Failure to identify heirs suspends litigation; appeal annulled for lack of pertinent illegality criticism

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul recursului

Prin încheierea din 23 iunie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurenţii A. şi B. şi a menţinut măsura suspendării recursului dispusă prin încheierea din 29 octombrie 2019, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu au fost îndeplinite obligaţiile stabilite de instanţă, respectiv nu au fost indicaţi moştenitorii intimatului C., în vederea introducerii în proces.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs recurenţii A. şi B., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 iulie 2020.

Prin memoriul de recurs, au susţinut că dosarul nr. x/2015 a fost tergiversat din anul 2014, până la 19 februarie 2016, la Judecătoria Iaşi, de magistratul cauzei, care împreună cu avocat D. au mai fabricat trei dosare cu aceleaşi date, dar cu numere diferite.

Au solicitat instanţei să procedeze la efectuarea unui control judiciar al pricinii din perspectiva înscrisurilor de la dosar.

Au mai arătat recurenţii că au cerut recuzarea magistraţilor din dosarul nr. x/2015, în temeiul prevederilor art. 41 şi art. 42 pct. 13 C. proc. civ., iar instanţa a dispus, din dosarul de fond, formarea a două dosare asociate, tocmai pentru a jongla cu acestea.

Din 6 martie 2019 este tergiversat şi dosarul nr. x/2015, judecătorii insistând ca recurenţii să indice moştenitorii intimatului defunct C..

Cu toate că prin cererile din 5 noiembrie 2019, 11 septembrie 2019 şi 19 mai 2020, au solicitat aplicarea sancţiunii perimării prin reţinerea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi 420 C. proc. civ., Curtea de Apel a suspendat judecata litigiului.

În final, recurenţii au pretins efectuarea unui control judiciar spre a se verifica de ce nu s-a constatat din oficiu perimarea cererii de recurs.

3. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la 26 martie 2021, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport menţionându-se că recurenţii au deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate, însă susţinerile lor nu sunt subsumabile motivelor de recurs înscrise în art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C4, la 2 aprilie 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru formularea unor puncte de vedere.

Recurenţii au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat casarea hotărârii atacate în considerarea motivelor nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1,4,5,6 şi 8 C. proc. civ.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

Înalta Curte reţine că obiectul recursului îl reprezintă încheierea din 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurenţii A. şi B. şi s-a menţinut măsura suspendării litigiului dispusă prin încheierea din 29 octombrie 2019, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu au fost indicaţi moştenitorii intimatului defunct C..

Susţinerile recurenţilor exprimate în memoriul de recurs nu se constituie în critici propriu-zise la adresa încheierii atacate, ci vizează nemulţumiri legate de modul de soluţionare a pricinii, cât şi a dosarului nr. x/2015, din care derivă cauza de faţă. Aceştia au acuzat că s-a tergiversat judecata litigiilor, iar în speţă instanţa nu a aplicat normele care reglementează perimarea, art. 416 şi art. 420 C. proc. civ.

Atare critici, prin care nu se arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la considerentele care au fundamentat-o, sunt, de fapt, motive străine de actul contestat, care nu pot fi circumscrise unor cazuri de nelegalitate dintre cele expres prevăzute de lege. Sancţiunea care intervine în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2021.