţate la 9 şi 10 noiembrie 2020 de Curtea de Apel a declarat recurs reclamanta A..

În recursul formulat, recurenta a dezvoltat ample susţineri preluate integral din cererea de recuzare şi a apreciat că, în drept, sunt incidente ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ.

A invocat faptul că cererea de recuzare a avut ca temei dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) pct. 1, 2, 9 şi 13 C. proc. civ. şi nu doar art. 42 alin. (1) pct. 13 din cod, cum greşit a reţinut instanţa, care a soluţionat-o în baza acestui temei.

Recurenta a prezentat, pe larg, aspecte de fapt ale litigiului şi motive de incompatibilitate privind pe anumiţi judecători în cauză, iar, în final, a învederat că prin încheierile de şedinţă din 9 şi 10 noiembrie 2020 nu se aduc argumente concrete care să combată susţinerile referitoare la pretinsa incompatibilitate a magistratului recuzat.

Prin pronunţarea respectivelor încheieri, Curtea de Apel i-a încălcat dreptul de acces la o instanţă independentă, imparţială şi stabilită conform dispoziţiilor legale şi a împiedicat-o să valorifice dreptul de a recuza un magistrat în care nu are încredere. O altă greşeală imputată instanţei este că nu a analizat autoritatea de lucru judecat a deciziilor pe care s-a întemeiat în cererea de recuzare.

3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor pentru a depune puncte de vedere.

Recurenta şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că toate criticile formulate se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata a arătat, prin punctul de vedere, că nu mai insistă în excepţia netimbrării din moment ce la dosar se regăseşte taxa judiciară de timbru achitată de recurentă, în cuantum de 100 RON. A solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului, în principal, şi respingerea căii de atac, ca nefondate, în subsidiar.

Prin rezoluţia din 9 iunie 2021, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 24 iunie 2021.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat două excepţii, de netimbrare a recursului în condiţiile în care recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, şi de nulitate din perspectiva neîncadrării criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, apreciind că doamna judecător B. nu se află într-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute expres de art. 42 C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a învederat că se impune respingerea excepţiilor, înlăturarea apărărilor invocate prin întâmpinare şi admiterea, în final, a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

În speţă, prin încheierea din 10 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător B., reţinând în esenţă că nu au fost identificate motive de natură să justifice înlăturarea doamnei judecător B. de la soluţionarea cererii de recurs şi nici suspiciuni cu privire la imparţialitatea acesteia. A mai statuat că în litigiul de faţă judecătorul are a dezlega cu totul alte aspecte decât cele din dosarele menţionate de petentă în cuprinsul cererii de recuzare.

Prin criticile formulate, recurenta s-a plâns de faptul că instanţa i-a examinat cererea de recuzare numai din perspectiva cazului de incompatibilitate reglementat de art. 42 pct. 13 C. proc. civ. şi a omis ipotezele din art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) pct. 1, 2, 9 şi 13 C. proc. civ., invocate drept fundament al incidentului procedural. A prezentat în detaliu aspecte de fapt ale litigiului cu referire la mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză, chestiuni care au fost preluate integral din cererea de recuzare.

Recurenta a reproşat instanţei o lipsă de argumentaţie în combaterea susţinerilor vizând pretinsa incompatibilitate a magistratului recuzat şi pe aspectul autorităţii de lucru judecat a deciziilor invocate în cererea de recuzare.

Soluţia dată prin încheierea de recuzare îi încalcă dreptul de acces la o instanţă independentă, imparţială şi stabilită conform dispoziţiilor legale şi o împiedică să valorifice dreptul de a recuza un magistrat în care nu are încredere.

Examinând întreaga argumentaţie expusă de recurentă, Înalta Curte constată că nu pot fi identificate critici propriu-zise la adresa încheierii prin care a fost respinsă cererea sa de recuzare. Chiar dacă în aparenţă partea a pretins o nemotivare a încheierii, nu a indicat în concret, cu referire la pretinsa incompatibilitate a doamnei judecător B., aspectele rămase nesoluţionate de instanţă, pentru a putea verifica incidenţa ipotezei de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Toate aspectele învederate reprezintă, de fapt, o reluare a susţinerilor din cererea de recuzare, partea nespecificând, în mod concret, care sunt pretinsele greşeli proprii instanţei învestite cu soluţionarea cererii de recuzare care să poată fi supuse controlului de legalitate specific recursului.

Or, această modalitate de redactare a motivelor de recurs nu respectă exigenţele dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale şi riguroase în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanţa ce a pronunţat încheierea recurată.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a hotărârii ce se atacă, precum şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate, cerinţă care nu este îndeplinită în cazul de faţă raportat la cele invocate de recurentă.

Constatând că susţinerile din recurs nu pot fi circumscrise cazurilor de casare menţionate şi nici unei alte ipoteze din cuprinsul normei, Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamanta A. în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu observarea că nu au fost identificate motive de ordine publică care să poată fi ridicate din oficiu astfel cum se prevede în art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte încheierea din 9 noiembrie 2020, se reţine că prin aceasta a fost amânată pronunţarea asupra cererii de recuzare formulată de petentă, neputând fi supusă verificării în prezentul recurs prin prisma motivelor de nelegalitate din art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierilor din 9 şi 10 noiembrie 2020 ale Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2021.